Obligație de a face. Decizia 1639/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1639
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen P Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă
împotriva sentinței civile nr. 1537/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta-recurentă, lipsă fiind pârâtul-intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 5 noiembrie 2009, intimatul a depus note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1537 din 10.06.2009 a Tribunalului Timișs -a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " ", precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra recunoașterii unor drepturi salariale, a unor sporuri și grade profesionale pretins a nu fi fost acordate de pârât.
Așa cum a fost formulată acțiunea, aceasta se privește a fi lipită de un interes născut, legitim, direct, personal și actual (știut fiind că această condiție esențială a dreptului la acțiune presupune asigurarea propriilor interese și nu ale altora sau ale societății în general), iar pe de altă parte, unele dintre petite s-au constatat prescrise potrivit art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii, în conformitate cu care "termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate", perioada vizată de reclamantă fiind în speță cuprinsă între 16.07.1998 - 01.11.2004.
În ceea ce privește petitele adăugate prin precizarea de acțiune (filele 19-20), tribunalul a constatat că, dacă acesta ar fi primit, s-ar ajunge la nerespectarea puterii lucrului judecat ce derivă dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și rămasă irevocabilă. Și aceasta pentru că, odată ce s-a stabilit cuantumul unor drepturi salariale printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu mai este posibil ca, printr-o hotărâre ulterioară să se stabilească un alt cuantum (chiar și pe baza unei noi lucrări de specialitate), fără a se încălca puterea lucrului judecat ce derivă din cea dintâi. Or exact aceasta este finalitatea urmărită de petiționară prin acest petit constând în "plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale ce i se cuveneau potrivit calculelor stabilite prin expertiza de mai sus, și salariile efectiv calculate în baza sentinței nr. 205/PI pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, diferențe ce urmează a fi stabilite tot prin intermediul expertizei" propusă a fi fost efectuată în cauză. Ceea ce presupune implicit că prin sentința anterioară s-a stabilit și achitat un cuantum eronat al drepturile salariale pretins a fi fost cuvenite petiționarei.
Celelalte petite ale acțiunii - vizând stabilirea și plata sporurilor neacordate și recunoașterea gradelor profesionale corecte au fost respinse întrucât reclamanta, deși a beneficiat de asistență juridică, nu a înțeles să precizeze ce sporuri și, respectiv, ce grade profesionale nu i-au fost recunoscute.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs a arătat că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, unele dintre petitele formulate întemeindu-se pe acest temei de drept, acțiunea în constatare fiind imprescriptibilă, drept pentru care în mod greșit s-a reținut excepția prescripției dreptului său la acțiune în primele două capete de cerere.
În ce privește celelalte două petite, greșit au fost respinse ca fiind lipsite de finalitate juridică întrucât prin prisma primelor două capete de cerere a intenționat să demonstreze că intimata i-a produs un prejudiciu care este nereparat printr-o faptă ilicită și în mod greșit instanța de fond a respins proba cu expertiza solicitată, situație în care nu mai poate face dovada pretențiilor sale, după cum nici a sporurilor solicitate, nefiind posibil a preciza instanței la ce sporuri se referă, acestea trebuind a fi constatate tot prin expertiză.
Referitor la capătul de cerere numărul 5, instanța de fond a reținut greșit că se aplică principiul autorității de lucru judecat, întrucât sentința amintită se referă în dispozitiv la plata tichetelor de masă și la plata diferențelor de salarizare dintre încadrarea de tip neclinic și cea de tip clinic, pe când drepturile salariale solicitate conțin mai multe sporuri.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata prin notele de ședință depuse la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit hotărârii nr. 365 din 23.09.2009, pentru modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 329 din 3.08.2009 - privind înființarea Serviciului Public de Asistență Școlară Medicală emisă de Consiliul Local al Municipiului T, începând cu data de 1.08.2009 a fost transferată către Municipiul T activitatea de asistență medicală și de medicină dentară desfășurată în unitățile de învățământ, precum, și activitatea de asistență comunală, și potrivit protocolului de predare-primire încheiat în 7.08.2009, între Direcția de Sănătate Publică a Județului T și Municipiul T, anumite persoane au fost transferate în serviciul Municipiului
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Se va observa că recurenta a formulat 5 capete de cerere, solicitând constatarea faptului că pârâta nu a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 154/1998 și ale OUG24/2000 privind sistemul de salarizare a personalului contractual din sistemul bugetar, capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, precum și recunoașterea unor drepturi salariale, sporuri și grade profesionale, pretins a nu fi fost acordate de unitate, dar fără a le menționa, considerând că acestea pot fi individualizate numai în urma efectuării unei expertize de specialitate, cât și unele prejudicii ce derivă din neacordarea lor.
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și în mod judicios a respins acțiunea dedusă judecății, constatând că în speță nu este incident art.111 Cod procedură civilă pentru a opera imprescriptibilitatea solicitării unor drepturi salariale și care s-ar deduce numai în urma efectuării unei expertize, în considerarea faptului că potrivit acestui text de lege "acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Ori, este de necontestat că reclamanta avea la îndemână posibilitatea promovării unei astfel de acțiuni în realizare, iar faptul că nu s-a adresat în termenul de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din codul muncii, nu îndrituiește pe aceasta să promoveze o astfel de acțiune în baza dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă și numai doar pentru a putea invoca imprescriptibilitatea.
Din moment ce reclamanta însăși nu a putut indica în mod concret sporurile salariale neachitate de către intimată pe perioada cât a fost salariată, instanța de fond a fost în imposibilitate de a stabili cuantumul acestora, constatând totodată că aceste petite nu îndeplinesc cerințele art.112 pct.3 Cod procedură civilă, fiind o formulare generică și în atare situație, corect s-a respins proba cu expertiză contabilă judiciară.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei, declarat împotriva sentinței civile nr. 1537/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Copii nr. 3 " ".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Rvulescu
Dr.
Grefier,
Red.andovici /16.11. 2009
Thred./16.11.2009
Ex.2
Prima inst. și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen P, Rvulescu
