Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5116/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1934/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5116/
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți, -, și împotriva sentinței civile nr.4817 din data de 11.06.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46445/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns -, și și intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-au citat recurenții-reclamanți cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță în vederea semnării recursului, în măsura în care și-l însușesc, respectiv de a face dovada calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de recurs, așa cum prevăd dispozițiile art. 161 Cod proc. civ. obligație procesuală neîndeplinită până la acest termen de judecată.
Curtea, din oficiu, reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, cu consecința nulității recursului, având în vedere faptul că avocatul care a declarat pentru recurenți prezenta cale de atac nu face dovada calității de reprezentant, așa cum prevăd dispozițiile art. 161 Cod proc. civ.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4817/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unor juridice persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, și împotriva pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța; a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție
În considerente a reținut că în anul 2005 reclamanții aveau calitatea de procurori. Prin Ordinul nr.1921/C/2005 au beneficiat de stimulente salariale doar judecătorii cu o vechime în muncă cuprinsă între 0-3 ani. Prin hotărârea nr. 15/2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări indirecte în categoria magistraților judecători nu și a categoriei procurorilor. Ordonatorul principal de credite al reclamanților este procurorul general și nu ministrul justiției ce a emis ordinul în baza căruia se solicită acordarea stimulentelor salariale.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 5 din Codul muncii și ale art. 21 din nr.OG 137/2000 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată împotriva pârâților: Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Împotriva sus menționatei hotărâri, au declarat recurs, -, și, înregistrat pe rolul Curții de apel București - Secția a-VII-a sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că instanță nu a procedat decât la o analiză formalistă și superficială a cauzei, fără a motiva hotărârea clar, convingător și pertinent.
Astfel, în practica instanțelor judecătorești s-a reținut că: "Simpla prezentare în cuprinsul considerentelor a conținutului cererii de chemare în judecată (obiect și motivele de fapt) precum și a conținutului înscrisurilor de la dosar, fără vreo analiză a conținutului acestor înscrisuri ori a celorlalte mijloace de apărare invocate de părți nu satisface cerința referitoare la motivarea în fapt a hotărârii".
"Judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar." În ciuda celor statuate de instanța supremă, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărărilor si motivelor invocate de recurenții-reclamanți, limitându-se la a formula o motivare strict teoretica, neraportata la probele si apărările din prezenta cauza, ceea ce echivalează cu lipsa motivelor pe care se sprijină.
A invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 ipoteza a - -a proc. civ.: "hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșita a legii".
Astfel, instanța a făcut o "aplicare greșită a legii" atunci când a nesocotit argumentele reclamanților privind încălcarea art.21 din nr.OG137/2000.
Contrar celor susținute de instanța de fond, recurenții-reclamanți, în calitate de procurori, se află într-o situație comparabilă cu cea a judecătorilor care beneficiază de prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005. contrariul, prima instanță s-a limitat la a aprecia că ordinul menționat anterior se aplică doar judecătorilor cu o vechime în muncă cuprinsă între 0-3 ani, iar Hotărârea nr. 15/2006 a CNCD a constatat existența unei discriminări indirecte în categoria magistraților judecători, nu și a procurorilor.
Această motivare a instanței de fond este vădit nelegală, întrucât Ordinul Ministrului Justiției folosește sintagma "personalul din sistemul justiției". Or, sistemul justiției îi include și pe procurori. În acest sens, au solicitat să aibă în vedere și capitolul VI din Constituție - Autoritatea judecătorească - în a cărei compunere intră instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, precum și art.132 din Constituție - procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea Ministrului Justiției.
Prin urmare, Ministerului Public, condus de Procurorul General, aflat sub autoritatea Ministerului Justiției, îi revine îndatorirea să execute ordinul dat de Ministrul Justiției pentru "personalul din justiție" (inclusiv pentru procurori) și să dispună plata unor drepturi similare. unor drepturi similare către procurori constituie discriminare între magistrații judecători și procurori deoarece judecătorilor le-au fost acordate aceste drepturi, într-o primă etapă în baza ordinului Ministrului Justiției, pe criteriul vechimii, după care, ulterior datei pronunțării hotărârii CNCD, aceleași drepturi au fost acordate prin hotărâri judecătorești și magistraților cu vechime de peste 3 ani.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat, potrivit prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.3 lit. c), art.8 al.3, art.9 alin.4 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, existența unei discriminări indirecte între membrii aceleiași categorii profesionale (magistrați).
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, in cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanții făceau parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională a magistraților și nu au încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefăcându-se dovada unor aspecte obiective în baza cărora Ministerul a ales între persoanele care în fapt îndeplineau aceeași funcție și se aflau într-o situație similară.
Deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente, este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin 2" (art. 5 alin. 4 din Codul muncii ), dar care produce efectele unei discriminări directe.
Or, este clar în cazul dat că, în realitate, singurul criteriu avut în vedere la acordarea stimulentelor în discuție a fost acela al vechimii în profesie, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților cu o vechime în profesie mai mare de trei ani și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate în magistratură, etc, criteriul vechimii cuprinse între 0 și 3 ani,înlăturând în mod nejustificat și în lipsa unor criterii obiective de la acordarea stimulentelor, marea majoritate a corpului magistraților.
Față de aceste considerente, reclamanții au fost tratați discriminatoriu, fapt relevat și de Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, drept pentru care au dreptul la despăgubiri, urmând a admite acțiunea și a obliga pârâții la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la achitarea integrala a sumelor. Soluția se justifica față de dispozițiile art. 1082 și 1084 civ. pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, precum și pentru neinițierea unor masuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere.
Recurenții solicită instanței să observe că instanța de judecată nu s-a pronunțat și cu privire la reclamanții și, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă și de aceștia.
Pentru toate aceste considerente recurenții solicită admiterea recursului.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prezentul recurs a fost declarat, în numele reclamanților, de un avocat care nu a făcut dovada împuternicirii prin delegație emisă în condițiile art. 68 alin. 1 pr. civ. motiv pentru care, la termenul de judecată din 02.06.2009, instanța a stabilit în sarcina recurenților, obligația de a se prezenta în vederea semnării căii de atac sau de a face dovada calității de reprezentant a avocatului care a declarat recursul.
Neîndeplinirea niciuneia din obligațiile alternative până la termenul fixat, atrage incidența sancțiunii prevăzute de art. 161 alin. 2 pr. civ. în baza căruia Curtea va anula recursul pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului care l-a formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți, -, și, toți cu domiciliul ales la Consiliul Superior al Magistraturii - Calea, nr. 141 B, sector 6 împotriva sentinței civile nr.4817 din data de 11.06.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46445/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în Calea, nr. 141 B, sector 6 B, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în - -, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B --, sector 5, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B -B-dul - nr. 14, sector 5 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, cu sediul în-, jud. C pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
