Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1934/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1934
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de, a, -, I, - toți prin reprezentant legal Cabinet a avocat cu sediul P, str. - -, -.B,.3,.12, județul P împotriva sentinței civile nr.600 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta -. SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat din Baroul d e Avocați P, pentru intimata pârâtă - SA B, lipsind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul nu a fost motivat în termen, este scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură o cerere din partea domnului avocat, apărător ales al recurenților, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimata pârâtă declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru intimata pârâtă - SA B solicită a se constata nulitatea recursului, acesta nefiind motivat prin cererea de recurs așa cum prevăd dispozițiile legale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, i, a, -, I, au chemat în judecată pe pârâta - - SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să le achite beneficiul reprezentând cota de participare la profit pentru anul 2004; pentru anul 2005 în cuantum de 2926,01 lei; la plata dobânzilor legale aferente (calculate conf.art.3 al.3 din.nr.9/2000) pentru fiecare sumă de bani neacordată; actualizarea prin indexare a sumelor datorate (prin aplicarea coeficientului de inflație) de la momentul nașterii dreptului până în momentul plății efective; precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt salariații pârâtei și aceasta avea obligația să le achite cota parte ce li se cuvenea din profitul societății, în perioada 2004-2007, drept expres prevăzut in art.139 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 -2007.
Au mai arătat i că, în anul 2004 societatea SA a fost privatizată și, deși după anul 2001 beneficiul nu a mai fost acordat, - nemaifăcând dovada constituirii fondului de premiere, contractul colectiv de muncă a rămas neschimbat în ceea ce privește dreptul angajaților la beneficiu; în lipsa negocierilor între SA și, fondul de premiere în cuantum de 10% din profitul realizat trebuie acordat prin împărțirea sumei rezultate la numărul de angajați din anul respectiv.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a lor, a prematurității, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care i nu au calitatea de parte la negocierile colective, negocieri care neavând loc, atestă inexistența cotei părți din profitul societății și că dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, în termen de 6 luni.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, atât timp cât societatea are capital majoritar privat, iar salariații nu au dreptul la profitul acestei societăți.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.600 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a lor, a prematurității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a lor, că există identitate între persoana lor și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care i, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei și deci, calitate procesuală activă, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă, care au existat între părți, astfel că a respins această excepție.
Totodată, instanța de fond respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv ianuarie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii în condițiile în care promovarea prezentei acțiuni nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile, susținerile privind inexistența negocierilor între sindicat și patronat vizând fondul cauzei dedus judecății.
Referitor la fondul cauzei, respectiv la cota de participare la profitul societății solicitată de, instanța de fond a constatat că i au sau au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, conform carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei.
Instanța de fond a mai reținut că, într-adevar, potrivit dispozițiilor art.139 din contractul colectiv de muncă pentru perioada dedusă judecaății, la categoria alte venituri este prevăzut dreptul salariaților SA de a participa la profitul anual al societății, urmând ca modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere să fie stabilite prin negociere cu.
A apreciat instanța de fond, că solicitarea lor privind acordarea cotei de participare la profit este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul art.139 din contractul colectiv de muncă nu sunt prevăzute criteriile prin care drepturile salariaților să fie determinate sau determinabile, reglementând mai mult o vocație a salariaților care trebuie interpretată nu numai prin prisma dispozițiilor art.139 din CCM, dar și raportat la legislația care guvernează regimul juridic al profitului.
A mai reținut instanța de fond că, după modificarea Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr.161/2003, vocația salariaților de a primi o cotă parte din profitul net al unei societăți comerciale cu capital integral sau majoritar privat a fost înlăturată întrucât se aducea atingere regimului juridic al proprietății private, astfel că singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului, este AGA.
În consecință, tribunalul a apreciat că anterior oricărei negocieri între patronat și sindicate, trebuie să existe o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine o anumită cotă din profit ce urmează a fi cesionată salariaților și numai după emiterea unei astfel de hotărâri, se poate discuta despre aplicabilitatea art.139 din CCM, și cum o astfel de hotărâre nu există, cuantumul sumelor care eventual ar trebui să fie acordate salariaților nu este determinat și nici nu poate fi determinat prin prisma prevederilor contractuale.
A mai reținut instanța de fond că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că i sunt salariații pârâtei, îndeplinind funcții diferite, însă, în speță, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de privind această cotă de participare, mai ales că pârâta nu mai este o societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată.
Prin urmare, tribunalul, având în vedere aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.137-139 din CCM la nivel de ramură, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs i, care nu și-au motivat în fapt și în drept recursul, precizând numai că sentința este netemeinică și nelegală și că vor depune motivele recursului separat, în termen legal, lucru pe care nu l-au făcut.
Din oficiu, instanța a invocat excepția nulității recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Analizând excepția invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunțe mai întâi, conform art.137 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.306 alin.1 Cod procedură civilă, rap. La art. 80 din Legea nr. 168/1999, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În speță, recurenții- nu și-au îndeplinit obligația de a motiva recursul în termen legal, deși au primit comunicarea hotărârii la data de 29.04.2009(fila 353 dosar fond), motivele recursului nefiind depuse la dosar.
În consecință, constatând că, în cauză, nu sunt incidente motive de nulitate de ordine publică pe care instanța de control judiciar să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca, în baza textelor de lege anterior menționate, Curtea să constate nul recursul declarat de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de, a, -, I, - toți prin reprezentant legal Cabinet a avocat cu sediul P, str. - -, -.B,.3,.12, județul P împotriva sentinței civile nr.600 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta -. SA B cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1, pentru nemotivare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.-
4 ex./17.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Emis 2 comunicări/17.11.2009
Grefier
1. Cabinet a avocat
2. -. SA
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
