Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 364
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,- sector 5, împotriva sentinței nr. 1567 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, precum și reclamanții intimați G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Suceava - secția civilă, prin sentința nr. 1567 din 20 noiembrie 2007, a admis acțiunea reclamanților G, -, și - toți judecători la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc -, promovată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA.
Pe cale de consecință, a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei, motivat de ocazia sărbătorilor de iarnă. Au mai arătat că, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări, în accepțiunea art. 2(2), art. 6 lit. c, art. 8 și art. 15 din OG nr. 137/2000, republicată, cu referire și la art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și la art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției.
Prevalându-se de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, el susține că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, potrivit art. 4 (3) din Normele de aprobare a repartizării veniturilor pe beneficiar, cu referire la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 146/1997. În esență, susține că << stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil >> și nu se confundă cu salariul.
Mai arată că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe.
În fine, conchide același recurent, reclamanții << ar fi putut putea pretinde >> numai dobânda stabilită de lege, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Justiției, care, în drept poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în cuantum de 1700 lei.
A avut loc astfel o discriminare, sub aspectul salarizării, care încalcă dispozițiile legale în materie, respectiv art. 5 din Codul muncii, art. 2 (2), 6 lit. c, 8 (3) și 19 (4) din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu trimitere la art. 16 (1) și 20 din Constituția României și la art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În acest sens, prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat că acordarea unor prime pentru magistrați cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani constituie acte de discriminare.
A accepta aserțiunile recurentului înseamnă, in terminis, consacrarea discriminării hoc sensu.
, potrivit art. 161 (4) din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale ori neplata acestora poate atrage răspunderea angajatorului pentru daune-interese, în scopul reparării integrale a prejudiciului cauzat respectivului salariat.
Actualizarea în funcție de indicele de inflație la data efectuării plății constituie una din căile reparării integrale a prejudiciului cauzat celui în cauză. Recurentul se referă la dobânda legală. Or, prima instanță are în vedere actualizarea în modalitatea menționată.
Cum criticile recurentului nu sunt justificate;
Văzând și art. 3041din Codul d e procedură civilă;
Constatând nefondat recursul Ministerului Justiției, în temeiul, art. 312 din același cod, el va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 1567 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Dact.
Ex. 2/115.04.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai, Pungă Titus
