Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1981/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1981
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1720 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, județul P și, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatelor-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare și împuternicirea avocațială nr.27/2008 a doamnei avocat din Baroul Dâmbovița, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin sentința civilă nr.1905 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Teleormana fost disjunsă în favoarea Tribunalului Prahova judecata cererii formulată de reclamantele și prin care acestea, alături de alți coreclamanți au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de câte 9330 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C 2005, 2006 și Paște 2005, 2006 și 2007 la care se adaugă indicele de inflație aferent în valoare de câte 533,52 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că sunt salariate a societății pârâte la, respectiv Grup și că în această calitate nu au primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște 2005, 2006, 2007 și C în perioada 2005-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantele au depus la dosar copiile carnetelor lor de muncă (filele 6-90).
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- iar părțile au fost legal citate.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 15-17) la care a atașat înscrisuri (filele 18-40) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamante au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajați, inclusiv de acestea.
Prin sentința civilă nr.1720 pronunțată la 10 iunie 2008, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantele și și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei brute de câte 8350 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C 2005, 2006 și de Paște 2005, 2006 și 2007- actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, prima instanță a luat act că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantelor însă ulterior aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor de câte 8350 lei reprezentând prime de C pentru anii 2005, 2006 și de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007- actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantele aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum a argumentat instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantele primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantele a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare și concluzii scrise (filele 7-8 și 16) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamantelor - aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamante fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2005, 2006 respectiv Paște 2005, 2006, 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantelor însumează salariul de bază mediu/ de 927 lei corespunzător primei de C 2005; 1160 lei și respectiv: 850 lei-Paște 2005; 1047 lei corespunzător primei de Paște 2006 și 1260 lei-Paște 2007 așa cum acestea reies din înscrisul depus la fila 40 dosar fond și pe care prima instanță nu l-a luat în seamă, în total câte 5244 lei - sume brute.
Aceste sume urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime - la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantelor sumele totale brută de câte 5244 lei, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1720 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, județul P și, domiciliată în comuna, sat, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul reducerii sumelor datorate reclamantelor-intimate la câte 5244 lei - sume brute reprezentând prime Paște 2005, 2006 și 2007, respectiv C 2005, 2006 - și care vor fi actualizate de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă, cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată, astăzi, 8 octombrie 2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./17.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
