Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 435/R-CM
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru pronunțare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI împotriva sentinței civile nr.211/F-CM din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Recursul a avut termen de judecată la data de 3 martie 2009, când s-a întocmit încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.03.2008, sub nr- pe rolul Judecătoriei Drăgășani, reclamantele, și, grefieri în cadrul Judecătoriei Drăgășani, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 01.02.2007 și în continuare și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă începând cu data de 01.09.2004 și în continuare. Au mai solicitat reclamantele să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 textul de lege a fost abrogat, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția României, întrucât sporul a fost instituit printr-o lege organică, în sensul art.72 pct.3 lit.h și i din Constituție, iar nr.OG82/2000 este o ordonanță ordinară. De asemenea, au fost încălcate art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și art.1 din Protocolul I la.
Au învederat reclamantele că, potrivit art.42 alin.1 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, formarea profesională, precum și alte situații specifice, iar art.49 din Constituție prevede că restrângerea unor drepturi și a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, proporțională cu situația care a determinat-o și care trebuie să fie aplicată nediscriminatoriu.
Au mai susținut reclamantele că munca unui grefier este suprasolicitantă, cu sarcini imense, menținute în timp îndelungat, fără o odihnă suficientă, fapt ce a determinat legiuitorul să aibă în vedere în anul 1996 o formă de remunerare, respectiv sporul de 50%, în cauză.
Pentru aceleași motive de fapt și de drept, prin cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 01.04.2008, G, personal auxiliar la Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu aceiași pârâți din acțiune, a solicitat instanței să dispună obligarea acestora la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 04.09.2004 și în continuare, obligarea acelorași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientului, începând cu data de 01.09.2004 și în continuare, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor în cauză.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 14.04.2008, și, aprozi la Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu aceiași pârâți, au solicitat instanței să îi oblige pe aceștia să plătească intervenientelor sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 01.02.2007 și în continuare, să fie obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale intervenientelor începând cu data de 01.09.2007 și în continuare și să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 25.04.2008 instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția de necompetență materială a instanței, cu motivarea că litigiul are natura unui conflict de muncă, fiind incidente în cauză dispozițiile art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, care stabilesc competența de soluționare a acestei cereri în favoarea tribunalului.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că, potrivit art.21 Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, este terț față de raportul reclamantelor cu angajatorul lor și nu poate efectua plata unor sume sau acordarea unor drepturi, atât timp cât reclamantele nu au calitatea de angajate ale
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, în conformitate cu dispozițiile art.107 alin.1 și 3 din Constituție și ale art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000. nr.OG83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, salarizarea nefiind inclusă în domeniul legilor organice.
Printr-o întâmpinare ulterioară, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că cererea de intervenție în interes propriu formulată de G nu este admisibilă în principiu, apreciind că în materia litigiilor de muncă terțul nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, iar prin întâmpinarea formulată la data de 23.05.2008, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a instanței.
Prin sentința civilă nr.1604/06 iunie 2008 au fost respinse excepția de necompetență materială și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost admise acțiunea și cererile de intervenție formulate de G, și și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI să recunoască și să plătească reclamantelor și intervenienților sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație la data plății efective: reclamantei suma de 13.548 lei brut; reclamantei suma de 11.595 lei brut; reclamantei suma de 11.675 lei brut; reclamantei suma de 11.433 lei brut; reclamantei suma de 12.062 lei brut; reclamantei suma de 14.906 lei brut; reclamantei suma de 6.984 lei brut; reclamantei suma de 8.278 lei brut; reclamantei suma de 13.444 lei brut; reclamantei suma de 11.429 lei brut; intervenientului voluntar G suma de 6.594 lei brut; intervenientei voluntare suma de 5.232 lei brut și intervenientei voluntare suma de 4.572 lei brut.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Vâlcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenienților, conform celor dispuse.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
În termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice V au declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte.
