Pretentii civile. Speta. Decizia 1645/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1645/
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței civile nr. 634 din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că s-au depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior din partea Tribunalului Mureș - Serviciul contabilitate.
Văzând lipsă părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în baza actelor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 634 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea reclamantei unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.02.2008 și până la încetarea stării de discriminare a reclamantei; a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamantei vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la executarea hotărârii, a obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești, a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantei a despăgubirilor menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În considerentele recursului, pârâtul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, susținând în principiu că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate a asistenților judiciari. Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar. În aceste condiții stabilirea prin hotărâre judecătorească a unor drepturi în favoarea unor persoane, altele decât cele prevăzute de lege, excede cadrul legal stabilit de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De altfel, susține pârâtul, prin Decizia nr. 1325 din 4.12.2008 Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, încălcând principiul separației puterilor.
Un alt argument adus de pârât a fost acela că acordarea pentru viitor prin hotărârea atacată a unui spor de confidențialitate înseamnă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și legiferarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților.
Pârâtul a subliniat că în cauză, reclamanta nu poate invoca nici încălcarea art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale întrucât Protocolul 12 la această convenție consacră în mod expres regula potrivit căreia exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare. Ori în cauză, așa cum s-a arătat deja, acest drept invocat de reclamantă nu este prevăzut de lege.
Pârâtul și-a argumentat recursul arătând că, în mod eronat, instanța de fond a constat existența unei stări de discriminare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 3 din acest act normativ neexistând o situația comparabilă între cea a reclamantei și cea reglementată de nr.OG 19/2006, G, nr. 6/2007, Legea nr. 444/2006 sau Legea nr. 405/2002.
Pârâtul a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul acordării sumelor pretinse de reclamantă, actualizate în funcție de rata inflației, invocând că potrivit art. 1088 Cod civil, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală care sunt datorate de la ziua cererii de chemare în judecată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat, la rândul său, modificarea sentinței atacate iar în urma rejudecării, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
În argumentarea recursului, pârâtul a arătat că o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă, este inadmisibilă, întrucât între părțile din litigiu, pe de o parte, și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă. Calitatea procesuală pasivă presupune în general existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raportul juridic iar acțiunea îndreptată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor este lipsită de fundament legal, această instituție fiind terță față de raporturile juridice existente între reclamantă și Ministerul Justiției.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a mai arătat că nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești. Această atribuție revenind Ministerului Justiției în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 304/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a considerat că cererea reclamantei de acordare a sporului de confidențialitate este nefondată întrucât dispozițiile art. 3 din nr.OG 19/2006, se referă doar la categoria funcționarilor publici, cu statut special, din sectorul apărării naționale, ordine publică și siguranță națională, fără a cuprinde vreo mențiune în ceea ce privește acordarea sporului menționat și personalului auxiliar a autorității judecătorești. În egală măsură dispozițiile nr.OG 6/2007 nu prevede categoria socio-profesională din care face parte reclamanta.
Un ultim argument adus de pârât a fost acela că prin decizia nr. 818/2008 Curtea Constituțională a stabilit că disp. nr.OG 137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care s-ar desprinde înțelesul că acestea conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acesteia alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate doar în parte, având în vedere următoarele considerente:
În privința criticilor aduse de Ministerul Economiei și Finanțelor privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În virtutea prevederilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, ministerul răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Acest minister a fost obligat la plata sumelor solicitate de reclamantă nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce-i revin, decurgând din legea sa de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
În privința fondului cauzei, criticile celor doi pârâți nu sunt fondate.
Reclamanta a solicitat acordarea unui spor de 15%, spor de confidențialitate, făcând dovada că are calitatea de asistent judiciar, funcționând la Tribunalul Mureș.
Potrivit art. 111 alin.2 respectiv art. 113 alin.1 din Legea nr. 304/204 asistenții judiciari au aceleași obligații, interdicții și le sunt aplicabile aceleași sancțiuni în cazul încălcării obligațiilor ca și magistrații, sancțiuni prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
Decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin această decizie are un caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești.
În consecință, Curtea de Apel dând eficiență deciziei dată în recursul în interesul legii, consideră că instanța de fond a dat o legală aplicare a legii.
Pornind de la concluzia că dreptul pretins de reclamantă este prevăzut de lege, în cauză nu se pune problema existenței unei discriminări și, deci a aplicării dispozițiilor nr.OG 137/2000, declarate neconstituționale prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la un spor de confidențialitate în procent de 15%. Acest spor i se cuvine reclamantei de la data la care a dobândit calitatea de asistent judiciar.
Nu sunt întemeiate nici criticile aduse de Ministerul Justiției privind acordarea în continuare a acestui spor și pentru viitor, deoarece așa cum s-a arătat, în decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 15 % nu doar pentru perioada anterioară a acestei decizii ci și pentru viitor.
Fiind vorba de drepturi salariale neacordate reclamantei, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a hotărât actualizarea sumelor cuvenite reclamantei.
Din extrasul carnetului de muncă eliberat de către Tribunalul Mureș, (fila 3), rezultă că reclamanta a dobândit această calitate începând cu data de 10.03.2008.
Constatând că instanța de fond a acordat acest drept salarial reclamantei înainte a dobândi această calitate, respectiv începând cu 1.02.2008, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că sporul de confidențialitate va fi acordat reclamantei începând cu data de 10.03.2008, menținând restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 634 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că drepturile pretinse de reclamantă vor fi acordate începând cu 10.03.2008.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./10.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
