Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 512
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.50 din 06 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat și scutit legal de plata taxelor de timbru și față de împrejurarea că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 50 din 06 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea reclamanților, reținându-se în esență următoarele:
Sub nr-, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit prin art. 47 din Legea 50/1996, în cuantum actualizat, precum și dobânda legală începând cu octombrie 2004 și până la ieșirea la pensie a fiecăruia, precum și pentru viitor; reclamanții au mai solicitat ca pârâții Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău să fie obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului solicitat în carnetul de muncă, respectiv să elibereze adeverințe cu aceste sume pentru recalcularea pensiei, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să fie obligat să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate.
În susținerea acțiunii, astfel cum a fost motivată reclamanții au arătat următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83 din 29 august 2000, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că articolul 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art. 73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute de acea lege ( art. 108 alin.3 din Constituție ). Dar, asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii OG nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, art. 58 și art. 62 precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Reiese, deci, că modificarea, completarea sau abrogarea, totală sau parțială a unui acte normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze,iar nu să abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prezent în instanță la termenul din 16.04.2008 reclamantul a precizat că înțelege a solicita drepturile din acțiune și pentru perioada anterioară lunii octombrie 2004, respectiv până în anul 2001.
La termenul din 6.08.2008 Tribunalul Bacăua scos cauza de pe rol în baza dispozițiilor OUG75/2008 și a înaintat-o Curții de Apel Bacău.
Pe rolul acestei instanțe cauza s-a înregistrat sub nr-.
Instanța a solicitat relații privind data eliberării din funcție a fiecăruia dintre reclamanți, relații comunicate cu adresa nr.3696/23.09.2008.
* Examinând prioritar fondului, în temeiul art. 1237 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, instanța a reținut:
1. - privitor la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară lunii octombrie 2004, conform solicitării reclamantului, caracterul său întemeiat justificat de următoarele:
Art. 1 din Decretul 167/1958 prevede că " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se prescrie prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii".
Legea specială, în cauză Codul muncii, prevede la art. 283 alin.1 lit. c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în "termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Astfel, în acest sens, se reține că dreptul acestui reclamant s-a născut la data intrării în vigoare a actul normativ discriminatoriu ( OG83/2000 ), începând să curgă separat pentru fiecare lună în parte în momentul când această sumă din salariu trebuia acordată.
Ori acțiunea a fost promovată la 24.10.2007, caz în care conf. art. 166 alin.1 muncii coroborat cu art. 3 din Decretul 167/1958, pentru perioada anterioară lunii octombrie 2004 dreptul la acțiune apare ca prescris.
De remarcat și că normele privind prescripția sunt imperative, în speță neexistând vreo cauza de întrerupere sau suspendare, decizia nefiind de natură a statua că termenul de prescripție a fost întrerupt, că a început să curgă la o altă dată sau chiar că reclamantul a fost repus în termen, prin pronunțarea acestei decizii.De altfel, Deciziile în interesul legii sunt pronunțate în sensul unificării unei practici neunitare care duce la pronunțarea unor soluții diferite în cauze identice,prin urmare acestea nu " adaugă la lege" și nu acordă mai multe drepturi decât însăși legea o face.
Drept urmare pretențiile reclamantului vizând perioada 2001-octombrie 2004 au fost respinse, dreptul la acțiune fiind prescris.
2. - privitor la lipsa calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, caracterul său neîntemeiat întrucât legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002, modificată - conform cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ); deci excepția urmează a fi respinsă. * Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de judecători la Curtea de Apel Bacău până la pensionare (survenită la 28.07.2005 pentru reclamanta, la 19.08.2005 pentru reclamantele, și, la 1.10.2005 pentru reclamantele și, la 1.12.2005 pentru reclamantul și la 9.03.2006 pentru reclamanta ); prin prezenta cerere, au solicitat acordarea unor drepturi salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, drepturi în legătură cu care prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pe calea recursului în interesul legii, a statuat că se cuvin magistraților și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
În atare împrejurări, făcând aplicarea dispozițiilor art. 329 alin.3 teza II pr.civ. se constată caracterul întemeiat al pretențiilor reclamanților.
În legătură însă cu momentul până la care se justifică acordarea acestor drepturi salariale, se reține că, deși au fost solicitate nu numai până la ieșirea la pensie, ci și pentru viitor, se justifică acordarea lor numai până în momentul ieșirii fiecăruia dintre reclamanți la pensie, întrucât numai până în acest moment se poate vorbi de drepturi salariale; este firească această constatare din moment ce o dată cu pensionarea reclamanților orice raporturi contractuale cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău, ca și angajatori, au încetat.
Mai mult, nici temeiul acordării acestor drepturi pentru viitor invocat de reclamanți, respectiv art. 85 alin.2 din Legea 303/2004, republicat,cu modificări, nu justifică acordarea lor, din moment ce acest text vizează actualizarea pensiilor de serviciu și nu acordarea de drepturi salariale.
În schimb, acest temei prezintă relevanță sub aspectul capătului de cerere privind obligarea pârâților Tribunalul Bacău ( pentru perioada cât a avut calitatea de ordonator secundar) și Curtea de Apel Bacău (după ce a devenit ordonator secundar) la emiterea adeverințelor necesare recalculării pensiei, în sensul că solicitarea este îndreptățită în contextul dispozițiilor art. 18 și 19 din HG1275/2005 (de aprobare a normelor de aplicare a prevederilor Legii 303/2004 referitoare la pensiile de serviciu) ce stabilesc concret competența și procedura de actualizare a pensiilor magistraților pe baza adeverințelor emise de aceste instituții.
Referitor la solicitarea privind obligarea Tribunalului Bacău și a Curții de Apel Bacău de a efectua mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la drepturile salariale obiect al litigiului, se constă caracterul lor nefondat justificat atât de calitatea de pensionari a reclamanților și de incidența dispozițiilor HG1275/2005 menționate anterior, cât și de dispozițiile art. 4 din Decretul 92/1976 (Carnetulse păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în munca, acesta având dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet.(2) La încetarea activității sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi ), și ale art.160 alin5 din Legea 19/2000, modificată.
Plata despăgubirilor reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală întrucât litigiul nu implică sancționarea exercitării cu rea credință a unor obligații contractuale - care oricum nu s-a invocat și nici probat -, ci vizează o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva sentinței civile nr.50 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B arătând că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din OUG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, prin art. 15 din HG nr.83/2005 instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și art. 118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea importante sunt atribuțiile conferite MEF prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală,potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale MEF are în principal ca atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții,nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite,Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine MEF, pretinzînd astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.50 din 06 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.2ex AA 13.05.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Daniela Părău
