Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1751/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.1751
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - -
Grefieri -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.588 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în P,-,.8 E,.A,.13, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate de reclamant raportat la salariul de bază mediu pe societate în cuantum brut. Cheltuielile de judecată urmează să le solicite pe cale separată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 8013,52 lei din care 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2006, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de și Paște, iar 533,52 lei beneficiul de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al unității pârâte și că potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația, pe perioada indicată de reclamant, să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Pe parcursul procesului, reclamantul și-a mărit câtimea obiectului cererii, raportat la noul indice de inflație, la suma totală de 8463,86 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, acesta nu mai poate solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.588 din 18.02.2008, a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 7480 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând drepturi salariale de și Paște pentru perioada 2004-2006, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, iar în perioada indicată de acesta, potrivit art.168 alin.1 din, avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 4783 lei brut, reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.2919/12.11.2007 depusă în copie la dosarul de fond, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulate de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.588 pronunțată la data de 18 februarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în P,-,.8E, Sc.A,.13, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 4783 lei brut reactualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
/SV
3 ex-03.10.2008
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
