Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5204/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5204
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Sorina Petria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 2307/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită, potrivit art. 89 alin. 2 Cod proc. civ. viciul de procedură constatat la acest termen cu intimatul-reclamant acoperindu-se prin prezența în instanță a acestuia.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru repetarea procedurii de citare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul pricinii.
Intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a recursurilor și de menținere drept temeinică și legală a hotărârii atacate.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 2307 din 08 aprilie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții, -, -, -, - Mandatar Pentru Toți Reclamanții, -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Autoritatea Consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj, Tribunalul M, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Curtea de APEL CRAIOVA, Curtea de Apel B, Curtea de Apel Alba Iulia să plătească reclamanților sumele nete reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, reactualizat cu indicele de devalorizare monetară, si cu aplicarea dobânzii legale, pe perioada 01.07.2004- 31 decembrie 2007, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, după cum urmează: - 81.711,22 lei, -68.802,84 lei, a-67.961,68 lei, --69.741 lei, -68.649,23 lei, -57.673,95 lei, - 16.489,66 lei, - 65.385,14 lei, -68.649,23 lei, -69.556,63 lei, -68.787,47 lei, -60.705,67 lei, -65.544,5 lei, -68.581,2 lei, -67.791,71 lei, -69.845,5 lei, - 67.712,33 lei, -66.159,86 lei, () - 73.745,96 lei, () -70029,4 lei, -66.945,04 lei, -50.502,07 lei, -61.411,95 lei, - 58.652,35 lei, -67.155,72 lei, -65.882,74 lei, -16.489,66 lei, -60901,35 lei, -68.154,88 lei, -66.947,04 lei, -68.638,39 lei, -67144,36 lei, -57.655,43 lei, - 67.155, 72 lei, -15.369, 66 lei, -15.369,66 lei, -67.679,08 lei, - 76.893,49 lei, -60.908,35 lei, -67.155,72 lei, -71.127, 04 lei, -68.717,3 lei, -70.622,19 lei, - 72.071,61 lei, - 61.025,34 lei, ia-65.127,24 lei, -66.803,98 lei, - 68.717,3 lei, -66.808,8 lei, -66.447,33 lei, -68.564,71 lei, -34.230,72 lei, - 73.660,69 lei, precum și plata în continuare a acestui spor.
Au fost obligați pârâtii să efectueze mentiunile corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților.
Au fost obligă pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 200 lei cheltuieli de judecată, constând in onorariu expert.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Analizand exceptia procesuală invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanta a retinut că este intemeiată, astfel că tribunalul a admis-o și în consecință respins cererea față de acest pârât având în vedere că acesta nu are atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestei instituții.
Pe fond instanta a retinut ca art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozitiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege"
In speta, atunci cand s-a acordat magistratilor sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri iar activitatea pe care o desfasoara presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fara nici un motiv a acestei dispozitii legale, magistratii au fost lipsiti, fara nici o justificare, de aceste drepturi salariale, desi conditiile de lucru care au determinat anterior acelasi legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus,
ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art 1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar ii nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Asa cum s-a mai aratat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165,236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001." Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, conform art. 329 al. 3.civ.
Cod PenalPotrivit art 161 alin 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Având în vedere dispozițiile art 295( 1 ) din Codul muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul civil.
Prin urmare, daunele interese datorate constau în dobânda legală, potrivit art 1088 cod civil, care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale, potrivit contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, și Curtea de Apel Alba Iulia,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj este nelegală, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.4 și 9 Cod pr. civilă.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A invocat faptul că tribunalul a reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 este nelegală, solicitând să se constate că la emiterea acestei ordonanțe au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Legea nr. 125/2000.
A mai solicitat să se constate că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.
Curtea de Apel Alba Iulia critică sentința susținând că, în mod greșit a fost obligată la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți deoarece numai reclamantul a desfășurat activitate la o instanță din raza de competență a acestei instanțe.
Că, doar în privința acestui reclamant și pentru acest interval de timp cât a fost angajat la Judecătoria Petroșani, în perioada 27.06.2000 - 05.01.2004 se pune problema obligării Curții de Apel Alba Iulia la plata pretențiilor solicitate.
Recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de Ministerul Justiției nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât potrivit art. 108 al. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art.329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
Ca atare,în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, se menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul se privește ca nefondat și se respinge.
Recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia, acesta se admite pentru următoarele considerente:
Din actele depuse în dosarul cauzei, instanța constată că reclamantul a desfășurat activitate, la Judecătoria Petroșani de pe raza de competență a pârâtului Curtea de Apel Alba Iulia, în perioada 27.06.2000 - 05.01.2004.
Potrivit art. 283 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Art. 166 alin. 1 din același act normativ prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Dispozițiile legale susmenționate sunt pe deplin aplicabile situației de față, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul muncii " prevederile prezentului cod se aplică cu titlul de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorul obligației nu a plătit sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamant și trebuia exercitată în termen în termenul de trei ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată 04.07.2007, și dispozițiile legale susmenționate, instanța constată că acțiunea a fost depusă la instanță cu depășirea termenului legal de prescripție, astfel că se va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea față de această pârâtă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Justiției formulat împotriva sentinței civile nr. 2307/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul O l t, Tribunalul Hunedoara, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul Curții de Apel Alba Iulia declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/MC/08.10.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Sorina Petria