Prin decizia nr.926/R/4.09.2008, au fost admise recursurile formulate de cei doi pârâți, a fost casată sentința nr.1604/6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Curtea de APEL PITEȘTI.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile art.2 Cod procedură civilă și art.3 alin.1 din Legea nr.168/1999, acțiunea de față are caracterul unui conflict de muncă și, în consecință, competența materială de soluționare la data pronunțării cererii, respectiv 06 iunie 2008, îi revenea în primă instanță Tribunalului Vâlcea, ceea ce înseamnă că în mod greșit prima instanță a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Drăgășani, invocată de pârâți.
Cum ulterior pronunțării sentinței, prin nr.OUG75/2008, competența materială în primă instanță a unor astfel de litigii a fost dată în competența curților de apel, tribunalul a constatat că în speță este competentă să soluționeze în primă instanță prezenta cauză Curtea de APEL PITEȘTI.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 17.09.2008.
Prin cererea de intervenție formulată la data de 10.10.2008, grefier la Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu aceiași pârâți din acțiune, a solicitat instanței să-i oblige pe aceștia la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 02.07.2007 la zi și în continuare, la care urmează a se aplica dobânda legală până la data plății efective, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientei.
În motivarea acestei cereri de intervenție au fost reluate argumentele din acțiune și din cererile de intervenție anterioare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acestei ultime cereri de intervenție, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât în materia litigiilor de muncă o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este o altă persoană, caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție.
Printr-o întâmpinare ulterioară, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea capătului de cerere privind actualizarea drepturilor salariale pretinse, arătând că, în conformitate cu art.1082 și art.1088 Cod civil, nu poate fi solicitată decât dobânda legală, numai de la data cererii de chemare în judecată și numai dacă neexecutarea obligației este imputată debitorului, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind plata pe viitor a acestor drepturi, cu motivarea că pretențiile privind acordarea sporului de 50% după data de 01.02.2007 (data intrării în vigoare a nr.OG8/2007), sunt nefondate.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.211/F-CM din 25 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și cererile de intervenție în interes propriu formulate, obligând pe pârâți să le plătească sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică după cum urmează: reclamantelor în perioada 01.02.2007 la zi și în continuare, intervenientului G începând cu 01.04.2005 la zi și în continuare, intervenientelor și începând cu 22.01.2006 la zi și în continuare și intervenientei începând cu 02.02.2007 la zi și în continuare, pentru aceasta din urmă acordându-se și dobânda legală.
A obligat pe pârâtul Tribunalul Vâlcea să efectueze în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenienților mențiunile corespunzătoare celor de mai sus.
A respins acțiunea și cererile de intervenție față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între acest pârât, pe de o parte, și eclamante și intervenienți, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă, calitate de angajator având-o ceilalți pârâți.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, s-a constatat că solicitarea reclamantei și a intervenienților de a fi obligați angajatorii să le plătească sume de bani în directă legătură cu executarea atribuțiilor de serviciu și, mai ales, cu referire la unul din elementele esențiale ale raportului de muncă - salariul/indemnizația - datorată de angajatori nu poate fi calificată decât litigiu de muncă, iar nu de natură civilă.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, premisa acțiunii și a cererilor de intervenție o constituie încălcarea de către angajatori a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Văzând și dispozițiile nr.OUG75/2008, care dau în competența curților de apel soluționarea în primă instanță a litigiilor privind drepturile bănești ale magistraților, instanța a reținut că prezenta acțiune trebuie soluționată în primă instanță de curtea de apel, competentă din punct de vedere material, chiar dacă reclamantele și intervenienții au indicat ca temei de drept acte normative speciale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că reclamantele și intervenienții G și sunt grefieri la Judecătoira D, în timp ce intervenientele și îndeplinesc funcția de aprod în cadrul aceleiași instanțe.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Ca atare, acțiunea formulată de reclamante și cererea de intervenție formulată de au fost admise începând cu data solicitată, adică 01.02.2007 și respectiv 02.02.2007.
