Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 443/
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B împotriva sentinței civile nr. 830/24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP precum și a intimatei reclamante C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recursuri, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 830/24.04.2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 11.03.2005 - 1.07.2005 invocată de pârâta Curtea de Apel Brașov.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 și data introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Tribunalul Brașov.
A admis acțiunea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâții:Ministerul Justiției, Curtea De Apel Brașov, Tribunalul Brașov,Ministerul Economiei Și Finanțelor și în consecință:
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea De Apel Brașov, Tribunalul Brașov să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 11.03.2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății.
A obligat pe pârâți să efectueze cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei sporurile salariale mai sus menționate.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei Și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
Excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de Apel Brașov este neîntemeiata,deoarece nu are relevanta faptul ca,pe perioada 11.03.2005-01.07.2005,aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
La momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni,Curtea de Apel Brașov are calitatea de ordonator de credite,astfel încât poate sta in judecata,in calitate de parată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată a pârâtul Tribunalul Brașov,aceasta a fost respinsă deoarece,așa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantei,aceasta din urmă,în perioada 01.12.2003 până în prezent a fost judecător la Tribunalul Brașov iar pretențiile reclamantei cuprind perioada 11.03.2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B,instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.01.2003 și până la introducerea acțiunii,invocată de pârâtul Tribunalul Brașov, nu este întemeiată,urmând a fi respinsă, având in vedere că reclamanta a introdus acțiunea la data de 11.03.2008 și a cerut drepturile salariale începând cu data de 11.03.2005,deci pentru ultimii 3 ani iar prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,precum și art.283,alin.1,lit. c din Codul Muncii prevăd că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei,instanța a reținut că reclamanta are calitatea de judecător la Tribunalul Brașov funcționând la această instanță din data de 01.12.2003 până în prezent iar anterior a fost judecător financiar,așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Codul Muncii,"salariul cuprinde salariul de bază,indemnizațiile,sporurile,precum și alte adaosuri,"prin urmare nu se poate primi apărarea conform căreia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu face parte din salariu,atâta timp cât Curtea Constituțională nu a declarat neconstituțional textul de lege mai sus citat.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO," " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamantei se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind "un bun" în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
In concluzie,prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996,a fost încălcat dreptul reclamantei la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Instanța a retinut si faptul ca,la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite.
In situația actuala,când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu,iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidenta.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța apreciază ca acțiunea reclamantei este pe deplin justificată,urmând a fi admisa însa numai in parte,in sensul următor:va obliga pe pârâții Tribunalul Brașov,Curtea de Apel Brașov si Ministerul Justiției sa calculeze si sa plătească in solidar reclamantei C,cu titlu de spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, 50% din indemnizația de bază brută lunară,începând cu data de 11.03.2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești,nu și pentru viitor)suma ce va fi actualizata cu indicele de inflație si dobânda legala la data plătii efective.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație si dobânzii legale a fost acordata de către instanța,având in vedere prevederile art.1082 si art.1073 Cod civil,deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natura salariala,s-a creat reclamantei un prejudiciu constând diferența de valoare ca urmare a inflației,precum si in lipsa de folosință a banilor.
Cererea de obligare a pârâților la efectuarea mențiunilor referitoare la drepturile salariale mai sus menționate a fost admisă în conformitate cu dispozițiile art.1-8 din Decretul nr.92 /1976 privind carnetul de muncă și de asemenea,a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor sa vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala,reactualizate,menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP și Ministerul Justiției.
Recurentul pârât Ministerul Justiției a formulat recurs in termen criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie. Se arata ca in mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei cu acordarea cumulata a dobânzii legale si a reactualizărilor pentru aceeași creanță. Motivele de recurs privesc si la data de la care curg dobânzile legale, susținându-se. Ca sunt debite doar de la data cererii de chemare in judecata.
Prin recursul formulat, Tribunalul Brașov critică respingerea de către instanța de fond a excepțiile prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 și până la data introducerii acțiunii, iar pe fond critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în prezent salarizarea magistraților se face potrivit dispozițiilor cuprinse în OUG 27/2006, care deși abrogă în totalitate dispozițiile OUG 177/2002 nu cuprinde în nici unul dintre articolele sale dispoziții referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și nici cu privire la acordarea lui în baza L 50/1996.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentele Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că nu au fost soluționate în mod corect pretențiile reclamantei. fiind acordat sporul si pe viitor, fara a exista prevedere legala. Se susține ca acest spor nu poate fi acordat după apariția legii 45/2007, chiar daca exista decizia de recurs in interesul legii.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Este criticata si acordarea cumulata a actualizărilor si dobânzilor legale pentru aceeași creanță.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.01.2003 și până la introducerea acțiunii,invocată de pârâtul Tribunalul Brașov, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond, având in vedere că reclamanta a introdus acțiunea la data de 11.03.2008 și a cerut drepturile salariale începând cu data de 11.03.2005,deci pentru ultimii 3 ani iar prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,precum și art.283,alin.1,lit. c din Codul Muncii prevăd că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentilor cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
În ceea ce privește critica din recursul paratilor cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 50%, Curtea, în accepțiunea deciziei de recurs în interesul legii nr. 21/10.03.2008 care constată că " magistrații [----] au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001", ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamanților reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Apărarea pârâtei Curtea de Apel Brașov conform căreia sporul de 50% trebuie acordat numai până la data intrării în vigoare a Legii 45/2007 și nu și pentru viitor nu poate fi primită.
Trebuie remarcat că prima mențiune cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 a fost făcută prin OG 83/2000 la art. 42, însă ÎCCJ prin decizia de recurs în interesul legii a stabilit că art 47 din Legea 50/1996 continuă să-și producă efecte și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru argumente de tehnică legislativă. La data intrării în vigoare a legii 45/2007 recursul în interesul legii nu era pronunțat iar OG 83/2000 era recunoscută ca act normativ producător de consecințe juridice fără a fi pusă în discuție la acea vreme legalitatea acestei ordonanțe.
Așadar la data intrării în vigoare a legii 45/2007, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 erau cunoscute ca fiind deja abrogate iar dispozițiile din legea 45/2007 se referă la abrogarearestului de dispozițiipe care Legea 50/1996 le mai conținea la momentul intrării în vigoare a acesteia. Recursul in interesul legii, fiind pronunțat după intrarea in vigoare a Legii 45/2007, este evident ca succesiunea legilor in timp a fost avuta in vedere la momentul pronunțării recursului de câtre
Deci orice interpretare conform căreia sporul de 50% se acordă doar până la data intrării în vigoare a 45/2007 pentru magistrați, contrazice raționamentele juridice obligatorii conținute de decizia de recurs în interesul legii mai sus invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP împotriva sentinței civile nr. 830/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 16 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red LV 24.04.09
Tehnored AG 28.04.2009/ 2 ex
Jud fond CT /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi
