Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, D EMUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR.306/

Ședința publică din 25 martie 2009

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții Institutul Național de Statistică, cu sediul în B,-, sector 5, și Direcția Județeană de Statistică M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 177 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin sentința civilă nr.177 din 5 februarie 2008, Tribunalul Mureșa admis excepția prescripție dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferentei perioadei 01.03.2004 - 31.10.2004; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică M; a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuiau să beneficieze cu data de 01.11.2004 și în continuare pe toată durata în care reclamanții sunt încadrați în muncă la pârâta M, până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestor tichete. Sumele astfel acordate vor fi actualizate cu rata inflației calculată de la data scadenței și până la executarea efectivă. Restul pretențiilor formulate au fost respinse.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanții au calitatea de angajați funcționând în cadrul Direcției Județene de Statistică Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora. Acest lucru nu înseamnă automat, că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete ci dimpotrivă trebuie să se țină seama de caracterul și natura lor, acestea reprezentând măsuri de protecție și securitate în muncă precum și de asigurare a unor condiții optime la locul de muncă potrivit art.41 alin.2 din Constituția României.

Instanța de fond a mai reținut că atât timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar iar în acest sector sunt categorii de salariați care beneficiază de tichete de masă, neacordarea lor reprezintă în realitate o discriminare în ceea ce privește dreptul la protecție socială între salariații din sectorul bugetar.

Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului constituie o restrângere a dreptului la protecție socială, restrângere care nu este justificată și nu are un caracter necesar într-o societate democratică.

Apreciind asupra celor de mai sus, și văzând și dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.

În fine, instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.1084 Cod civil, obligând pârâții la actualizarea sumelor astfel acordate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică

Recurenții au invocat, în esență, aceleași motive de recurs, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fondul cauzei greșita aplicare a prevederilor art.1 din Legea 142/1998.

Recurenții au mai arătat că obligația acordării tichetelor de masă revine angajatorului, iar în acest context, potrivit dispozițiilor cuprinse în legile bugetare, aceste categorii de cheltuieli nu se pot aproba întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.

Dispozițiile legale aplicate de instanța de fond au, în opinia recurenților, caracter supletiv întrucât dacă legiuitorul ar fi considerat că acordarea tichetelor de masă este o măsură de protecție socială întrucât acest lucru nu este prevăzut de lege iar instanța de fond nu a făcut altceva decât să se substituie legiuitorului încălcând astfel principiul constituțional al separației puterilor în stat.

Nu în ultimul rând se arată că obligarea pârâților la plata sumelor actualizate asigură reclamanților o dublă reactualizare întrucât valoarea tichetelor de masă a fost actualizată succesiv, în funcție de rata inflației, prin grija legiuitorului.

Recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Pe fondul cauzei:

Acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată s-a întemeiat pe disp.art.1 din Legea 142/1998.

Conform prevederilor art.1, alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol pentru sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.

Față de aceste prevederi legale se constată că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ în sarcina pârâților obligația de a acorda tichetele de masă, ci prevede doarposibilitateaacordării acestora. Se instituie astfel un drept opțional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masă, drept care este condiționat, în ceea ce privește aplicarea lui, de prevederea unor sume cu această destinație în buget.

În condițiile în care pentru perioada cuprinsă în acțiune, prin legile bugetului de statnuau fost aprobate pentru instituțiile publice sumele necesare acordării tichetelor de masă, în mod greșit instanța de fond a ignorat dispozițiile cuprinse în legile bugetare.

Nu în ultimul rând legile bugetare nu suspendă aplicarea prevederilor art.1 din Legea 142/1998 ci stabilesc cu caracter imperativ imposibilitatea prevederii sumelor pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii. Cu alte cuvinte în mod expres legea bugetară interzice alocarea unor sume cu astfel de destinații și golește de conținut pe perioada în litigiu beneficiul acordat cu caracter facultativ prin art.1 din Legea 142/1998.

Curtea reține argumentația ÎCCJ în interpretarea prevederilor art.1 alin.1 și 2 din Legea 142/1998 în sensul în care beneficiul instituit prin art.1 din Legea 142/1998 nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, are posibilitatea legală să le prevadă și, nu în ultimul rând, acordarea acestor tichete a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Cu referire la critica vizând excepția prescripției dreptului material la acțiune Curtea constată că instanța de fond a soluționat această excepție în sensul în care, din eroare, recurenții au formulat critici.

Având în vedere argumentele de mai sus, curtea va admite recursurile declarate găsind întemeiate criticile formulate pe fondul cauzei și ca atare curtea va modifica în parte sentința criticată și va respinge integral acțiunea reclamanților, menținând restul dispozițiilor din hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de Institutul Național de Statistică cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Județeană de Statistică M cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.177 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Modifică în parte hotărârea în sensul că respinge integral acțiunea reclamanților.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

-

ptr.,fiind

plecată în concediu, semnează

președintele instanței

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

10.07.2009.

Jud.fond:-

Asist.jud.-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Tg Mures