Drepturi salariale (banesti). Decizia 518/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 518
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
Grefier
**************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta - GRUP, împotriva sentinței civile nr. 1122 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurentă av., lipsă fiind intimata.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, apreciind sentința de fond ca fiind netemeinică și nelegală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 1122 din 05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA B și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând prime de Paște și de C aferente ultimilor 3 ani introducerii acțiunii, în valoare actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, astfel:
- primă de Paște pentru anul 2005 - 1400 lei, pentru anul 2006 -1850 lei și pentru anul 2007-2000 lei
- primă de C pentru anul 2005 -1400 lei, pentru 2006-1850 lei și pentru anul 2007 -2000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr. 4553 din 19.06.2008 reclamanta a chemat în judecată SC SA - membru GRUP solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 10500 lei, sumă ce urmează a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate potrivit art.168 CCM încheiat la nivelul societății pentru anii 2005-2007.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că fost salariata pârâtei și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2004-2007, art.168(1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă, astfel încât datorează suma de 10500 lei, având în vedere că salariul mediu brut a fost în 2005 de 1400 lei, în 2006 de 1850 lei iar în 2007 de 2000 lei.
Motivând în drept cererea, reclamanta a invocat dispozițiile art.269, 238, 161 alin.4 din Codul muncii, ale art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2005-2007 iar în dovedirea susținerilor ei a depus la dosar înscrisuri
întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată și a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor două alineate ale art. 168 CCM. Având în vedere că au apărute unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa nr. 2 la acesta, comisie care, prin decizia nr. 3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr. 5140/2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, SC SA a achitat salariaților săi și, deci, și reclamanților toate drepturile salariale prevăzute de CCM.
Chiar acceptând prin absurd că reclamanta ar fi îndreptățita la primele suplimentare, pârâta susține că dreptul la acțiune nu s-a născut întrucât potrivit art. 168 CCM alin.1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele evenimente.
A mai arătat pârâta că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresele nr. 2022/04.09.2007 și 2919/12.11.2007.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din 10.10.2008 instanța a dispus, în temeiul art.129 alin.5 Cpc, efectuarea unei expertize contabile și a stabilit ca onorariul să fie achitat de către pârâtă având în vedere dispozițiile art.287 Codul muncii.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut că potrivit art. 168 CCM încheiat în 2003 între SNP SA și salariații reprezentați de cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și C la nivelul anului 2003 ( societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de " salariu de bază mediu" despre care vorbește CCM și de " salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006, și care să stabilească dacă prin mențiunerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către SC SA.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale căruia valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 3084/2207 și 2919/12.11.2007 instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003- 2007, în contradicție cu adresele transmise anula structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut" - adresele cu nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006.
Având în vedere însă, că societatea pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cale de consecință a obligat pârâta SC SA la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2004- 2007, de 10500 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs intimata - Membru GRUP care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la, înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
1) Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiuneîn raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 alin.1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
2) În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privindfondul litigiuluise constată că și acesta este nefondat.
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 alin.1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractele anterior menționate stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Or, maniera de redactare a art.168 alin.2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la alin.1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la, înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la, încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 alin.1 coroborat cu art.238 alin.1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 alin.1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de pârâta "" SA- GRUP B, împotriva sentinței civile nr. 1122 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 06 mai 2009
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red.
Tehn.2 ex.AA/03.06.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
