Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 18/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan Mariana Andrași
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, și cererile de intervenție formulate de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL ARAD, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin DGFP A, consilier juridic, lipsă fiind reclamanții, pârâții TRIBUNALUL ARAD și Ministerul Justiției și intervenienții, și.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se depune delegația de reprezentare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Se constată că la dosar au fost depuse cereri de intervenție în interes propriu, de către intervenienții, și.
Instanța pune din oficiu în discuție admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu.
Reprezentantul pârâtului arată că lasă soluția cu privire la cererile de intervenție la aprecierea instanței.
Instanța admite în principiu cererile de intervenție în interes propriu.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtului a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
A,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea civilă nr-, reclamanții, personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Arad au chemat în judecată pe pârâții TRIBUNALUL ARAD, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice B la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Au mai arătat că, ulterior, prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas însă în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Prin cererile înregistrate la data de 27.10.2007, respectiv 28.10.2008 intervenienții, și au formulat cereri de intervenție în interes propriu solicitând ca pârâții să fie obligați la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007, iar în privința intervenientei până la 1.03.2005. În susținerea cererilor, intervenienții au reiterat motivele din cererea principală.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedeau sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, au fost abrogate prin nr.OG 83/2000 - art. 1 pct. 42.
S-a mai invocat că abrogarea acestui drept este o problemă de legiferare astfel că nu poate fi admisă acțiunea.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad și susținând că potrivit art. 36 din OUG nr. 27/2006, aceasta revine Curții de Apel București.
A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii susținând că dreptul pretins nu are temei legal, art. 47 din Legea nr. 50/1996 fiind abrogat prin OG nr. 83/2000.
Prin încheierea nr. 25/10 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, cauza a fost trimisă la Tribunalul C-S pentru continuarea judecății.
Prin încheierea nr. 24/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, cauza a fost trimisă la Curtea de APEL TIMIȘOARA spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL TIMIȘOARA cauza a fost înregistrată la data de 31.07.2008, iar prin încheierea din 14.08.2008, au fost admise în principiu cererile de intervenție principală formulate de intervenienții, și.
Intervenienta, prin cererea înregistrată la data de 2.09.2008, a renunțat la judecată, întrucât în dosarul nr-, al Curții de APEL TIMIȘOARAs -a admis acțiunea intentată de aceasta, pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ARAD fiind obligați să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% cu începere de la 1 aprilie 2004 și până la 1 februarie 2007.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la cererile de intervenție în interes propriu solicitând respingerea acestora ca inadmisibile în principiu.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 7 aprilie 2004 - 7 noiembrie 2004 pentru ca reclamanți, și respectiv până la 27, 28.11.2004 pentru intervenienți.
Examinând actele și lucrările dosarului, în ce privește excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către TRIBUNALUL ARAD, invocată de pârâta A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se va constata că în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect, nemaiputând fi supusă analizei.
În altă ordine de idei, la data promovării acțiunii, tribunalului îi aparținea competența materială de soluționare a pricinii, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, raportat la art.284 alin.1 și 2 din Codul muncii precum și art.70 și 71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât obiectul cauzei nu-l constituie modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se referă art.42 din OUG nr.177/2002, pentru a susține competența materială și teritorială excepțională instituită prin actul normativ special. Pe de altă parte, Legea nr.303/2004 modificată, nu prevede reguli speciale de competență și jurisdicție, împrejurare în care, în cazul unui raport litigios privitor la drepturi bănești, cum este cazul de față, rămâneau aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, acest minister fiind chemat în judecată pentru a răspunde în solidar alături de ceilalți pârâți, nu pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești iar atribuția în angajarea și salarizarea reclamanților aparține Ministerului Justiției, raportul de muncă existând între autoarea reclamanților și această instituție, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, în baza art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată, urmând ca acțiunea să fie respinsă față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Guvernul României, prin nr.HG232/30.03.2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pentru perioada 2005-2007, recunoscut efectul imperfecțiunilor legislative în domeniul salarizării magistraților și a personalului auxiliar și s-a obligat să aducă o reparațiune acestui personal prin plata drepturilor salariale restante și asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților.
Prin anexa nr.2 pct.VI/3.2, Guvernul României s-a angajat să efectueze și plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004.
Acest act normativ reprezintă o recunoaștere a dreptului în sensul prevederilor art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 și, conform acestora, întrerupe cursul prescripției, iar potrivit dispozițiilor art.17, curge o nouă prescripție ștergându-se prescripția începută înainte de a se fi emis nr.HG232/2005.
În legătură cu prescrierea dreptului la acțiune se cuvine menționat și faptul că actele normative de drept internațional la care România este parte, precum și deciziile și actele normative adoptate de Uniunea Europeană prin instituțiile sale se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor statelor semnatare sau membre ale Uniunii, influențându-i în mod direct, inclusiv în domeniul muncii și securității sociale.
Atunci când este cazul, normele de drept comunitar european se aplică direct de către instanțele naționale, în activitatea lor de judecată.
