Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1642/
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,- sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, jud. H, în interes propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1213 din 11.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior din partea Tribunalului Harghita - Serviciul contabilitate din care rezultă împrejurarea că intimata reclamantă nu a avut contractul de muncă suspendat din data de 9 mai 2009 și până în prezent, acesta fiind angajată la Judecătoria Miercurea -C pe perioada determinată în funcția de grefier arhivar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că pârâtul recurent Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1213 din 11 iunie 2009 Tribunalului Harghita, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H; a obligat în solidar pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 19.05.2009 și în continuare.
Pârâții au fost obligați în solidar să actualizeze aceste sume cu rata inflației calculată până la data plății efective.
Pârâtul Tribunalul Harghitaa fost obligat să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei drepturile acordate prin hotărâre.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la chemarea în judecată a MEF instanța de fond a apreciat că potrivit Legii 500/2002 acest minister este cel care coordonează acțiunile aflate în responsabilitatea guvernului cu privire la întregul sistem bugetar. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Nu în ultimul rând calitatea procesuală a acestui minister se justifică și prin disp.art.1 din OG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea la Judecătoria Miercurea C, în calitate de personal auxiliar de specialitate, raporturile juridice de muncă ale acesteia fiind guvernate de Codul muncii conform dispozițiilor art.1 și art. 295.
Prin prevederile art.1 pct.42 din nr.OG 83/2000 acest spor salarial a fost înlăturat însă această dispoziție cuprinsă în nu OG-și produce efectele fiind contrară prevederilor art.41 alin.2, art.16, artt.15 și art.53 din Constituție coroborat cu prev.art.11 și 20 din Constituție precum și cele ale Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
În altă ordine de idei, a reținut instanța de fond, prevederile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 sunt contrare disp. art. 73 alin. 3 lit. i, art.1 alin. 3 și alin. 5, art.115 alin. 1, 2 din Constituție, art. 4 alin. 1,2 și art. 56 alin. 2 din Legea 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice conform art.73 alin. 3 lit. i din Constituție, deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, art.98, art.149-150 din legea 92/1992, art.1, art.73-74 din Legea 303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legi organice este inadmisibilă emiterea unei ordonanțe de guvern care să producă efecte valide. nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001, care însă este o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice asupra drepturilor instituite prin art.47 din Legea 50/1996.
Nu în ultimul rând prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative această abilitare este expresă. Potrivit art.56 din Legea nr. 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimentele legislative distincte și inconfundabile, definite distinct de legiuitor, iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior actului abrogat.
Din cele expuse anterior rezultă că abrogarea disp.art.47 din Legea nr. 50/1996 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 125/2000, a prevederilor Constituției și nu în ultimul rând a dispozițiilor anterior citate cuprinse în Legea nr. 24/2000.
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 deoarece aceste prevederi dispun abrogarea art.1 ind.1 din Legea nr. 50/1996 respectiv drepturi referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat". Art.47 din Legea nr. 50/1996 nu este cuprins în cap. I secțiunea Ial egii ci într-un alt capitol, respectiv cap. V "dispoziții comune".
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art.41 lit. f din nr.OUG27/2006 deoarece și acest act normativ prin art. 32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate nici prin art. 30 lit. a din nr.OG 8/2007, situația fiind similară cu cea expusă anterior, respectiv imposibilitatea emiterii unor ordonanțe de guvern care să abroge dispoziții cuprinse într-o lege organică.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constat cu putere interpretativă obligatorie că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cu referire la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație instanța de fond a găsit această cerere admisibilă și făcând aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1084 cod civil și art.161 alin. 4 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii civile înaintată de reclamantă pentru lipsa calității procesuale pasive a ministerului, cu citarea și comunicarea actelor de procedură față de minister la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
În drept s-a invocat motivul prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, relevându-se că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând raport juridic de muncă cu reclamanta, fiind terț față de raporturile juridice existente între reclamantă și ceilalți pârâți. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a elabora bugetul de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuții în gestionarea instanțelor judecătorești.
Pe fondul pricinii, recurentul a criticat hotărârea atacată, susținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile nr.OG 137/2000 privind discriminarea, iar temeiul de drept care a prevăzut acest spor a fost abrogat la data de 1.10.2000 când a fost emisă OG83/2000.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept s-a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând un drept salarial care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare.
S-a mai arătat că prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 27 mai 2009, s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor în stat.
În ce privește motivul de nelgalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că reclamanta are calitatea de personala auxiliar de specialitate iar textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art.42 din nr.OG 83/2000.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sporul solicitat de reclamantă se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000. Pornind de la această formulare recurentul a arătat că prin nr.OG 8/2007 a fost abrogată expres Legea nr. 50/1996 ca atare, pretențiile reclamantei ar fi fost întemeiate numai dacă vizau intervalul 2000 - 2007.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea, ministerul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice rezidă și din dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, se realizează din sume aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În contextul menționat, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care orice hotărâre judecătorească de genul celei din speță ar fi inexecutabilă. De asemenea, Direcția Generală a Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, tot în baza textelor de lege menționate, în condițiile în care realizează în teritoriu politica bugetară a ministerului.
Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt neîntemeiate în sensul în care așa cum însăși acest recurent arată, prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat cu putere interpretativă obligatorie, în conformitate cu art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dreptul la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000. În considerentele acestei decizii a fost analizată întreaga succesiune a actelor normative în materia salarizării, acte normative în vigoare anterior nr.OG 83/2000 și ulterior acesteia fără a distinge sau a limita în timp drepturile categoriilor de persoane vizate ( judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate).
Nu în ultimul rând decizia pronunțată de Curtea Constituțională privind conflictul juridic de natură constituțională între autoritățile statului are caracter definitiv și nu obligatoriu așa cum au deciziile pronunțate de instanța constituțională în efectuarea controlului de constituționalitate, iar pe de altă parte, această decizie nu își poate produce efectele decât pentru viitor și nu poate atinge substanța dreptului confirmat anterior prin decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nici un act normativ în vigoare nu prevede caducitatea, "ieșirea din vigoare" sau încetarea efectelor deciziei interpretative prin modalitatea invocată de recurent respectiv printr-o decizie a Curții Constituționale, legiuitorul fiind singurul în măsură să intervină în acest sens.
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H cu sediul în M C,-, județul H și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1213 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 27 octombrie 2009, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
7 exp./09.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
