Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 308/
Ședința publică din 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr. 1566, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2833 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar pârâta intimată Industrial a depus la dosar prin registratura instanței la data de 25 martie 2009, concluzii scrise.
Reclamantul recurent declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, respectiv obligarea pârâtei să-i plătească cele 33 zile și să i se treacă vechimea în cartea de muncă, pentru a putea beneficia de cei 2 ani de îngrijire a copilului, precum și să i se acorde bonurile de masă aferente și sporurile de noapte.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2833/11 decembrie 2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Industrial.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată și precizată ulterior, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sporurilor și a tichetelor de masă neachitate, pe o perioadă de 3 ani retroactiv, precum și la plata salariului pentru luna iunie 2008, iar conform contractului individual de muncă și a carnetului de muncă, depuse în xerocopie la dosar, acesta a fost angajat la unitatea pârâtă în calitate de paznic, până la data de 30.05.2008, când a fost concediat în baza prevederilor art. 65 din Codul muncii.
Prin urmare, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2008 - 02.07.2008.
În ceea ce privește solicitarea vizând plata tichetelor de masă, tribunalul a reținut că, din cuprinsul Deciziei nr. 14/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă un principiu aplicabil tuturor angajatorilor, respectiv acela potrivit căruia acordarea tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație; această vocație se poate materializa numai în măsura în care angajatorul are prevăzute în buget sume pentru plata tichetelor de masă și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. În plus, din cuprinsul Legii nr. 142/1998, rezultă că acordarea tichetelor de masă este o facultate, și nu o obligație a angajatorilor.
De asemenea, s-a reținut că nu este justificată nici cererea privind obligarea pârâtei la plata sporului de noapte, întrucât reclamantul își desfășura activitatea ca paznic, având un program de 12 ore serviciu, urmat de 24 ore de repaus, astfel că perioada lucrată în timpul nopții era compensată cu timp liber. Pe de altă parte, reclamantul nu avea înscris în carnetul de muncă plata sporului de noapte.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, arătând că a solicitat plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2008. - 02.07.2008, până la depunerea dosarului de șomaj, deoarece pârâta nu i-a acordat preaviz de 20 de zile și a refuzat să-i elibereze carnetul de muncă în termenul prevăzut de lege, astfel că are o întrerupere de activitate de 33 de zile și nu poate beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani. Prin urmare, consideră justificată cererea pentru plata celor 33 de zile și înscrierea acestora ca vechime în cartea de muncă.
În ceea ce privește plata bonurilor de masă, reclamantul a susținut că acest drept i se cuvine, deoarece a fost angajat în anul 2003, iar legea care prevede acordarea acestora a apărut ulterior. În plus, celorlalți muncitori le-au fost acordate bonuri de masă.
De asemenea, reclamantul a arătat că în mod nelegal pârâta a refuzat să-i plătească sporul de noapte, precum și pentru zilele lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea hotărârii atacate.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 19 iunie 2008, rezultă că reclamantul a solicitat, în primul rând, obligarea pârâtei la predarea actelor necesare pentru depunerea dosarului de șomaj, invocând reducerea postului și împrejurarea că, dacă nu le obține în timp util, pierde indemnizația de șomaj, precum și pe cea pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, soția fiind însărcinată.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata bonurilor de masă și a sporurilor de care nu a beneficiat timp de 7 ani, cum ar fi sporul de noapte etc. precum și a salariului aferent lunii iunie 2008, întrucât, neprimind actele de șomaj până la data de 1 iunie, a pierdut indemnizația corespunzătoare pentru o lună.
În finalul cererii, reclamantul a mai arătat că formulează și pretenții de două sute cincizeci milioane lei vechi, fără a preciza ce reprezintă această sumă.
Ulterior, prin memoriul înregistrat la data de 25 sept. 2008 (primul termen de judecată), reclamantul a arătat că a fost angajat până la data de 30 mai 2008 și că solicită recunoașterea și înscrierea ca vechime în carnetul de muncă și a perioadei 1 iunie - 2 iulie, pentru a putea beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, născut la data de 20 septembrie 2008. (fila 33).
La următorul termen de judecată (16 octombrie 2008), reclamantul a susținut în fața instanței că pârâta a refuzat să-i predea carnetul de muncă, împrejurare pe care o poate dovedi cu doi martori, colegi de serviciu. (fila 35). Deși proba a fost încuviințată, la termenul de judecată din 6 noiembrie 2008 s-a renunțat la administrarea acesteia, reclamantul învederând împrejurarea că martorii refuză să se prezinte. (fila 38). Instanța a reținut cauza în pronunțare, însă, constatând că după dezbateri, pârâta a depus întâmpinare, s-a dispus redeschiderea judecății și comunicarea întâmpinării cu reclamantul.
Ulterior, la acordarea cuvântului pe fond, la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008, reclamantul a precizat că solicită să i se plătească cele 33 de zile de muncă efectuate, pentru a putea beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, precum și acordarea bonurilor de masă și plata sporului de noapte, deoarece a lucrat 12 ore, inclusiv sâmbăta și duminica.
Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, prima instanță s-a rezumat doar la examinarea cererilor privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1 iunie - 2 iulie 2008, bonurilor de masă și a sporului de noapte, concluzionând că, prin raportare la contractul individual de muncă și la înscrierile din carnetul de muncă, respectivele solicitări sunt nefondate.
Trebuie observat, însă, că din contextul repetatelor precizări - orale și scrise - formulate pe parcursul judecății, rezultă că demersul inițiat de reclamant viza, cu prioritate, repararea prejudiciului cauzat de predarea cu întârziere a actelor necesare solicitării ajutorului de șomaj, fapt care a generat, conform susținerilor acestuia, lipsirea timp de o lună de beneficiul indemnizației respective, precum și imposibilitatea depunerii dosarului pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani.
Prin urmare, se prezumă invocarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, derivând din prevederile art. 269 din Codul muncii, astfel că se impunea administrarea probelor necesare stabilirii datei la care i-au fost efectiv înmânate reclamantului actele solicitate, în contextul în care a depus la dosar adresa nr. 106/25.o6.2008, prin care era invitat în acest scop la sediul pârâtei. Pe de altă parte, verificarea susținerilor reclamantului se impunea a se face și prin solicitarea de informații de la Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, cu referire la data de la care acesta a beneficiat de indemnizația de șomaj.
De asemenea, pentru verificarea celorlalte pretenții ale reclamantului - vizând achitarea contravalorii tichetelor de masă și a sporului pentru activitatea prestată în timpul nopții, respectiv în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, instanța era datoare, în virtutea rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, să pună în discuția părților administrarea probatoriului adecvat, respectiv depunerea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a pontajelor și statelor de plată aferente perioadei de referință aflate în litigiu, precum și a altor probe apreciate ca utile dezlegării judicioase a cauzei și stabilirii corecte a stării de fapt.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cu privire la toate solicitările concrete ale reclamantului, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de acesta, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea completării probatoriului, conform celor anterior menționate. De asemenea, i se va solicita reclamantului ca, prin raportare la precizările formulate pe parcursul judecății inițiale, să indice în mod clar și inechivoc pretențiile materiale pe care le are față de societatea pârâtă, inclusiv dacă își menține și cererea privind achitarea sumei de două sute cincizeci milioane lei vechi, în caz afirmativ - cu ce titlu și ce reprezintă aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr. 1566, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2833 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează integral hotărârea atacată.
Dispune trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 25 martie 2009, în ședință publică.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp.30.04.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
