Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 186/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata "", împotriva sentinței civile nr.732/CM din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.0074/2009 emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimatul-contestator, depune la dosar întâmpinare.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 7.02.2007 contestatorul a chemat în judecată pe intimata VÎRSTA solicitând obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat pe perioada februarie 2006 și până la executarea hotărârii, obligarea intimatei la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, pe perioada concediului medical, anterior concedierii, respectiv 5.12.2005 - 1.03.2006, obligarea intimatei să vireze contribuțiile la asigurările sociale instituțiilor competente și obligarea intimatei la completarea carnetului de muncă conform celor susmenționate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin decizia nr.10/3.02.2006 a fost concediat de către intimata în baza disp.art.61 lit.a din Codul Muncii, decizia care este nemotivată în fapt și în drept.
A mai arătat că decizia a fost întocmită fără să se efectueze nici cercetarea disciplinară prealabilă în perioada incapacității temporare de muncă.
Intimata a refuzat să-l primească la lucru ulterior pronunțării sentinței civile nr.520/CM/27.06.2006 (menținută în recurs), îngrădindu-i astfel nepermis dreptul la muncă, precum și toate drepturile de care ar fi putut beneficia.
La data de 2 octombrie 2007, contestatorul și-a completat contestația în sensul că a înțeles să conteste și decizia nr.195 din 30 august 2006 prin care intimata a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu data de 19 mai 2006, ca urmare a desființării locului de muncă.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.732/CM din 12 noiembrie 2007 admis în parte contestația completată și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.195/30.08.2005 emisă de intimat. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și obligă intimata să-i plătească acestuia drepturile bănești în cuantum indexat, majorat și actualizat, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată intimata să completeze carnetul de muncă al contestatorului în sensul celor dispuse anterior.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pe perioada februarie 2006 - 19 mai 2006 precum și obligarea intimatei la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 5.12.2005 - 1.03.2006, cât și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că prin decizia nr.10/3.02.2006, intimata VÎRSTA a dispus concedierea contestatorului în temeiul art.264 lit.f din Codul Muncii.
S-a formulat contestație de către salariat împotriva acestei decizii, iar Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.520/CM/27.06.2006 a respins contestația ca rămasă fără obiect.
S-a reținut că decizia contestată a fost anulată de organul emitent al acesteia iar cauza dedusă judecății a rămas fără obiect prin continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
Din declarațiile martorei instanța a reținut că patronul intimatei, i-a pus în vedere contestatorului să părăsească incinta unității, refuzând orice discuție legată de reintegrare.
Prin decizia nr.195/30.08.2006 intimata a dispus ca începând cu data de 19.05.2006 să înceteze contractul individual de muncă al contestatorului, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat din cauza dificultăților economice.
S-au reținut în acest sens disp.art.65 alin.1 din Codul Muncii raportate la. contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, precum și a drepturilor conferite prin statutul societății.
Având în vedere această completare a contestației, tribunalul a pus în vedere societății intimate să depună la dosarul cauzei organigrama posturilor înainte și după momentul concedierii, cu mențiunea să se precizeze dacă angajatorul a îndeplinit formalitățile legale către Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă.
Constatându-se că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.64 alin.2 din Codul Muncii și nu a îndeplinit formalitățile legale respective, instanța a admis contestația formulată și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.195 din 30 august 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata VÎRSTA
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința de mai sus este nelegală și netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere că intimata a încetat contractul de muncă al contestatorului datorită desființării postului său care a avut o cauză reală și efectivă dovedită cu actele depuse la dosar și anume situația contabilă pentru punctul de lucru din Pitești din care reiese că societatea a înregistrat pierderi economice atât în anul 2005, cât și pe primele cinci luni ale anului 2006.
În mod greșit s-a apreciat că intimata nu a respectat prevederile art.64 alin.1 din Codul Muncii care statuează clar că numai atunci când concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit.c și d sau art.56 lit.f din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului locuri de muncă vacante.
Dispozițiile Codului muncii nu pot fi completate cu cele ale contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, întrucât desfacerea contractului de muncă a avut loc anterior acestei perioade.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că la emiterea deciziei nr.195 din 30 august 2006, intimata nu a respectat prevederile Codului muncii.
Prin această decizie s-a dispus începând cu 19 mai 2006 încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, datorită desființării locului de muncă ocupat de acesta ca urmare a dificultăților economice, invocându-se temei legal art.65 alin.1 din Codul Muncii.
Într-adevăr art.64 din Codul Muncii, în situația în care concedierea se dispune pentru necorespundere profesională, situație reglementată de art.61 lit.c și d, cât și situațiile prevăzute de art.56, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului locuri de muncă vacante în unitate, iar atunci când nu dispune de asemenea locuri de a solicita agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă sprijinul în vederea distribuirii salariatului.
Acest text nu are în vedere situația concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului însă, în cazul concedierilor colective este reglementată necesitatea limitării diminuării lor, or, aceasta nu se poate realiza dacă nu ar exista posibilitatea oferirii altor locuri de muncă celor vizați, așa cum prevede art.70 alin.2 lit.e și f din Codul Muncii.
În art.70 alin.3 Codul Muncii este reglementată obligația angajatorului de a notifica proiectul de concediere și agenției.
Pe de altă parte, dispozițiile Codului muncii, se completează cu cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național și cu cele ale Legii nr.76/2002 privind asigurările de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care la art.79 prevede că "în cazul unor restructurări ale activității care pot conduce la modificări substanțiale ale numărului și structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligația de a înștiința agențiile pentru ocuparea forței de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea șomajului și pentru prevenirea efectelor sociale negative ale acestor disponibilizări".
În practica judiciară s-a apreciat că în pofida formulării limitative a art.64 alin.1 și 2, dispozițiile sale trebuie aplicate și în situațiile vizate de art.65 alin.1, întrucât relațiile de muncă se bazează și pe principiul bunei credințe și a garantării dreptului de protecție împotriva șomajului.
S-a decis astfel că obligația respectivă este prealabilă desfacerii contractului astfel încât omisiunea de aoa duce la îndeplinire atrage nulitatea acelei măsuri.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond și intimata nu a contestat nici chiar în recursul formulat, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a îndeplini formalitățile legale către agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, prealabilă desfacerii contractului de muncă al contestatorului în situația în care nu a avut locuri de muncă disponibile, situație în care în mod corect s-a constatat nulitatea deciziei emisă.
Sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de intimata "", împotriva sentinței civile nr.732/CM din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./7.03.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
