Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Temneanu Cătălin
JUDECĂTOR 2: Coșman Gheorghina
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de Sindicatul al salariaților Complexului, reprezentat de președintele pentru membrii de sindicat reclamanții, S, a, C, -, escu, G, ciu, a, G, u, e, e, G, a, ta, HG, și, toți cu domiciliul ales la sediul Complexului din municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.1172din18 mai 2009pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul recurent asistat de avocat, lipsă fiind reclamanții recurenți (reprezentați de avocat ), reclamanții intimați, precum și reprezentantul pârâtului intimat Complexul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța din oficiu pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active cu privire la reclamanții recurenți aflați la poziția 142 și 149 în tabelul anexă la cererea de recurs, respectiv, și întrucât nu au formulat acțiune la fond.
Apărătoarea reclamanților recurenți este de acord cu excepția invocată. Totodată, a depus la dosar în copii sentințele nr. 874/2008, nr. 3234/2008, nr. 554/2008, nr. 70/2008 și nr. 72/2008, pronunțate de Tribunalul Suceava, în cauze similare
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenți, reiterând motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată. Apreciază sentința ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost luate în calcul toate probele depuse la dosar, solicitând obligarea angajatorului la plata drepturilor solicitate de care trebuiau să beneficieze în temeiul Legii nr. 142/1998 și Legii nr. 193/2006. Totodată a arătat că prin neacordarea acestor drepturi s-ar crea o situație discriminatorie, fiind încălcate astfel prevederile art. 16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai invocat reprezentanta recurenților prevederile art. 30 alin. 1 din CCM, art. 35 alin. 1 lit. j din CCM pe anii 2007 - 2010, art. 40 alin. 2, art. 155 din Codul muncii și art. 41 (5) din Constituție, prin care se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil la contractele individuale de muncă, precizând că lipsa fondurilor financiare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale, invocând în acest sens decizia nr. 533 R din 06.03.2007, pronunțată de Curtea de Apel București.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din data de 10.04.2009, reclamanții, S, -, -, (), C, -, G, escu, G, (), G, a, ta, reprezentați de către Sindicatul "" al Salariaților Complexului "" - prin președinte, în contradictoriu cu pârâtul Complexul "" S - prin reprezentant, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la acordarea și plata contravalorii tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998 începând cu data de 23.03.2006 și până în prezent, actualizarea cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate, precum și acordarea pentru viitor a acestor tichete de masă, precum și obligarea pârâtului la îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin clauzele contractului colectiv de muncă negociat cu sindicatele - respectiv la acordarea acestor drepturi și stingerea conflictului de drepturi existent între părți.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de angajați ai Complexului S ocupând posturi în diferite compartimente ale instituției așa cum rezultă din adeverința anexă la dosar prin care își dovedesc calitatea de salariați.
Au arătat reclamanții că alți angajați din sectorul bugetar beneficiază de tichete de masă, ceea ce creează o situație discriminatorie, inadmisibilă.
Consideră reclamanții că sunt îndreptățiți la acordarea acestor tichete și că încasarea unor astfel de alocații reprezintă o formă de protecție privind securitatea muncii, reglementată atât de normele interne, respectiv art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și de norme internaționale, respectiv art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 1172 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, reținându-se că, în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, reclamanții au o vocație cu privire la acordarea tichetelor de masă, iar nu un drept, întrucât acestea pot fi acordate doar în condițiile în care au fost cuprinse în buget cu această destinație, iar reclamanții nu au probat existența în buget a unor sume cu această destinație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, precum și și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se prezintă că prin sentința pronunțată de către Tribunalul Suceavas -a respins acțiunea deoarece instanța de fond a considerat că "nu au dovedit că angajatorul a avut prevăzute în buget sume de bani cu această destinație".
Consideră reclamanții recurenți că această motivație nu este legală deoarece au depus la instanța de fond bugetul pe anul 2009 - în care erau specificate cu claritate sumele de bani destinate personalului pentru plata tichetelor de masă, tribunalul nu a ținut cont de acest înscris și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, interpretând în mod greșit întreg probatoriul administrat în cauză.
