Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.508
Ședința publică din data de 11 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 129 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în Câmpina,-, județul P și intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, ambii cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRI, cu sediul în B,--3, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 129 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună
- 2 -
obligarea acestora la plata sporului de vechime în muncă pe perioada 10.03.2006 - 10.03.2007, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din data de 10.03.2006 îndeplinește funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
A mai arătat că până la apariția și aplicabilitatea OG nr.83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr. nr.334/2001, magistrații au beneficiat de sporul de vechime în muncă, însă după apariția OG nr.83/2000, deși nu s-a înlăturat expres sporul de vechime s-a considerat că dreptul salarial al magistraților, denumit indemnizație "este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport de venitul salarial"
A precizat reclamantul că neprevăzându-se expres că magistrații nu mai au dreptul la sporul de vechime, s-a considerat în mod greșit că acestora nu li se mai cuvine, atâta vreme cât depun o muncă zilnică, fără a avea un regim diferit de cel al altor salariați și, totodată, drepturile specifice prin legi speciale, nu fa inaplicabile în ceea ce-i privește pe magistrați, dispozițiile dreptului comun stabilite în Codul muncii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe disp. art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, art.41 și art. 53 din Constituția României.
În temeiul disp. art. 115-118 Cod pr.civiă, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se în primul rând excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit disp. art. 42 alin.2 din OUG NR.177/2002 competența de soluționare a cererilor magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate revine Curții de Apel București, aceste prevederi fiind reluate în cuprinsul art. 36 alin.1 și 2 din OUG nr.27/2006.
Asupra fondului cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin OUG nr.83/2000 care a modificat și completat Legea nr.50/1996, nu s-a mai menținut prevederea referitoare la sporul de vechime în muncă, iar art. 33 din Legea nr.50/1996 a fost completat prin introducerea unui nou alineat care prevede că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă, nu se aplică și magistraților. Nici în Legea nr.303/2004 nu s-a mai prevăzut sporul de vechime, astfel că acțiunea este întemeiată.
La rândul său și pârâta a formulat întâmpinare în baza acelorași texte de lege, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a MEF, susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care al rândul lor sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și MINISTERUL PUBLIC.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată admis în parte acțiunea și obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamantului sporul de vechime pe perioada 10.03.2006-
- 3 -
10.03.2007 actualizat cu indicele de inflație, obligând totodată Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul național pentru Combaterea Discriminării, fiind respinsă acțiunea față de acești pârâți și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă și excepția de necompetență materială ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că aceasta este competentă material în soluționarea cauzei, deoarece în speță nu sunt aplicabile disp.art.42 nr.OUG177/2002, întrucât aceasta nu se referă la modul de stabilire a drepturilor salariale, ci la neacordarea acestora.
A mai reținut instanța de fond că MEF nu are calitatea de ordonator principal de credite față de alte ministere și instituții cum este cazul Ministerului Public și prin urmare nu poate avea calitatea procesuală pasivă într-un litigiu de muncă desfășurat între angajat și angajator și pentru aceeași rațiune nu poate fi nici chemat în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța a stabilit că sporul de vechime a fost reglementat prin art. 33 Legea nr. 50/1996 care s-a aplicat atât magistraților, cât și personalului auxiliar până la intrarea în vigoare OG nr.83/2004 care a introdus un alineat nou la art. 33 prin care s-a prevăzut că dispozițiile reglementând sporul de vechime nu se aplică magistraților.
Ulterior, începând cu 1 ianuarie 2003 drepturile salariale ale magistraților au fost stabilite prin nr.OUG177/2004, act normativ care nu a mai prevăzut sporul de vechime, însă stabilirea indemnizației lunare pe baza valorii sectoriale de referință și a coeficientului de multiplicare ca formă unică de remunerare a magistraților nici nu a exclus acest spor.
Având în vedere prev.art. 21 OG nr.137/2000 potrivit cărora persoana care se consideră discriminată se poate adresa instanței cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare producerii discriminării, precum și dispozițiile Deciziei nr.3/2007 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că magistrații au beneficiat de spor de vechime, situație rezultând din interpretarea actelor normative sus-menționate, tribunalul a considerat că acțiunea este întemeiată și trebuie admisă.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală prin prisma temeiurilor de casare prev. de art. 304 pct. 9 și 3041Cod pr.civilă numai în ceea ce privește actualizarea sumelor stabilite prin sentință cu indicele de inflație și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acestui capăt de cerere.
În argumentarea recursului, pârâtul a arătat că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata personalului au fost prevăzute în legea bugetului de stat nr.486/2006, lege în care nu a fost prevăzut un capitol distinct de cheltuieli pentru plata unor diferențe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, caz în care nu se poate angaja răspunderea recurentului în ce privește coeficientul de
- 4 -
inflație, deoarece s-a aflat în imposibilitatea plății sumelor stabilite cu titlu de spor de vechime.
Mai mult decât atât, dacă instanța de fond considera că se impune actualizarea sumelor datorate cu titlu de spor de vechime în temeiul art. 60 Cod pro, civilă trebuia să admită cererea sa de chemare în garanție pentru că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, precum și a criticilor formulate de recurent, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
oricărui drept salarial are drept consecință, în lumina dispozițiilor art. 78 Codul muncii obligarea angajatorului la plata actualizată a sumelor datorate, acest text de lege neprevăzând nicio excepție în favoarea instituțiilor bugetare, iar faptul că în legea bugetului nr.486/2006 nu au fost prevăzute sume pentru plata drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești nu făcea ca obligația să devină imposibilă, recurentul având posibilitatea legală de iniția un proiect de rectificare bugetară în vederea executării în conformitate cu disp. art. 3711Cod pr.civilă a hotărârilor judecătorești prin care a fost obligat la plata de drepturi salariale.
În oricare din ipoteze recurentul nu se poate apăra în sensul că neexistând capitol bugetar obligația de executare devină imposibil, deoarece intră în sarcina sa obligația de diligență în construirea unui proiect de buget care să acopere toate cheltuielile posibile, aceasta având cunoștință de situația litigioasă creată în urma neacordării sporului de vechime.
Pe aceeași linie de idei, celălalt argument folosit de recurent potrivit căruia instanța de fond era datoare să admită cererea de chemare în garanție pentru a obliga pe pârâtul MEF să-i pună la dispoziție sumele necesare plății este de asemenea, neîntemeiat, deoarece între cele două instituții nu există o obligație civilă de garanție specifică dreptului privat, raporturile dintre acestea fiind reglementate de norme de drept public, administrativ și financiar prin care s-au stabilit mecanismele construcției bugetare, inclusiv în ce privește punerea la dispoziție a sumelor necesare executării de la buget a oricărei hotărâri judecătorești, nu numai a acelor prin care se stabilesc drepturi salariale.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 129 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în Câmpina,-, județul și
- 5 -
intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, ambii cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRI, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
Grefier,
Red. B/
2 ex./18.04.2008
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
