Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1750/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA SECȚIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA nr.1750

Ședința publică de la 19 septembrie 2008

JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

- - -

- - -

Grefier-

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA) cu domiciliul procesual ales la și asociații din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1724 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, G G, el, G, G, G, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la sediul cabinetului de avocatură - comuna, sat,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din Baroul Dâmbovița.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare.

Curtea înmânează apărătoarei recurentei o copie de pe întâmpinare.

Avocat G având cuvântul arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un set de acte în copie xerox și anume: adresele nr.1237/2008, nr.46/208 și nr.938/2008, extras din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 18-31. În continuare, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat G având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând pe primul motiv de recurs admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, pe cel de-al doilea motiv de recurs solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că salariul de bază pe mediu pe societate nu este același cu salariul mediu brut. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței instanței de fond. Susține în esență că instanța de fond în mod corect a stabilit cuantumul sumelor solicitate de intimații-reclamanți, conform adresei emisă de recurentă, în care sunt cuprinse salariile de bază medii pe anii 2004-2007, iar nu în raport de adresa din anul 2008 în care salariile de bază medii sunt într-un cuantum mai mic.

Curtea

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții -, G G, el, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 8989,80 lei, din care: câte 8800 lei pentru fiecare reclamant in parte, reprezentând c/valoarea suplimentarilor salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005-2007, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și câte 189,80 lei cu titlu de daune materiale pentru neplata la timp a sumei, iar reclamanților și suma de 3840,60 lei,din care: câte 3250 lei reprezentând c/valoarea suplimentarilor salariale cuvenite si neacordate pentru anul 2005, cu ocazia Sărbătorilor de C și Paște și câte 230,60 lei cu titlu de daune pentru neplata la timp a sumei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul lunar trebuia să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, respectiv art.168 alin.1 din CCM pe anii 2005-2007, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia fiecărei sărbători, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada indicată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamanților.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1724 din 10.06.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților -, G G, el, G, G, G, prime de Paște 2006 - 2007 și C 2005 - 5007 în sumă brută de 8800 lei pentru fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, iar reclamanților și suma brută de câte 3250 lei pentru fiecare reprezentând prime de Paște 2006 și C 2005, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt salariații pârâtei și că potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, salariații aveau dreptul de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii următori.

A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada indicată sau includerii suplimentărilor respective în salariul de bază, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp. art. 3041Cod.pr.civilă.

Susține recurenta că prima instanță nu a judecat pricina înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, având în drept valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.

O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a acordat sumele în cuantum greșit, neținând seama de valoarea salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevede CCM, ci de valoarea salariului mediu brut pe unitate, care include și sporurile.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau modificarea sentinței cenzurându-se întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate, respectiv salariul mediu brut, în loc de salariul mediu de bază, cu specificarea faptului că este vorba de sume brute, susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS, CASS. cerându-se la termenul din 19.09.2008, pentru acest ultim motiv de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:

Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.

În contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2, se stipulează că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

De necontestat, pentru anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariu, astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute. Or, în cauză pârâta nu a demonstrat, cu referire concretă la situația salarială a reclamanților, că acest lucru corespunde realității.

Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.

Legat de același articol al, Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime, respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate, a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul. Or, în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate, care include și sporurile, critica formulată de recurentă sub acest aspect fiind corectă.

Este adevărat că în recurs s-a depus, în copie, o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual, pe perioada 2003-2007, însă, ținând cont de conținutul său, acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumelor datorate reclamanților în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.

Cum în fața instanței de recurs, în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă, nu se pot administra probe noi, cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art.312 alin.5 coroborat cu art.315 alin.1 Cod pr.civilă va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit, a cuantumului corect al sumei datorate reclamanților.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), cu domiciliul procesual ales la și asociații din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1724 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, G G, el, G, G, G, și, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la sediul cabinetului de avocatură - comuna, sat,-, județ D, și în consecință:

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 septembrie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

- - - - ---

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

3 ex.-2008-10.05

/SV

Trib.P nr-,-

Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
Judecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1750/2008. Curtea de Apel Ploiesti