Intervenientul Gas olicitat acordarea acestor drepturi începând cu data de 04.09.2004, iar instanța a constatat că pentru perioada anterioară datei de 01.04.2005, acțiunea este însă prescrisă.
Astfel, onform art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar conform art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Pe de altă parte, conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Întrucât salariul este o prestație periodică, dreptul la acțiune privind fiecare prestație se stinge printr-o prescripție distinctă.
Având în vedere că prin cererea formulată la 01.04.2008, intervenientul a solicitat drepturi salariale începând cu luna septembrie 2004, fără a invoca vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, Curtea a apreciat că acțiunea este prescrisă pentru perioada septembrie 2004 - 31 martie 2005.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de și, instanța de fond a constatat că tatutul personalului conex este reglementat de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, act normativ care în art.901stipulează că revederile p. sale se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu excepția dispozițiilor art.68, 682, 683și 684.
au fost însă considerați personal conex, nu de la data intrării în vigoare a Legii nr.567/2004, ci ulterior, la momentul modificării legii, ei regăsindu-se în cadrul acestei categorii de personal în forma legii din data de 22.01.2006.
Așadar, s-a constatat că numai de la data de 22.01.2006 intervenientele sunt îndreptățite la obținerea acestui spor, situație față de care cererea lor a fost admisă în parte.
Pentru intervenienta, Curtea a făcut aplicarea art.3 din nr.OG9/2000, obligându-i pe pârâți la plata dobânzii legale, pentru acoperirea prejudiciului produs prin neplata la termen a acestui spor.
În ceea ce privește cererea reclamantelor privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor, Curtea a privit-o ca întemeiată.
În primul rând, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa, Înalta Curtea stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât:
1. Soluția de acordare a sporului de 50% reclamanților-intimați, care au calitatea de personal conex, este nelegală și netemeinică.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
După modificarea acestui text de lege, s-a stabilit ca fiind conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Se precizează că nr.OG8/2007 a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2007 și nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50%, iar decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are în vedere această categorie de personal.
2. În mod greșit instanța a dispus acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate de reclamanții-intimați, care au calitatea de personal auxiliar, întrucât din luna februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar prin care s-a abrogat Legea nr.50/1996 și sporul de 50% nu mai subzistă.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate.
Examinând actele dosarului în lumina dispozițiilor legale instanța constată următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârât este nefondat.
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată și de reclamantele - personal conex.
S-a avut în vedere că statutul personalului conex este reglementat de Legea nr.567/2004, în care se arată că prevederile sale referitoare la personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se aplică în mod corespunzătore și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu excepția dispozițiilor art.68, 682, 683și 684.
Potrivit art.3 alin.3 din această lege, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006 se prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Ca urmare, fiind personal conex, în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru motivele arătate la personalul auxiliar de specialitate și aceștia au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate de reclamante și intervenienți, se constată că în mod corect instanța de fond a admis acest capăt de cerere, avându-se în vedere că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest text de lege este și în prezent în vigoare.
Și în dispozitivul deciziei nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a se stabili și vreo dată de la care nu s-ar mai cuveni.
De asemenea, salariul fiind o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, fiind astfel o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, în mod corect instanța de fond a acordat acest drept și pentru viitor.
Curtea constată însă că intervenientele și au solicitat chiar în cererea formulată ca plata sporului solicitat să li se acorde începând cu data de 01 februarie 2007, iar instanța a acordat acest spor din data de 22 ianuarie 2006.
Având în vedere cererea intervenientelor, dispune modificarea în parte a sentinței instanței de fond, urmând a se stabili ca plata drepturilor salariale pentru aceste două interveniente să se facă începând cu data de 01 februarie 2007.
Față de cele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI, împotriva sentinței civile nr.211/F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că stabilește ca plata drepturilor salariale pentru intervenientele și să se facă începând cu data de 01 februarie 2007.
Menține în rest sentința de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./11.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
