Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1972 din 27.11.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Recurentul arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3811/99/11.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale începând cu luna martie 2009 și a daunelor morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este salariatul pârâtei și că, începând cu luna martie 2009, aceasta nu i-a mai achitat drepturile salariale. Mai susține reclamantul că, urmare a neacordării drepturilor salariale, a acumulat datorii la întreținere și și a pierdut numeroase bunuri materiale, motiv pentru care a solicitat și obligarea angajatorului la plata daunelor morale.
La termenul de judecată din 19.08.2009 reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. De asemenea, la același termen de judecată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din 14.10.2009, reclamantul a susținut că solicită obligarea pârâtei " " la plata drepturilor salariale aferente perioadei martie - mai 2009 și a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale. Față de precizările reclamantului, pârâta, la termenul de judecată din 25.11.2009, a precizat că nu mai insistă în excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din 28.10.2009, administratorul societății pârâte a recunoscut faptul că nu i-a plătit reclamantului drepturile salariale restante.
Prin sentința civilă nr.1972 din 27.11.2009 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " "
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1241 lei reprezentând drepturi salariale nete cuvenite pentru perioada efectiv lucrată în lunile martie - mai 2009.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamantul a fost salariatul pârâtei " " pe postul de muncitor necalificat, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I sub nr. -/29.12.2008. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 07.07.2009, conform deciziei nr. 127/07.07.2009.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei martie - mai 2009 și a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Potrivit disp. art. 154 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 156 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor. Astfel, salariul este prețul muncii prestate, exprimat în bani, iar potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, cel ce muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană. De asemenea, potrivit disp. art. 163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia.
În consecință, instanța constată că este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada efectiv lucrată în lunile martie - mai 2009. În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi salariale, se reține de către instanță că acesta este de 1241 lei net, conform statelor de plată depuse la dosar.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " ", urmând să o admită astfel.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale și morale, daune care erau justificate de faptul că a fost nevoit să vândă din bunuri pentru a-și întreține familia, întrucât a fost lipsit de salariul pe lunile martie - mai, deși a muncit la firmă.
Intimata " " nu a depus întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 269. "(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despagubească pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul".
Curtea notează că angajatorul este obligat la despăgubiri numai în situația în care salariatul probează că a suferit prejudicii materiale și morale din culpa acestuia și în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.
Or, în cauză, așa cum correct au reținut judecătorii fondului, recurentul nu a dovedit că a suferit un prejudiciu, susținerile sale neavând fundament probator.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ Curtea va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1972/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.- -
16.03.2010- 2ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
