Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1724/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1724/2009-R
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - -- JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuientul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații, toți cu domiciliul procedural ales în Aleșd, P-ța. - nr.5, jud. B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - cu sediul în O, str. -, nr.2/B, jud. B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, P-ța - -, nr. 1-3, împotriva deciziei civile nr. 1036/R din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că,cererea de revizuire este scutită de la plata taxei de timbru, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, față de faptul că, prin decizia ce se solicită a fi revizuită, nu s-a evocat fondul și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1036/R din 2 iunie 2009, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat recursul civil declarat de pârâții: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B, respectiv de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, intimații pârâți: TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, împotriva sentinței civile nr. 23 din 08 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Problema în discuție și anume acea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr.46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite -, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr.2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Instanța de recurs a reținut că, acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, instanța de recurs apreciat că nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin.1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de Ministrul Justiției, nefondat fiind și recursul declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Sub aspectul calității procesuale pasive a acestuia,instanța de recurs a apreciat că în mod corect reținut instanța de fond că potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care coordonează acțiunile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, inclusiv proiectele legilor de rectificare bugetară, în lipsa cărora nu se pot asigura sumele necesare Ministerului Justiției pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți.
Împotriva acestei decizii a introdus cerere de revizuire Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea cererii și modificarea deciziei.
În motivarea cererii, revizuientul învederează următoarele:
-ambele hotărâri au ca suport probator nr.OUG137/2000, însă prin Decizia nr.838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a reținut că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
-decizia atacată este susceptibilă de revizuire prin prisma motivului prevăzut de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu și-au comunicat poziția față de cererea de revizuire formulată.
La termenul de judecată din 26 noiembrie 2009, instanța a invocat din oficiu excepția privind inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Examinând cererea dedusă judecății, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, revizuirea are ca obiect hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului în căile de atac presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, prin urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
În speță, prin decizia cărei revizuire se cere, instanța respins recursul, situație în care aceasta nu este susceptibilă de revizuire, nefiind în prezența unei hotărâri prin care instanța să fi admis recursul cu consecința casării sau modificării sentinței pronunțate de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, instanța urmează a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de revizuientul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații, toți cu domiciliul procedural ales în Aleșd, P-ța. - nr.5, jud. B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - cu sediul în O, str. -, nr.2/B, jud. B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr.10, Cod poștal -, jud. B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, P-ța - -, nr. 1-3, împotriva deciziei civile nr. 1036/R din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.11.2009
Jud.recurs / /R Fl.
Dact:
Data:2.12.2009
12 ex.
10 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
