Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 404
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în mun. B, Calea Națională, nr. 85, jud. B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1143 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta intimată .
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 3188 din 17.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată aceasta să-i plătească drepturile prevăzute de art. 2 din nr.OUG 8/2003.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata "" D, iar de la 21.06.2006, prin decizia 56, a fost disponibilizată, în temeiul art. 65 alin. 1 și 68 lit. b) din Codul muncii.
Societatea la care a fost angajată a mai procedat la efectuarea unor disponibilizări în cursul anilor 2003 și 2004. Pentru primii salariați s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin diferite hotărâri judecătorești, că au dreptul la plăți compensatorii, conform OUG8/2003.
Pentru cei disponibilizați în 2004,. Bae fectuat plăți compensatorii, conform OUG8/2003.
Or, dacă nu ar primi drepturile bănești prevăzute de art. 2 din OUG8/2003, ar exista o discriminare, interzisă potrivit art. 156 rap. la art. 5 și 6 din Codul muncii.
Pârâta B, prin întâmpinarea formulată, a cerut respingerea cererii, motivat de faptul că, în baza art. 1 din nr.OUG 8/2003, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială doar dacă programul de restructurare a fost aprobat de instituția publică implicată în privatizare.
Or, o asemenea aprobare nu există. Potrivit OUG8/2003, "" D trebuia nominalizată prin hotărâre de guvern, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
De aceea, nu pot fi acordate plățile compensatorii cerute de reclamantă.
La solicitarea instanței, "" Dap recizat că, deși programul de restructurare a fost depus la AVAS încă din aprilie 2006, nu s-a primit nici un răspuns cu privire la acesta.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 1143 din 31.10.2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu B și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale prevăzute de art. 2 din nr.OUG 8/2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că D este o societate cu capital majoritar de stat, deținând 64,31511% din acțiuni.
În cursul anului 2003, cât și în anul 2004, societatea a procedat la concedierea unui număr însemnat de salariați ca urmare a aprobării unor programe de restructurare.
Este de notorietate faptul că, salariaților concediați în 2003,. B nu le-a acordat plăți compensatorii, pe motiv că societatea nu a fost nominalizată prin hotărâre de guvern.
Cererile formulate de angajații disponibilizați în anul 2003 au fost admise de Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA, astfel că, Baf ost obligată la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din OUG8/2003.
La data de 14.04.2006, Dad epus la Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, programul de reorganizare a societății, prin care se prevedea și disponibilizarea unor salariați.
Până la data soluționării prezentei, B nu a răspuns în nici un mod la adresele societății.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 8/2003, salariații disponibilizați din cadrul societăților cu capital majoritar de stat, beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute în actul normativ, pe baza unui program de restructurare a societății, aprobat de instituția publică implicată în privatizare. Așa cum arată art. 2 din același act normativ, persoanele disponibilizate până la 31.12.2006 beneficiază de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din ianuarie 2006, de indemnizația de șomaj, cât și un venit lunar de completare, sumele trebuind să fie acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj (art. 3).
Art. 6 din OUG8/2003 prevede că lista societăților care pot efectua concedieri colective se stabilește prin Hotărâre a Guvernului, iar numărul de persoane care pot beneficia de prevederile actului normativ este cel prevăzut de programele de restructurare aprobate de instituția publică implicată.
Prin HG1358/2004, publicată în nr. 821 din 6.09.2004, Daf ost nominalizată în lista societăților cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective, fiind îndeplinită astfel prevederea din art. 6 din nr.OUG 8/2003.
Potrivit art. 4 din OG98/1999, programele de restructurare a societăților cu capital majoritar de stat se aprobă de în calitate de succesoare a
În art. 1 din OUG23/2004 se precizează că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este o instituție de specialitate a administrației publice centrale. Ca urmare, instituției îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței de Urgență nr. 27 din 18.04.2003, publicată în Monitorul Oficial 291/2003, aprobată cu modificări prin Legea 486/2003.
Astfel, la data de 14.04.2006, Dac erut B să fie autorizată să procedeze la concedierea unui număr de 250 salariați conform programului de restructurare atașat.
În temeiul art. 6 alin. 2 din OUG27/2003, raportat la art. 4 din OG98/1999, autorizația se consideră acordată dacă autoritatea nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
Ca urmare, potrivit art. 7 din OUG27/2003, instanța reține că Baa probat tacit ca D să procedeze la punerea în practică a programului de restructurare la 14.05.2006.
La 19.05.2006, societatea indicată a notificat B, B și Sindicatului Liber al programul de restructurare, fiind îndeplinite și cerințele art. 70 alin. 3 din Legea nr. 53/2003.
În baza tuturor celor expuse, tribunalul a constatat că au fost îndeplinite toate cerințele OUG8/2003 pentru ca foștii salariați ai D să beneficieze de prevederile art. 2 din actul normativ.
Soluția se impune și în temeiul art. 6 din Codul muncii.
Potrivit acestui text, salariații beneficiază de protecție socială, fără nici o discriminare.
În condițiile în care salariaților D disponibilizați în cursul anilor 2003 și 2004 li s-au acordat plăți compensatorii, trebuie să se dea eficiență dispozițiilor art. 2 din OUG8/2003 și în ceea ce-i privește pe salariații aceleiași societăți ce au fost disponibilizați în 2006, atâta timp cât prevederile acestui act se aplică persoanelor disponibilizate, din cadrul unei societăți cu capital majoritar de stat, până la 31.12.2007.
Ca urmare, prima instanță a obligat să plătească reclamantei drepturile bănești prevăzute de art. 2 din OUG8/2003.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Bad eclarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condițiile specifice instituite expres și limitativ de textul nr.OUG 8/2003 și că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.
De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, nr.HG 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de "" D, care se referă la salariații disponibilizați în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecție socială, nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiții specifice de acordare a unor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizată reclamanta, cum însăși pârâta recurentă recunoaște prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administrație privind restructurarea din iunie-iulie 2006.
Societatea și-a îndeplinit obligația de notificare a pârâtei și, ținându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat inițierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituția publică implicată, respectiv, nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speță a principiului egalității între salariați, de altfel aceștia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societății, cum în mod corect a reținut și prima instanță în considerentele sentinței recurate.
În ce privește cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăților aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că, la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, așa încât, față de cele susmenționate, reclamanta îndeplinea condițiile impuse de nr.OUG 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.
În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanței, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecție socială și a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B împotriva sentinței nr. 1143 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
05.05.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
