Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 192
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind recursul formulat de SC SRL I împotriva sentinței civile nr.1733 din 04.11.2009 a Tribunalului Iași, intimată fiind - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata - -, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimata - - depune la dosar sentința civilă nr.2023 din 4.12.2009 a Tribunalului Iași prin care s-a anulat decizia de concediere.
Arată că nu are de formulat alte cereri. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 4.02.2010 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamanta chemat în judecată pe pârâta "CASA " I, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 16.000 lei reprezentând compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2006, 2007, 2008 și indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei începând cu 25.05.2004,conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. -/25.05.2004, până la data de 09.06.2009, având funcția de farmacist-diriginte.
În toată această perioadă de timp, în nici unul dintre anii lucrați în unitatea pârâtei nu și- realizat efectiv concediul de odihnă, iar în prezent, contractul individual de muncă încetat. Pentru anul 2009, anterior datei încetării contractului individual de muncă, efectuat concediul de odihnă, fără însă beneficia de indemnizația de concediu de odihnă, pe care pârâta nu i- achitat-o, drept pe care îl are în temeiul art. 145 alin. 1 Codul Muncii.
Pârâta formulat întâmpinare și solicitat respingerea acțiunii. S-a arătat că în ceea ce privește compensarea în bani concediilor de odihnă neefectuate pentru anii 2006, 2007 și 2008 în fiecare an i- precizat fostei angajate că trebuie să efectueze concediul de odihnă, aceasta refuzând să dea curs solicitărilor, invocând aspecte de natură financiară, amânând de fiecare dată efectuarea acestora.
Referitor la cuantumul de 16.000 lei, învederează faptul că indemnizația de concediu trebuie calculată la nivelul salariului din anul pentru care se solicită compensarea nicidecum făcând o înmulțire simplistă între cei patru ani pentru care se cer indemnizațiile de concediu neefectuat cu ultimul salariu încasat.
În cauză s- administrat proba cu acte.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la. sub nr. -/25.05.2004, reclamanta a fost angajată la " " pe durată nedeterminată, începând cu data de 25.05.2004 în funcția de farmacist-diriginte, administrator.
Articolul 141 din Codul Muncii prevede că angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul, iar compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Unitatea deși avea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul Muncii nu făcut dovezi din care să rezulte că reclamanta efectuat concediul de odihnă aferent perioadei lucrate în anii 2006, 2007 și 2008 sau că compensat în bani acest concediu de odihnă. Susținerile pârâtei potrivit cărora ar fi precizat angajatei că trebuie să efectueze concediul de odihnă, nu au fost dovedite prin depunerea programării întocmite conform dispozițiilor art. 144 Codul Muncii.
În ceea ce privește anul 2009, angajatorul nu făcut dovada că acordat concediu de odihnă salariatei proporțional cu activitatea prestată în acest an, astfel cum dispune art. 140(2) Codul Muncii.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond admis și această cerere și obligat pârâta să-i plătească indemnizația de concediu de odihnă cuvenit, corespunzător perioadei lucrate în anul 2009.
Cu privire la cuantumul drepturilor bănești solicitate, instanța a reținut că nu s-au administrat probe din care să rezulte că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită reclamantei pentru perioada solicitată este de 16.000 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "CASA ", considerând-o nelegala si netemeinica.
Susține recurenta ca prima instanța a acordat in mod greșit compensarea in bani a concediului de odihna aferent anului 2009 in raport de perioada efectiv lucrata si având in vedere modul in care au încetat raporturile de munca. Arata recurenta ca reclamanta intimata urmărește doar prejudicierea societatii.
In drept, recursul nu a fost motivat insa criticile formulate se încadrează in disp.art.304 pct.9 proc.civ.
Intimata formulat întâmpinare și solicitat respingerea recursului si menținerea hotărârii de fond.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele de recurs invocate, probatoriul cauzei si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut si Tribunalul, reclamanta intimata a fost angajată la " " pe durată nedeterminată, începând cu data de 25.05.2004 si pana la data de 09.06.2009, în funcția de farmacist-diriginte, administrator.
Conform art.139 din Codul Muncii, dreptul la concediu de odihna anual plătit este garantat tuturor salariaților iar conform art.141(4), este permisa compensarea sa in bani in ipoteza încetării raporturilor de munca.
În ceea ce privește anul 2009, recurenta nu făcut dovada că acordat concediu de odihnă salariatei proporțional cu activitatea prestată în acest an, astfel cum dispune art. 140(2) Codul Muncii, deși avea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul Muncii.
Ca atare, așa cum rezulta din Decizia nr.312/2004 a Curții Constituționale si cum, de altfel, s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței si instanța de fond, societatea are obligația să-i compenseze in bani reclamantei intimate concediul de odihnă cuvenit, desigur corespunzător perioadei lucrate de aceasta în anul 2009.
de cele reținute, in baza disp.art.312 proc.civ.se va respinge recursul si se va menține sentința.
Văzând si disp.art.274(1) proc.civ. Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata(onorariu avocat recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1733 din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei suma de 500 lei onorar avocat recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
02.03.2010- 2 ex.-
Tribunalul Iași: ;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
