Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 54/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.322 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamanta, domiciliată în P, cartier II, -8,.B,.1,.6, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru apelantul-pârât Municipiul P - prin Primar și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.275/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de către intimata-reclamantă.
Curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus o copie a motivelor de apel, respectiv filele 40 și 41, și nu originalul acestora.
Consilier-juridic depune la dosar originalul motivelor de recurs.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Consilier-juridic solicită admiterea apelului, întrucât au fost încălcate dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, în sensul că instanța de fond a acordat despăgubiri bănești, situație neprevăzută de aceste legi.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. La data pronunțării dispoziției intrase în vigoare Ordonanța nr.81/2007, potrivit căreia măsura reparatorie de acordare de despăgubiri bănești se poate face în limita sumei de 500.000 lei. Terenul ce face obiectul cauzei are o valoare mai mică de 5 miliarde de lei vechi. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 03.09.2007, petenta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul P prin Primar, anularea dispoziției în sensul de a admite cererea privind acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul ce i-a fost preluat abuziv de stat.
În motivare, petenta a arătat că prin dispoziția nr.3942/2007, i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în P,-, menționându-se că această măsură reparatorie nu este prevăzută de lege. Or, notificarea a fost formulată în 2001 și nu i se poate imputa ei perioada foarte mare ce a trecut până la emiterea dispoziției. De asemenea, între timp s-a emis OUG 81/2007, care prevede acordarea despăgubirilor bănești.
Prin sentința nr.322/27.11.2007, Tribunalul Argeșa admis contestația formulată de reclamantă, a modificat în parte Dispoziția nr.3942/2007, în sensul că a fost admisă cererea privind acordarea de despăgubiri bănești înlăturând-o pe cea cu despăgubiri în echivalent și a fost menținută în rest dispoziția.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimatul i-a recunoscut petentei calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1000 mp teren și construcții de 63,29 mp, deci acest aspect nu a mai fost analizat de instanță.
Cu privire la natura măsurilor reparatorii ce urmează a se acorda:
Într-adevăr, în cazul imobilelor expropriate, prin dispozițiile Legii 10/2001, nu s-a prevăzut posibilitatea acordării de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
S-a arătat în continuare însă că, aceste dispoziții sunt contrare art.20 alin.2 din Constituție, care dă prioritate reglementărilor internaționale.
Mai mult, prin Decizia XX din 19.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a statuat că în materia Legii 10/2001, instanța de judecată are plenitudine de competență pentru a rezolva pe fond litigiul, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu impune dublul grad de jurisdicție în materie civilă.
În primul rând, este o evidentă discriminare, ce s-a aplicat inițial în Legea nr.10/2001 în ce privește imobilele naționalizate față de cele expropriate. Astfel, pentru cele naționalizate, legea prevedea acordarea despăgubirilor bănești, în timp ce pentru cele expropriate, numai despăgubiri în echivalent. Or, o astfel de diferențiere nu este justificată în nici un fel și încalcă chiar principiul constituțional al egalității în fața legii, având în vedere că prin ambele variante persoane au fost lipsite de bunul lor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Matache contra României, că reclamanții nu au o certitudine cu privire la data când vor putea primi despăgubirile în echivalent, iar acest lucru impune asupra acestora o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor. S-a mai arătat că nu este cazul să se ceară unui individ care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, să urmeze ulterior o procedură de executare forțată pentru a obține despăgubiri.
Chiar dacă Legea 247/2005, de modificare Legii nr.10/2001, garantează, teoretic vorbind, un drept la o despăgubire pentru persoanele ce se află într-o situație similară celei în speță, lipsa prelungită a despăgubirii nu este luată în calcul de această lege. Au trecut mai bine de 2 ani de la adoptarea acestei noi legi, iar petenții, nu au putut încasa despăgubirile și nu au nici o garanție că vor primi respectivele despăgubiri în viitorul apropiat.
Or, dreptul petentei de a încasa despăgubiri este prevăzut de Legea 10, ceea ce face ca aceasta să aibă o creanță care constituie o creanță patrimonială protejată de art.1 al Protocolului nr.1, în sensul jurisprudența Curții.
De altfel, în opinia tribunalului, Titlul VII din Legea 247/2005 contravine Constituției, practicii și legislației CEDO (câtă vreme dreptul de proprietate al omului s-a născut anterior Legii 247/2005), deoarece limitează instanțele cu privire la calculul cuantumului despăgubirilor. Or, aceeași Convenție Europeană a Drepturilor Omului a statuat că judecătorul național este primul chemat să aplice convenția și el trebuie să judece până la capăt, complet și echitabil cauzele cu care a învestit, iar hotărârile acestei instanțe (CEDO) au autoritate de lucru interpretat pentru statul membru.
Principiile de drept național și internațional trebuie aplicate flexibil, mai ales în materia restituirii proprietăților, astfel încât, să se asigure un permanent balans între interesele indivizilor și cele ale statului.
