Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 179
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Temneanu Cătălin
JUDECĂTOR 2: Coșman Gheorghina
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtaPrimăria comunei, cu sediul în comuna, județul B, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.1262din07 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente, reclamantul intimat G și șeful biroului financiar contabil al Primăriei comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă, recursul fiind în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. - la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Primarul comunei, județul B și pe Șeful biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei, solicitând obligarea acestora la plata concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei 1 ianuarie 2008 - 18 iunie 2008.
În fapt, reclamantul a arătat că în mandatul 2004 - 2008 fost ales viceprimar al comunei, județul B, funcție pe care a deținut-o și în perioada 1 ianuarie - 18 iunie 2008.
Totodată a arătat că, din motive independente de voința sa, nu a efectuat concediul de odihnă cuvenit pentru această perioadă și că după data încheierii mandatului, respectiv 18 iunie 2008, a formulat mai multe cereri pentru plata sumei cuvenite. Cu toate acestea nu a primit acești bani, deși primarului din aceeași perioadă i s-a acordat acest drept.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1092 și urm. Cod civil, art. 7 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din nr.HG 250/1992, art. 139 și urm. și art. 166 din Codul muncii.
Primarul comunei, a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a arătat că reclamantul nu a solicitat și nu a fost planificat în 2007 să efectueze concediul de odihnă pentru anul 2008. De asemenea, că nu este îndreptățit la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, întrucât raporturile sale de muncă nu au încetat - la expirarea mandatului de viceprimar a ocupat prin concurs postul de șef serviciu situații de urgență.
Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2009, instanța a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționarea Secției civile a Tribunalului Botoșani - complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale, în considerarea calității de personal contractual a reclamantului.
Prin sentința nr. 1262 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a șefului biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei. A fost admisă acțiunea formulată de reclamant, pârâtul fiind obligat să-i plătească acestuia o compensație egală cu indemnizația pentru concediul de odihnă aferent perioadei 1.01.2008 - 18.06.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților Primarul comunei și Șeful biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei, județul B, la plata compensației pentru concediul de odihnă neefectuat, aferent perioadei 1 ianuarie 2008 - 18 iunie 2008.
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a secund pârâtului pe care a admis-o, întrucât nu există identitate între acesta și titularul obligației din raportul de drept material dedus judecății.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că, în perioada 22.06.2004 - 18.06.2008, acesta a avut calitatea de viceprimar al comunei, județul
Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 80/2003, acesta avea dreptul în perioada mandatului "la un concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic".
Reclamantul a susținut - iar pârâtul Primarul comunei a confirmat - faptul că nu a efectuat concediul de odihnă cuvenit pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 18 iunie 2008.
Cu toate acestea, pârâtul a refuzat să-i acorde reclamantului o compensație în bani, invocând aspecte legate de neplanificarea acestuia în concediu de odihnă conform dispozițiilor nr.OG 80/2003 precum și de continuitatea raporturilor de muncă la același angajator.
Tribunalul a înlăturat însă aceste alegații ale pârâtului, întrucât potrivit art. 3 din nr.OG 80/2003, obligația efectuării planificării concediului de odihnă al viceprimarului revenea primarului, așa încât neîndeplinirea acestei obligații nu poate fi imputată reclamantului.
Cât privește dispozițiile art. 15 alin. 1 din nr.HG 250/1992 potrivit cărora:
"Concediile de odihnă neefectuate, cuvenite salariaților cărora le-a încetat contractul de muncă, vor fi compensate în bani", - acestea permit acordarea în prezenta cauză a compensației cerute de reclamant.
Aceasta întrucât, potrivit art. 57 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 154/1998, funcția de viceprimar este o funcție de demnitate publică aleasă.
Drept urmare, reclamantul și-a desfășurat activitatea în temeiul unei forme (categorii) a raportului de muncă deosebită de cea a salariaților sau funcționarilor publici, așa încât este susținerea pârâtului Primarul comunei că mandatul de viceprimar și funcția de șef serviciu situații de urgență ar reprezenta un singur raport de muncă, desfășurat în baza unui singur contract de muncă. Este de observat, de altfel, că pentru perioada exercitării mandatului de viceprimar, reclamantul nu a fost parte a unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de art. 10 din Codul muncii, astfel încât nu se poate trage concluzia continuării acestuia, ca urmare a ocupării (prin concurs) a funcției de șef serviciu situații de urgență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Primăria comunei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că reclamantul nu a solicitat concediu de odihnă și nu a fost planificat în decembrie 2007 pentru anul 2008 conform art. 3 din Ordonanța nr. 80/2003. A arătat de asemenea că, la expirarea mandatului de viceprimar a ocupat un alt post respectiv șef serviciu de urgență, așa încât raporturile de muncă cu unitatea nu au încetat.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că în perioada menționată în cerere nu a beneficiat de concediu de odihnă așa încât se impune compensarea în bani a concediului neefectuat în temeiul art. 15 alin. 1 din nr.HG 250/1992. A solicitat indexarea sumei care i se cuvine conform indicelui de inflație și plata dobânzii aferente de la data formulării cererii și până la plata efectivă.
Examinând recursul Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de viceprimar în intervalul 22.06.2004 - 18.06.2008 așa cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar. În această perioadă avea dreptul la concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic potrivit art. 1 din nr.OG 80/2003.
Art. 3 din același act normativ prevede obligația primarului de a efectua planificarea concediului de odihnă așa încât susținerea recurentei potrivit căreia reclamantul nu a solicitat concediu și nu a fost planificat din decembrie 2007 nu poate fi reținută.
În ce privește continuitatea raporturilor de muncă la același angajator, aspect invocat de recurentă în motivarea recursului este de reținut că mandatul de viceprimar și funcția de șef serviciu situații de urgență nu au fost exercitate în temeiul aceluiași raport de muncă.
În perioada exercitării mandatului de viceprimar reclamantul nu a fost parte a unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de art. 10 din Codul muncii.
Ocuparea prin concurs a funcției de șef serviciu situații de urgență nu presupune așadar continuarea raporturilor de muncă în baza aceluiași contract.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a apreciat întrunite condițiile art. 15 alin. 1 din nr.HG 250/1992 pentru compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Reclamantul intimat a solicitat actualizarea sumei cuvenite pentru concediul de odihnă neefectuat în raport de indicele de inflație și plata dobânzii aferente însă în acest cadru procesual solicitarea sa nu poate fi analizată având în vedere dispozițiile art. 315 alin. 4 raportat la art. 296 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtaPrimăria comunei, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 1262 din07 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnodact.
Ex. 2 / 15.03.2010
Președinte:Temneanu CătălinJudecători:Temneanu Cătălin, Coșman Gheorghina, Frunză Sanda
