Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA NR.52/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin PREȘEDINTE: Camelia Drăghin
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1317 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că prin cererea de recurs recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1317/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău, reținându-se următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de stres în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1.01.2005 (data încadrării ca personal auxiliar de specialitate, conform art.3 din Legea nr.567/2004) și până la 1.02.2007, data intrării în vigoare a nr.OG8/2007 prin care au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996.
Prima instanță a reținut că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, în temeiul cărora reclamanții au formulat acțiunea, au fost abrogate prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, prin care au criticat sentința Tribunalului Bacău pentru nelegalitate, invocând faptul că abrogarea dispusă prin nr.OG83/2000 nu poate produce efecte juridice deoarece actul normativ de abrogare este de nivel inferior față de Legea nr.50/1996 care a fost abrogată, nerespectându-se astfel prevederile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Totodată, recurenții au invocat și dispozițiile art.53 din Constituție, susținând că prin abrogarea prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a produs o restrângere neconstituțională a unor drepturi stabilite și recunoscute anterior.
De asemenea, s-a susținut că sporul prevăzut de art.47 constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, astfel încât există o neconcordanță evidentă între prevederile nr.OG83/2000 și principiile garantate de
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OG9/1997, au prevăzut, pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aceste dispoziții au fost abrogate.
Prin recursul declarat, recurenții au invocat nelegalitatea sentinței primei instanțe sub aspectul considerării ca abrogate a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, dintr-o triplă perspectivă.
Astfel, recurenții au susținut că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă, astfel încât abrogarea unor dispoziții prevăzute într-o lege printr-o ordonanță nu poate produce efecte, avându-se în vedere dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate. Astfel, nr.OG83/2000, de modificare și completare a Legii nr.50/1996, s-a realizat în condițiile art.56-58 din Legea nr.24/2000. Odată cu modificările și completările efectuate, s-a procedat și la abrogarea unora dintre dispoziții, în condițiile art.62 din Legea nr.24/2000. Aliniatul 1 din acest articol nu stabilește o ierarhie a actelor normative, în sensul conturat de către recurenți, ci se referă doar la condițiile necesare abrogării. Întrucât prin nr.OG83/2000 au fost introduse noi reglementări modificatoare și completatoare față de cele inițiale ale Legii nr.50/1996, reglementările apreciate ca fiind contrare au fost în mod firesc abrogate, conform art.56 din legea nr.24/2000.
Un al doilea motiv de recurs se referă la nerespectarea dispozițiilor art.53 din Constituție, invocându-se o restrângere nelegală a exercițiului unui drept recunoscut.
Textul constituțional invocat se referă însă la drepturile și libertățile cu caracter fundamental, care sunt prevăzute și garantate de Constituție.
Prin abrogarea unei dispoziții legale prin care a fost stabilit și acordat un spor salarial nu se poate reține că a fost restricționată exercitarea unui drept sau restrânsă una din libertățile fundamentale recunoscute de Constituție în capitolul 2.
Modul de salarizare pentru o anumită categorie, în speță magistrații și personalul auxiliar, este cel reglementat prin legi speciale, iar abrogarea dispoziției legale ce prevedea un anumit spor nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale reglementate de art.41 din Constituție.
Printr-un al treilea motiv de recurs, au fost invocate de către recurenți dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului. S-a reținut astfel că prin abrogarea dispoziției legale ce prevedea sporul de suprasolicitare neuropsihică au fost încălcate dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aceste dispoziții nu sunt însă relevante în speța de față. Prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la. vizează o garantare a proprietății și vizează bunuri constituite atât din bunuri corporale, cât și din alte drepturi și interese ce reprezintă active ce pot forma obiect al dreptului de proprietate.
Astfel cum a fost înțeleasă noțiunea de bun reglementată de art.1 din Protocol, prin jurisprudența, un anumit spor acordat ca și drept salarial nu constituie obiect al dreptului de proprietate reglementat și apărat de textul legal menționat.
În consecință, față de cele reținute, având în vedere abrogarea textului legal ce reglementa sporul salarial solicitat, în mod corect a procedat prima instanță în sensul reținerii ca neîntemeiată a cererii reclamanților, astfel încât, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1317 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE
- -
JUDECĂTORI
- -
- -
GREFIER
red.sent./
red.dec.rec./31.01.2008
tehnored./4.02.2008/2 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