Mai arată recurenții că în motivarea hotărârii instanța de fond a reținut textul de lege în baza căruia, reclamanții sunt îndreptățiți la tichetele de masă dar din eroare arată că nu sunt prevăzute sumele, deși au depus bugetul pentru anul 2009, deși au dovedit că s-au negociat aceste drepturi prin contractele colective de muncă (depuse la dosarul cauzei), fiind însușite de către intimatul angajator.
Precizează că prima instanță nu a motivat hotărârea pronunțată, mulțumindu-se să afirme doar într-o singură frază că angajatorul nu a avut prevăzute aceste sume la buget.
Cu toate acestea tribunalul a motivat că în mod real art. 1 din Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă și în privința personalului contractual din sectorul bugetar - dar beneficiile prevăzute în textul enunțat anterior nu reprezintă un drept ci o vocație ce s-ar putea realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute la buget sume cu această destinație iar negocierea acestor drepturi să se fi făcut prin contractele colective de muncă.
Mai arată că așa cum rezultă din probele administrate la dosarul cauzei sunt îndeplinite cele două condiții privitoare la existența sumelor în buget și negocierea tichetelor prin contractele colective de muncă.
Instanța de recurs a invocat din oficiu la acest termen excepția lipsei calității procesuale active a recurenților și, astfel că se va pronunța cu prioritate asupra acestei excepții, față de recursul declarat de reclamanții de la judecata în fond.
Astfel, se poate observa că aceștia nu au formulat acțiune în fața instanței de fond. Cum hotărârile judecătorești produc efecte numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii, rezultă că numai acestea au legitimare procesuală de a exercita calea de atac a recursului.
În consecință, față de cele expuse curtea urmează a respinge ca inadmisibile recursurile formulate de și.
Cu privire la recursul formulat de reclamanți, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru cele ce urmează:
În art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se prevede că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale.
De asemenea în art. 42 alin. 2 lit. h) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 se prevede că pot constitui alte venituri tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creșă în condițiile prevăzute de lege și înțelegerii părților, iar în contractul colectiv de muncă pe instituție încheiat de Complexul de o parte și Sindicatul al salariaților din Complexul, la art. 35 se prevăd sporurile care se acordă în condițiile legii, fiind cuprinse și bonurile de masă (litera "j").
Coroborând prevederile anterior menționate, se poate concluziona că tichetele de masă se acordă în condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 142/1998, în măsura în care acestea sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă. Este evident așadar că simpla prevedere a acordării acestor tichete în contractele colective de muncă nu asigură dreptul de a primi contravaloarea acestora, asigurând doar vocația de a le primi, în măsura în care sunt cuprinse în bugetul de stat sau, după caz, ale bugetelor locale.
De altfel, prin Decizia nr. 14/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că acestea nu stabilesc un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Cum necuprinderea în buget a sumelor cu această destinație reprezintă un fapt negativ ce nu poate fi probat, sarcina probei este răsturnată, astfel că reclamanții recurenți puteau proba faptul pozitiv contrar - al cuprinderii în buget a acestor sume - însă, reclamanții nu au probat această împrejurare.
Adresa emisă de Complexul către Consiliul Județean S (fila 6 dosar fond) nu probează aprobarea în buget a sumelor cu această destinație, ci reprezintă doar o solicitare a directorului general al acestei instituții de aprobare a sumei de 880.000 lei în vederea executării hotărârii nr. 3428/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
În concluzie, cum nu s-a probat în cauză întrunirea cumulativă a condițiilor necesare în vederea acordării tichetelor de masă (cuprinderea în Contractul colectiv de muncă și existența sumelor în buget cu această destinație), criticile aduse sentinței recurate prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt date, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul formulat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de către recurenții și, împotriva sentinței nr.1172din18 mai 2009pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de ceilalți reclamanți, respectiv, S, a, C, -, escu, G, ciu, a, G, u, e, e, G, a, ta, HG, și, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnodact.
Ex. 2 / 04.03.2010
Președinte:Temneanu CătălinJudecători:Temneanu Cătălin, Coșman Gheorghina, Frunză Sanda
