Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1810/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1810/R/2008
Ședința publică din data de 30 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă TRANS S împotriva sentinței civile nr. 665 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat și reprezentanta reclamantului intimat - avocat, cu delegații de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Arată reprezentanții părților că nu au de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții.
NefiInd cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță pentru cercetarea fondului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului, sentința pronunțată de instanța de fond fiind temeinică, legală și conformă cu probatoriul administrat în cauză. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune chitanța la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 665 din data de 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului, împotriva pârâtei TRANS cu sediul în -S și în consecință a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 623,7 lei reprezentând diurna pentru cursele interne, neacordată, și echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, în sumă de 4.544 Euro, reprezentând diurna neacordată pentru cursele externe; s-a respins ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada 1 martie 2001-30 2005; s-a luat act de renunțare la judecată a cererilor privind anularea deciziilor nr. 3/30.09.2005 și reintegrarea pe postul avut anterior și a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajat al pârâtei în perioada 1 martie 2001-30 2005, în calitate de conducător auto, în baza contractului individual de muncă nr. 3189/2.04.2001, semnat de către reclamant.
Raporturile de muncă ale reclamantului au încetat la data de 30.09.2005, prin efectul deciziei nr. 3, în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Pentru perioada în care reclamantul a fost angajatul său, pârâta a făcut dovada plății salariului, în conformitate cu art. 287 Codul Muncii, prezentând statele de plată semnate de către reclamant.
Reclamantul, nu a contestat semnăturile, neînțelegând să uzeze de prevederile legale privind înscrierea în fals, drept pentru care cererea prin care solicită plata, din nou, a salariului a fost respinsă ca nefondată.
În privința diurnei, de relevat sunt următoarele:
Potrivit pct. 5 lit. c din contractul părților, reclamantul avea dreptul de a primi diurnă pentru perioade în care era trimis și delegație.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, luând în calcul perioada de trei ani calculată anterior introducerii acțiunii, a stabilit că reclamantul a efectuat un număr de 15 curse interne, fiind îndreptățit să primească diurna pentru 27 zile, în cuantum de 623, 7 lei.
Pentru cursele externe, expertul contabil a stabilit că reclamantului i s-ar fi cuvenit suma de 6.455 Euro, adică în medie 202 Euro pentru fiecare cursă.
În ședința publică din 7.04.2008, reclamantul recunoscut însă că, în realitate, din sumele primite pentru cursele externe cu scopul plății carburanților, vignetelor, parcărilor, acestuia îi rămâneau la întoarcere sume cuprinse între 50 și 70 Euro.
Prin urmare, din suma stabilită de expert drept diurnă, instanța a scăzut media de 60 Euro/cursă, primiți cu acest titlu de către reclamant.
S-a luat act de renunțare la judecată a cererilor privind anularea deciziei nr. 3/2005 și reintegrarea pe postul avut anterior.
În baza art. 275 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului pârâta a invocat faptul că obligarea societății la plata sumei de 4544 Euro diurnă pentru cursele externe este nelegală, întrucât la termenul de judecată din 7.04.2008 reclamantul a recunoscut la interogatoriu că pentru fiecare cursă externă efectuată primit suma de 250 Euro.
Afirmația reclamantului că din suma de 250 Euro rămânea efectiv cu sume cuprinse între 50 și 70 Euro nu este susținută de probele administrate în cauză.
Reclamantul a recunoscut totodată că banii cheltuiți pentru plata carburanților, vignietelor și parcărilor erau decontate la firmă la întoarcerea în țară.
Pârâta a afirmat că va depune în fața instanței de recurs evidența strictă sumelor de bani decontate după efectuarea fiecărei curse în străinătate.
Prin întâmpinarea formulată (10-11), reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la interogatoriul luat reclamantului la termenul de judecată din 7.04.2008, acesta a arătat că la fiecare plecare în străinătate primea suma de 250 Euro, însă precizat în mod expres că această sumă era dată pentru cheltuielile de deplasare - carburanți, parcări, taxe. Totodată a arătat că din această sumă îi rămânea la fiecare cursă o sumă cuprinsă între 50 și 70 Euro, interpretat ca fiind un avans acordat de societate cu titlu de diurnă.
Din completarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a reieșit că din evidențele contabile ale societății nu reiese că reclamantul ar fi beneficiat de diurnă pentru zilele în care s-a aflat în deplasare în țară.
În ceea ce privește diurna cuvenită reclamantului pentru cursele externe, aceasta fost determinată în cursul rejudecării cauzei, după casarea primei hotărâri pronunțate în fond, prin decizia civilă nr. 2600/R/21.11.2006 Curții de Apel Cluj.
Conform acestei completări în perioada 1.10.2002 - 30.09.2005 reclamantul a efectuat 32 de curse interne.
Întrucât societatea nu deține evidența tuturor deplasărilor și perioada acestora, datele au fost furnizate de către administratorul societății.
Determinarea sumei totale s- făcut prin luarea în considerare țărilor cuprinse în traseu (având în vedere faptul că nivelul diurnei este diferențiat de la o țară la alta), a numărului de zile estimat și a diurnei pe fiecare zi.
Totalizând suma cuvenită reclamantului prin luarea în considerare tuturor acestor criterii, a rezultat un total de 6.455 Euro, respectiv o medie de 202 Euro pe zi.
Conform contractului individual de muncă, înregistrat sub nr.3189 / 2.04.2001 la ITM S, reclamantul beneficia de diurnă la plecarea în delegație.
Deși pârâta a arătat în cuprinsul recursului că va face dovada faptului că după fiecare cursă cheltuielile de deplasare erau decontate, la cele două termene de judecată nu a depus nici o probă în acest sens.
Din probele administrate a reieșit că reclamantul efectuat deplasări în străinătate în perioada octombrie 2002 - 2005, iar la plecare primea o sumă fixă de 250 Euro.
Este evident că o deplasare în străinătate impune cheltuieli de transport, de ședere, diverse taxe în situația în care scopul deplasării este acela de transport marfă.
Reclamantul a afirmat că suma de 250 Euro fost destinată acestor cheltuieli, lui rămânându-i o diferență cuprinsă între 50 și 70 Euro, pe care considerat- avans diurnă.
Deși societatea s-a angajat să facă dovada faptului că aceste cheltuieli de transport erau decontate la întoarcerea în țară, nu a depus înscrisuri doveditoare.
Coroborând susținerea recurentei conform căreia suma de 250 Euro pentru fiecare deplasare externă era dată cu titlu de diurnă cu susținerea reclamantului că mare parte din acești bani erau folosiți cheltuielilor ocazionate de transport, cu concluziile completării la raportul de expertiză, din care reiese că diurna cuvenită reclamantului este de 202 Euro pentru fiecare cursă și cu faptul că recurenta nu a făcut dovada decontării cheltuielilor prilejuite de deplasările în străinătate, curtea constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, obligația stabilită în sarcina societății de a-i achita reclamantului cu titlu de diurnă echivalentul în lei a sumei de 4544 Euro fiind corect determinată.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta TRANS S împotriva sentinței civile nr. 665 din 7 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 30 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
RED., DACT.
2 ex/16.10.2008
jud.primă instanță:,
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
