Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1749/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca & SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1749
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - -
Grefieri -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1746 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în,-, domiciliat în comuna de, sat De, nr. 237, domiciliat în comuna Bănesti, sat, nr. 492, domiciliată în comuna Bănesti, sat, nr. 620, domiciliat în comuna Bănesti, sat, nr. FN, domiciliat în Câmpina,-, -. 3 și intimații-intervenienți în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți, domiciliat în Câmpina,-,. 39,. 7 și, domiciliat în,-,. 2,. A,. 20.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar concluzii scrise, însoțite de un set ce acte în copie xerox și anume adresele nr.1237/2008, nr.46/208 și nr.938/2008, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 18-31. În continuare având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătoarei recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând pe primul motiv de recurs admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond, respingerea acțiunii, pe cel de-al doilea motiv de recurs solicită, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că salariul mediu de bază pe nu este același cu salariul mediu de bază pe SC SA. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta (fosta SC SA) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
Ulterior, la primul termen de judecată, s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către și care solicită aceleași drepturi ca și reclamanții.
În motivarea acțiunilor s-a arătat că, pe lângă salariul de bază, reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și, ca atare, pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că, pentru anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1746 din 13 iunie 2008 admis acțiunea si cererea de intervenție formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA (fosta SC SA B), obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant și fiecărui intervenient suma brută de 7200 lei pentru fiecare, reprezentând prime de Paști pentru anul 2005-2007 și C 2005-2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.562/09.02.2004, nr. 405/2005, nr. 6152/21.11.2005, 1990/2006 neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
A rezultat, așadar, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților și intervenienților suplimentările salariale, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant și intervenient suma de 7200 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond stabilit în mod greșit că nu există nicio dovadă la dosar privind achitarea efectivă a primelor de Paști și de C, deși, în anul 2003, aceste prime au fost incluse în salariu și, chiar dacă nu permanent, acest lucru are valoarea unei novații, iar la salariile astfel calculate s-au aplicat indexări.
O altă critică s-a referit la faptul că și în măsura în care pretențiile reclamantului ar fi fost întemeiate, cuantumul sumei datorate trebuia calculat în raport cu salariul de bază mediu brut pe unitate și nu în raport cu salariul mediu pe unitate care include și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că, începând cu această dată, primele de Paști și de C rămân incluse în salariu. Însă, presupunând că susținerea recurentei este reală, aceasta avea obligația ca, în conformitate cu art. 287 Codul muncii, să probeze veridicitatea susținerilor făcute, or, în cauză, pârâta nu a demonstrat, cu referire concretă la situația salarială a reclamanților, că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât, recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al, Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime, respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, or, în lipsa acestei negocieri, instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru stabilirea lui pe baza acestor criterii. Solicitarea reclamantului s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile deși în art. 168 se specifică că este vorba despre salariile de bază medii, critica formulată de recurentă sub acest aspect fiind corectă.
Pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamanților în condițiile art. 168 sus-citat este necesară efectuarea unei expertize contabile care, în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar, să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs, în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă, nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite (prin care, într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs, casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe), în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamanților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B (fostă SC SA), prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1746 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în,-, domiciliat în comuna de, sat de, nr. 237, domiciliat în comuna Bănesti, sat, nr. 492, domiciliată în comuna Bănesti, sat, nr. 620, domiciliat în comuna Bănesti, sat, nr. FN, domiciliat în Câmpina,-, -. 3 și intimații-intervenienți în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți, domiciliat în Câmpina,-,. 39,. 7 și, domiciliat în,-,. 2,. A,. 20.
Casează sentința civilă nr.1746 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
3 ex/25.09.2008
fond - al Trib.
R
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