Acest aspect rezultă din practica judiciară, - obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, - aCurții de Justiție a ComunitățilorEuropene,care a statuat că:judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional(Hotărârea din 9 martie 1978, dată în cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/-thal, nr. C 106/77).
În același sens, prin Hotărârea din 19 iunie 1990, Qeen Secretary of for Transport, ex parte:, C-213/89, s-a statuat că:
1. Instanțele naționale sunt acelea cărora le revine, în temeiul art. 5 din Tratat, obligația să asigure protecția juridică ce decurge pentru justițiabili din efectul direct al dreptului comunitar.
2. Ar fi incompatibilă cu cerințele inerente naturii înseși a dreptului comunitar orice dispoziție a unui sistem juridic național sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară, care ar avea ca efect diminuarea eficacității dreptului comunitar prin faptul ca ar refuza judecătorului competent să aplice acest drept și puterea de a face, în chiar momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispozițiile legislative naționale ce ar putea împiedica, chiar și numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare.
Fără nici o îndoială, dreptul care face obiectul judecății în cauza de față este protejat, complementar, și deart. 1al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în conformitate cu careorice persoană fizică sau juridică "are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internțional.
Rezultă deci că protecția instituită de acest text se realizează prin includerea în cuprinsul noțiunii de proprietate a bunurilor mobile și imobile ce pot aparține unei persoane fizice sau unei persoane juridice(CEDO, 8 februarie 1979, nr.7456/1976, Wiggins c/-).
În raport de această accepțiune și de protecția dreptului de proprietate consacrate de practica judiciară a CEDO, dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pretins prin acțiunea introductivă este imprescriptibil, situație reglementată de prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958, în conformitate cu care dispozițiile acestui act normativ nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitațiune, servitute și superficie.
De altfel, obligativitatea respectării de către toate instituțiile Statului Român, inclusiv de Curtea Constituțională, a actelor normative de drept internațional ratificate de România rezultă neechivoc și din conținutul art. 11, art. 20, și art. 148 din Constituție, potrivit cărora statul se obligă să respecte cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, fiind garantată constituțional aducerea la îndeplinire a acestora.
Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, drept subiectiv civil constituit în materia dreptului muncii, consacrat printr-o normă juridică organică, face parte din categoria drepturilor câștigate, iar deposedarea abuzivă cu privire la un bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, face ca acțiunii în justiție care tinde la valorificarea lui să nu-i poată opune prescripția
Pe fondul cauzei, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art. 42 al G nr. 83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct. 42 din G nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție"Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art.1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la"modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin G nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art.1 pct. 3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
Analizând prevederile privind tehnica legislativă în concret ale art.56 "Evenimentele legislative" - care arată că: "(1) după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv, evenimentul respectiv,dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", se constată că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 1 din Protocol, prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul G nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Existând un conflict de legi între art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenție, se va da preponderență și se va face aplicarea acestui din urmă act.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Potrivit acestei decizii, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste motive, urmează ca instanța să admită acțiunea și să oblige pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, pe perioada solicitată.
În privința actualizării creanței devenind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, sumele datorate vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății.
Prejudiciul s-a produs în momentul în care, deși sporul de 50% a constituit un drept salarial câștigat, prin art. 50 din G nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
legislativă astfel sesizată, trebuie sancționată, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaugă nicio penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuată în dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod procedură civilă.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, iar potrivit practicii judiciare constante în materie, actualizarea creanței se realizează conform indicelui de inflație.
Pe cale de consecință, Curtea, va respinge excepțiile vizând necompetența materială și prescripția extinctivă și va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța va admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL ARAD, va admite cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, va obliga pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ARAD să plătească în solidar reclamanților cu titlu de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.04.2004 - 01.02.2007 iar pentru intervenienta pentru perioada 01.04.2004 - 01.01.2005, sume actualizate cu indicele de inflație.
Totodată, va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și va lua act de renunțarea la judecată a cererii formulată de intervenienta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, toți cu domiciliul procedural ales în A, Bd.- nr.3. Jud. A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL ARAD, cu sediul în A, Bd.- nr.3. Jud.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, toți cu domiciliul procedural ales în A, Bd.- nr.3. Jud.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ARAD să plătească în solidar reclamanților cu titlu de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.04.2004 - 01.02.2007 iar pentru intervenienta pentru perioada 01.04.2004 - 01.01.2005, sume actualizate cu indicele de inflație.
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ia act de renunțarea la judecată a cererii formulată de intervenienta.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
:
GREFIER: -
Red./30.10.2008
Thred./31.10.2008
Ex. 13
SENTINȚA SE:
-reclamanți
-
-
-,
- - toți cu domiciliul procedural ales în A, Bd.- nr.3. Jud. A,
-pârâți
-Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5,
- TRIBUNALUL ARAD, cu sediul în A, Bd.- nr.3. Jud.
- Ministerul Economiei și Finanțelor B --, sector 5
- intervenienți
-,
-
-
- - toți cu domiciliul procedural ales în A, Bd.- nr.3. Jud. A,
Ex. 11 com.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan Mariana Andrași
