Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1175/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr . 3883 /
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Antoaneta Scrob JUDECĂTOR 2: Carmen Georgiana Comșa JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 4 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(7954/2008), în contradictoriu cu intimata reclamantă losefina și intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților,Institutul Național de Expertize Criminalistice, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Institutul Național de Expertize Criminalistice, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4/8.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile bănești aferente perioadei anterioare datei de 03.11.2005 și în consecință a respins aceste pretenții ca fiind prescrise; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta losefina, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Institutul Național de Expertize Criminalistice - B, Ministerul Economiei și Finanțelor-B; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Institutul Național de Expertize Criminalistice să plătească reclamantei contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 03.11.2005-16.02.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de expert criminalist până la data de 16.02.2007, fapt necontestat de niciunul dintre pârâți și care se consideră dovedit ținând seama de principiul ce decurge din prevederile art. 287 din Codul Muncii.
Reclamanta a beneficiat de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, fiind asimilată din acest punct de vedere magistraților conform prevederilor art. 48 alin. 4 din Legea nr. 50/1996 republicată, al cărui text a fost abrogat prin intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Astfel, reclamanta a pretins să i se acorde contravaloarea acestui spor pe perioada cuprinsă între 09.07.2005 și data încetării activității (16.02.2007).
Problema recunoașterii și plății sporului în discuție pentru magistrați și personalul asimilat acestora (în această ultimă categorie înscriindu-se și reclamanta) a fost soluționată prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite. Conform dispozițiilor acesteia, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
Instanța de fond, ținând cont de împrejurarea că respectiva decizie a ÎCCJ este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art.329 proc.civ. dar și de prevederile art. 154-156 și 162 din Codul Muncii, a aprecit că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate în parte, le-a admis în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției și Institutul Național de Expertize Criminalistice să plătească reclamantei contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 03.11.2005-16.02.2007,pretențiile bănești aferente perioadei anterioare datei de 03.11.2005 fiind respinse ca prescrise.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile financiare necesare achitării drepturilor bănești recunoscute în favoarea reclamantei, motivat de faptul că în conformitate cu art. 131 din 303/2004, activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, ceea ce presupune că tot de la bugetul de stat se asigură sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale magistraților și personalului asimilat acestora. Conform prevederilor art.19 din 500/2002, din interpretarea cărora rezultă cu claritate că Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților, este evident ca hotărârea să-i fie opozabilă, astfel MEF a fost obligat să asigure fondurile financiare necesare plății drepturilor bănești pretinse prin acțiune, urmând să avizeze favorabil propunerile ce vor fi făcute în acest scop de ordonatorul principal de credite și să procedeze în mod corespunzător la elaborarea unui proiect de lege de rectificare bugetară.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.4,9 și 3041Cod procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Invocă recurentul excepția absolută a lipsei calității sale procesuale pasive.
Pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către personalul asimilat magistraților, in speță expert criminalist, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune instituția in imposibilitatea executării acestei hotărâri
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, "Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Responsabilitatea instituției se limitează la faza de proiect bugetar.
Între reclamantă si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea in judecată a acestei instituției în calitate de pârât. Raporturile de muncă sunt între reclamantă pe de o parte și instituțiile în care își desfășoară activitatea pe de alta parte, Ministerul Justiției și Libertăților fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, care singur își elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamantei solicitate prin cererea de chemare in judecată reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, în condițiile in care instanța dispune obligarea la plata drepturilor de personal către reclamantă, pârâtul care urmează să facă plata trebuie să rețină și să vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Totodată calitatea de ordonator principal de credite, in raport de aceste entități, o are Ministerul Justiției și Libertăților, instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, o implicare in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României.
A fost emis Ordinul comun înregistrat la Ministerul Justiției si Libertăților sub nr.1859/C/21.08.2008, la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr.26650/01.09.2008, la înalta Curte de Casație si Justiție sub nr.131/01.09.2008 si la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, prin care a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise pâna la intrarea în vigoare a nr.OUG 75/2008.
Având in vedere dispozițiile OUG nr. 75/2008, coroborate cu cele ale Legii nr.500/2002 si OG nr.22/2002, apreciază recurentul Ministerul Finanțelor Publice că nu are calitate procesuala in cauza,astfel incat se impune admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive ca fiind indreptată impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Astfel, în mod corect a reținut instanța că Ministerul Economiei și Finanțelor are rolul principal în elaborarea proiectelor legilor bugetare, în care trebuie să se prevadă sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale ale magistraților și evident hotărârea îi este opozabilă.
În mod corect a afirmat recurentul că între reclamantă si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale, numai că litigiul de față are natura de dreptul muncii, conflict de drepturi în sensul art.5 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, în art. 281 și 282 din Codul muncii prevăzându-se că:
Art.281 Codul muncii: "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Art.282 Codul muncii: "Pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d)alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă".
Art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii " în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii ".
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4/8.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./29.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bianca Antoaneta ScrobJudecători:Bianca Antoaneta Scrob, Carmen Georgiana Comșa
