Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1936/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1936
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,- și Penitenciarul, prin reprezentant, cu sediul în comuna, sat ul, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1169 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P și intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B, sector 2,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât Penitenciarul prin consilier juridic, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților B, intimata- reclamantă și intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Penitenciarul, declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Penitenciarul susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, criticând sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În mod greșit prima instanță recunoaște intimatei reclamante dreptul de a beneficia de Norma de hrană nr.6 pentru perioada 25.11.2005-22.09.2008.
Intimata reclamantă a funcționat în calitate de judecător la Tribunalul Prahova și a fost detașată la Penitenciarul, unde a funcționat ca director.
În mod greșit prima instanță a reținut că intimata reclamantă, detașată la Penitenciarul beneficiază de prevederile din legi speciale, în condițiile în care aceasta nu se afla în situația prevăzută de art. 14 din OUG nr.27/2006, deoarece nu a ocupat funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, ci la nivelul unei unități subordonate, respectiv Penitenciarul.
În mod greșit prima instanță nu a ținut cont de disp.art. 1 din HG 1848/2004 care stabilește că de norma de hrană beneficiază numai personalul din sistemul administrației de penitenciare pentru perioada cât își desfășoară activitatea, deci nu vizează categoria magistraților detașați într-o unitate penitenciară, cum este cazul intimatei reclamante.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul pentru ca recunoscând dreptul la Norma de hrană nr. 6 în favoarea reclamantei, să fie obligați să plătească acesteia echivalentul valoric al acestei norme de hrană la valoare actualizată în raport de inflație.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că fiind judecător la Tribunalul Prahovaa fost detașată de Ministerul Justiției în calitate de director al Penitenciarului d e Femei din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor în temeiul Legii nr. 303/2004 și OUG nr. 177/2002, beneficiind de anumite drepturi suplimentare, inclusiv Norme de hrană nr. 6, conform nr.HG 1848/28 octombrie 2004, care însă nu i-au fost plătite de către pârâți.
Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile solicitate nu se cuvin magistraților detașați sau delegați într-o unitate penitenciar, iar pe de altă parte astfel de drepturi se cuvin legal numai persoanelor detașate în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor nu și din unitățile administrative.
În întâmpinarea sa, Penitenciarul d e Femei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui penitenciar, o asemenea calitate deținând-o Ministerul Justiției și nu penitenciarul, solicitând respingerea acțiunii ca atare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât aceste drepturi de natura celor solicitate prin acțiune se cuvin doar persoanelor ce fac parte din conducerea Națională a Penitenciarelor nu și a persoanelor detașate și HG nr. 1848/2004 nu vizează și magistrați detașați sau delegați într-o unitate penitenciară.
În același timp, în întâmpinarea separată formulată de Ministerul Justiției a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea ca atare a acțiunii, întrucât Administrația Națională a Penitenciarelor are personalitate juridică distinctă cu ordonator secundar de credite și între cele două instituții nu există raporturi juridice.
Prin sentința civilă nr. 102 din 3 martie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI, inițial sesizată, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, urmare adoptării OUG nr. 75/2008.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1169 din 2 iunie 2009, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de cei doi pârâți, a admis în parte acțiunea, urmare admiterii prescripției perioadei dreptului la acțiune, recunoscând în favoarea reclamantei dreptul de a beneficia de Norma de hrană nr. 6 a obligat pârâții să-i plătească reclamantei contravaloarea acestei norme pentru perioada 25 noiembrie 2005 - 22 septembrie 2008, la valoare actualizată în raport de inflație, față de prevederile art. 58 alin.3 din Legea nr. 303/2004 și art.1 din HG nr. 1848/2004, care instituie un asemenea drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și și Penitenciarul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Primul pârât, Ministerul Justiției și Libertăților, a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii pe acest temei, iar cel de-al doilea pârât a susținut că de drepturile solicitate nu beneficiază și magistrații detașați sau delegați față de prevederile nr.HG 1848/2004, ci numai persoanele care au ocupat funcții de conducere în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor conform reglementărilor din art. 14 a OUG 27/2006.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041Cod pr.civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile de față nu sunt fondate.
Reclamanta-intimată a îndeplinit, în perioada în litigiu, funcția de director la Penitenciarul, fiind detașată în această funcție din cea de judecător la Tribunalul Prahova, începând de la data de 20 iulie 1998 până la 22 septembrie 2008.
În această calitate și față de prevederile art. 58 alin.3 din Legea nr. 303/2004, OUG nr. 177/2002 și art. 1 din HG nr. 1848/2004, coroborate și cu dispozițiile Legii nr. 27/2006, reclamanta-intimată era îndreptățită să beneficieze de Norma de hrană nr. 6, în condițiile în care aceasta a condus, a coordonat și a contribuit la realizarea unor misiuni operative de control și operative sau speciale în legătură cu organizarea detenției celor aflați în executarea pedepsei.
Reclamanta având funcția de director de penitenciar nu se poate reține - cum au susținut pârâții - că pot beneficia de drepturile, de natura celor solicitate prin acțiune, numai persoanele detașate în funcții de conducere din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, nesubzistând nicio justificare legală pentru restrângerea acordării unor astfel de drepturi numai pentru persoanele respective.
Așa fiind, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate, în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DE CIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,- și Penitenciarul, prin reprezentant, cu sediul în comuna, sat ul, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1169 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P și intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B, sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
6 ex./16.11.2009
f- Trib.
Emis 4 comunicări/17.11.2009
Grefier
1. Ministerul Justiției și Libertăților
2. Penitenciarul,
3. ,
4. Administrația Națională a Penitenciarelor
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