Or, în speță în lumina celor arătate tribunalul apreciază că petenta, dovedind ca persoană calitatea de persoană îndreptățită, face dovada că a fost încălcat art.1 al Protocolului nr.1 la Convenție, iar în cazul în care s-ar aplica art.1 din Legea nr.10/2001 (cu privire la despăgubiri în echivalent) aceasta nu are nici o speranță de a le primi în viitorul apropiat, existând astfel o ingerință în dreptul petentei de a primi despăgubiri.
De asemenea, s-a mai apreciată că petentei i s-ar încălca și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenție, câtă vreme instanța de judecată ar fi împiedicată, printr-o lege națională, să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite, deci să judece în echitate, fiind astfel obligată să dea naștere altor litigii, între petentă și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Or, în acest fel este compromis chiar scopul modificării legii de a evita alte litigii, opinia Curții Europene a Drepturilor Omului fiind în sensul de a se soluționa definitiv litigiul dintre părți.
Pe cale de consecință, în baza art.26 din Legea nr.10/2001 republicată rap. la art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost admisă contestația și s-a modificat în parte dispoziția, conform dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, Municipiul P, prin Primar, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestației.
În motivarea apelului se susține că în mod greșit, instanța de fond a acordat despăgubiri bănești, ignorându-se prevederile OG nr.81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit acestui act normativ, care modifică și completează titlul VII din Legea nr.247/2005, în articolul nr.23 se arată că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.1, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispoziție emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, de ordinele conducătorilor administrației publice centrale, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului - obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele - construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.
Se susține astfel că dispoziția conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Se susține, de asemenea, că nu au fost avute în vedere prevederile art.25 din OG nr.81/2007, care modifică art.18 din titlul VII, potrivit cărora după emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Națională va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de convenție și/sau un titlu de plată, rezultând că opțiunea privind modalitatea de despăgubire se face în fața Autorității Naționale, încât dispoziția emisă de apelantă este corect întocmită.
Față de aceste susțineri apelanta a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii de față, dispoziția urmând a fi înaintată Comisiei Centrale, pentru a acorda despăgubiri bănești sau în echivalent, pe baza opțiunii notificatorilor, potrivit OG nr.81/2007.
În continuare, apelantul a arătat că, se invocă prevederile art.1 al Protocolului nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar se ignoră alin.2 din articolul amintit, potrivit căruia, dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare, pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor, OG nr.81/2007, modificând Legea nr.247/2005, tocmai în lumina aplicării legislației europene.
Prin întâmpinarea de la fila nr.46-47 dosar, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
Curtea, analizând apelul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constă că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare și a schimba sentința de la fond, în sensul că se va respinge contestația ca neîntemeiată, pentru considerentele următoare.
Prin dispoziția nr.3942/2007, emisă la data de 02.08.2007 de către intimată, a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în P,-, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii speciale privind regimul se stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu motivarea că terenul în suprafață de 1.000 este ocupat de proprietăți particulare, constituite pe terenuri atribuite în condițiile Legii nr.18/1991, iar construcțiile au fost demolate.
Împotriva acestei dispoziții s-a formulat prezenta contestație de către, care este nemulțumită de natură măsurilor reparatorii acordate.
Instanța de fond, în mod greșit a admis contestația formulată, cu modificarea în parte a dispoziției contestate și acordarea de despăgubiri bănești, în loc de despăgubiri în echivalent.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile Legii nr.10/2001 coroborată cu Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001, și cu ignorarea prevederilor OG nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit dispozițiilor art.23 din OG nr.81/2007, care modifică și completează art.16 alin.2 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, notificările formulate în baza Legii nr.10/2001, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.1, până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Rezultă că dispoziția cu propunerea motivată de acordare a despăgubirilor se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit dispozițiilor art.25 din OG nr.81/2007, care modifică art.18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Națională va emite un titlu de convenție și/sau un titlu de plată, pe baza titlurilor de despăgubire și a opțiunilor persoanelor îndreptățite. Drept urmare, opțiunea privind modalitatea de despăgubire se face în fața autorității amintite, condiții în care dispoziția contestată este corect întocmită.
De menționat faptul că, instanța de fond reține în mod greșit încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO, având în vedere că dispozițiile art.1 alin.2 din actul normativ amintit prevăd că dispozițiile Protocolului nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
În acest sens se constată că OG nr.81/2007, care a modificat Legea nr.247/2005, a urmărit tocmai aplicarea legislației europene.
Pentru considerentele arătate se va admite apelul, în baza art.296 Cod pr.civilă, cu schimbarea sentinței de la fond, în sensul respingerii contestației formulate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.322 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în P, cartier II, -8,.B,.1,.6, județul
Schimbă sentința de mai sus, în sensul că respinge contestația formulată de reclamantă, împotriva dispoziției nr.3942/2007, emisă de către intimată la data de 02.08.2007.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
/6 ex./03.04.2009
Jud.fond -
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu
