Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1637/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1637
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantele-recurente și împotriva sentinței civile nr. 1071/1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " " T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantele-recurente lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 5 noiembrie 2009, intimatul a depus note de ședință.
Reprezentantul reclamantelor-recurente depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantelor-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1071 din 1.04.2009 a Tribunalului Timișs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele si cu domiciliul procedural ales în T, împotriva pârâtului Spitalul Clinic de Copii nr. 3 T, pârâtul fiind obligat să achite reclamantelor tichetele de masă sau contravaloarea acestora pe perioada 10.12.2005-31.12.2008, respingându-se în rest pretențiile reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata în apărare, întemeiată pe dispozițiile art.283, alin.1, lit. e Codul Muncii, având in vedere împrejurarea ca reclamantele nu și-au întemeiat acțiunea doar pe dispozițiile Contractului Colectiv de munca încheiat la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007, ci au invocat si prevederile art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.115/2004, precum si dispozițiile art.8, lit. h, din Legea nr. 270/2003 si art. 172, lit.h, din Legea nr.95/2006, astfel încât a constatat incidența dispozițiilor art. 283, alin 1, lit., Codul Muncii, în sensul ca dreptul material la acțiune se prescrie in termen de 3 ani de la data nașterii sale, coroborate cu prevederile art. 166 Codul Muncii, care, cu referire la noțiunea de drepturi salariale includ în conținutul lor și tichetele de masă, prevăzându-se același termen de prescripție de 3 ani.
Pe fond a constatat că pretențiile reclamantelor de acordare a tichetelor de masă este întemeiată, întrucât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.115/2004, in forma aprobata prin Legea nr.125/12.05.2005, prevede ca - începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă. Se poate constata ca acest text legal consacra un drept subiectiv salariaților din unitățile sanitare la care se face referire, corelativ căruia subzista o obligație in sarcina angajatorilor.
În mod similar, se poate constata nașterea acestei obligații si din dispozițiile art. 139 din CCM la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007, potrivit cărora - angajatorul este obligat sa acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998, in conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. -
Având in vedere si normele art.7, alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora prevederile contractului colectiv de muncă se impun cu forța legii părților contractante producând efecte în toate unitățile sanitare indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității - art.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007-, tribunalul a conchis ca normele de care se prevalează reclamantele instituie o obligație de acordare a tichetelor de masa în sarcina pârâtului care este o unitate sanitara finanțată din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. I si pct. II/4 al anexei I din Hotărârea Guvernului nr. 529/2002 privind finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății.
În ceea ce privește petitul privind obligarea paratului de a le calcula drepturile salariale pe baza criteriilor incluse in grila de salarizare reglementata pentru unitățile clinice, a fost respins, cu motivarea că reclamantele nu sunt încadrate și nu își desfășoară activitatea în această unitate clinică, ci într-un cabinet stomatologic dintr-o unitate școlară, care nu desfășoară activitate clinică decât în mod excepțional. Or, dat fiind că legiuitorul a stabilit un regim juridic distinct pentru unitățile fără personalitate juridică ce funcționează în structura spitalelor clinice, având în vedere faptul că activitatea desfășurată de reclamante este diferită de cea a personalului din unitățile clinice, s-a conchis că salarizarea lor trebuie realizată pe baza criteriilor stabilite pentru alte unități decât cele clinice, reglementate distinct, după cum chiar reclamantele recunosc, prin anexa IV/1 la.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, precum și prin anexa 1 la.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele și, solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, întrucât nu le-au fost acordate tichetele de masă solicitate sau contravaloarea în lei a acestora începând cu data de 1.11.2004 și pe viitor, lunar, conform dispozițiilor legale, solicitare ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004, a dispozițiilor art. 139 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, și nici nu li s-a aprobat plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" pe perioada 5.04.2005 și până în prezent, precum și pe viitor, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Au arătat recurentele că instanța de fond face o confuzie între angajator și locul efectiv de desfășurare a activității, întrucât greșit le-a fost respins petitul 2 al acțiunii, ele fiind îndreptățite la aceste drepturi bănești, întrucât fiind angajatele clinicii cu contract individual de muncă, chiar dacă sunt cadre medicale la o unitate școlare din T, în realitate reprezintă Clinica de Urgență, iar intimata prin procedeul de încadrare diferită la grila de salarizate a încălcat prevederile art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit.d din Codul munci, prin care se instaurează principiul și dreptul la egalitate de tratament pentru toți salariații.
De asemenea, din dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.529/2002 privind finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministeriului Sănătății și Familiei, rezultă că numai activitățile enumerate în acest act normativ sunt finanțate de la bugetul de stat, iar serviciile medicale curative din cabinetele medicale, din grădinițe, școli și unități de învățământ superior, înființate ca urmare a reorganizării dispensarelor medicale din aceste unități integrate în structura spitalelor teritoriale sunt finanțate potrivit Ordinului 653/2001 al Ministerului Sănătății, art.1 alin.1, din fondurile de asigurări sociale de sănătate, iar prin OUG24/2000 s-a stabilit în anexa IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât clinice și unități clinice, institute și centre medicale, OUG115/2004 prevăzând grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice, conchizând astfel că legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru tot personalul angajat la unitățile clinice, neexistând nicio prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare deși a fost citat cu această mențiune.
Analizând recursul formulat de către reclamante prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța îl constată întemeiat pentru următoarele considerente:
Acordarea tichetelor de masă personalului din unitățile sanitare a fost reglementată prin nr.OUG 115/2004 care prevede în art. 23 că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
În speță, din actele dosarului reiese că reclamanta - intimată a fost angajată în perioada respectivă în baza unui contract individual de muncă încheiat între ea și pârât.
În această calitate, în mod corect tribunalul a constatat că reclamantele - recurente erau îndreptățite la toate drepturile de care au beneficiat toți salariații angajatorului respectiv și stabilite printr-un contract individual sau colectiv de muncă, sens în care s-a dat eficiență dispozițiilor art.23 din nr.OUG115/2004 care prevede că beneficiază de tichete de masă personalul încadrat în unități sanitare publice finanțate integral din venituri proprii fără a face o altă distincție cu privire la locul de muncă unde-și desfășoară activitatea angajatul respectiv sau activitatea desfășurată de acesta.
De asemenea, în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, valabil pe perioada 2005 - 2007 și înregistrat sub numărul 267/14/12.12.2005 este prevăzut că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Acordarea tichetelor de masă doar personalului care își desfășoară activitatea efectiv în cadrul spitalului, contravine atât Contractului colectiv de muncă, cât și nr.OUG115/2004, aspect corect reținut de tribunal.
Critica referitoare la petitul privind plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării dintre unitățile clinice, cât și salariile efectiv plătite în varianta neclinic, este întemeiată.
Așa cum s-a menționat, reclamantele - recurente sunt angajatele clinicii, însă își desfășoară activitatea medicală la o unitate școlară, iar prin procedeul de încadrare diferită la grila de salarizare, unitatea a încălcat prevederile art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit.d din Codul Muncii, prin care se instaurează principiul egalității de tratament pentru toți salariații.
Reținerea de către tribunal că reclamantele nu pot fi încadrate la grila " clinic " deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical, nu desfășoară activitate de învățământ și nici de cercetare științifică medicală sau educativă, nu poate fi însușită de instanța de control judiciar, avându-se în vedere faptul că în nr.OUG24/2000 și respectiv nr.OUG115/2004, Anexa I, unde este reglementată salarizarea pentru personalul unităților sanitare, cât și grilele de salarizare, nu există diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat.
Prin urmare, greșit a stabilit tribunalul că reclamantele trebuie salarizate altfel decât personalul clinic, întrucât sunt salariatele unei unități clinice, singura condiție de altfel impusă de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei " clinic ".
Față de cele ce preced, cum tribunalul a pronunțat o sentință cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 - 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantelor, modificându-se sentința instanței de fond în parte, în sensul obligării pârâtului Spitalul Clinic de Copii " " T, să plătească diferențele dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" pe perioada a trei ani anterior introducerii acțiunii (respectiv 10.12.2008) - constatându-se ca fiind prescrise conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, pretențiile ce depășesc trei ani - până în prezent și pe viitor, potrivit dispozițiilor legale actualizate cu rata inflației, precum și să achite acelorași reclamante tichetele de masă sau contravaloarea acestora și pe viitor potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Soluția acordării pe viitor a drepturilor pretinse prin acțiune, se impune, cât timp există acte normative în vigoare care să reglementeze aceste drepturi, iar reclamantele au calitatea de angajate ale unității pârâte.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la obligarea pârâtului de a achita reclamantelor tichetele de masă sau contravaloarea acestora pe perioada 10.12.2005 - 31.12.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantelor și, declarat împotriva sentinței civile nr. 1071/1.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " "
Modifică sentința instanței de fond în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantelor diferențele dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" pe perioada 10.12.2005, până în prezent și pe viitor potrivit dispozițiilor legale, actualizate cu rata inflației, și să achite acelorași reclamante tichetele de masă sau contravaloarea acestora și pe viitor, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /16.11.2009
Tehnored.: L/ 2 ex./16.11. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
