Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.5296,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.523
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.2487 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata în revizuire SC SUD SA, cu sediul în B,--6, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SUD SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3217 lei reprezentând diferența bonus și onorariu-consultanță juridică.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a intrat într-un proces de restructurare începând cu anul 2005, urmând ca, în momentul disponibilizării, să le fie acordate atât un bonus financiar, cât și salarii compensatorii, în funcție de vechime.
A mai arătat reclamantul că, începând cu data de 13.10.2006, contractul său dividual de muncă a încetat în baza prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii.
Pârâta SC Sud SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că valoarea bonusurilor în cazul programului de plecări voluntare se stabilește anual, în baza unei negocieri Patronat-Sindicat.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, urmând să fie cenzurate susținerile reclamantului care sunt total nefondate.
Prin sentința civilă nr. 2407 din 26.09.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, reclamantul a fost salariatul societarii pârâte, iar obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, contractul de muncă încetând prin acordul părților, in baza art.55 lit.b din Codul muncii.
La momentul încetării contractului de muncă, întrucât reclamantul a optat pentru plecarea voluntară, acesta a beneficiat de salarii compensatorii, în funcție de vechimea avută în cadrul unității, cât și de un bonus în valoare de 5000 lei de care au beneficiat toți salariații care au optat pentru programul de plecări voluntare, valoarea acestui bonus fiind stabilită anual, în baza unei negocieri Patronat-Sindicat.
Referitor la pretențiile reclamantului de a fi obligată societatea pârâtă la plata diferenței de 3000 lei reprezentând diferența bonus cuvenită, întrucât acest bonus pe anul 2008 fost negociat la suma de 8000 lei, această pretenție este neîntemeiată, întrucât alegerea de a înceta contractul individual de muncă cu unitatea și de a pleca pe baza programului de plecări voluntare în anul 2006 când bonusul era de 5000 lei a aparținut reclamantului, situație în care pretențiile acestuia sunt nejustificate în condițiile în care potrivit art.37 din Codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator si salariat se stabilesc, potrivit legii, prin negociere în cadrul Contractului Colectiv de Muncă și al Contractelor Individuale de Muncă.
În ceea ce privește plata sumei de 217 lei solicitată de reclamant reprezentând onorariu-consultanță juridică în instanță, tribunalul a apreciat că această sumă nu se poate acorda, mai ales că nu este o sumă certă, reclamantul doar presupunând existența acestei sume în condițiile în care ar fi fost nevoit să facă o asemenea cheltuială.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs reclamantul, arătând că decizia nr.2407 din 26.09.2008 este evazivă, abuzivă, discriminatorie si neconformă cu realitatea, deoarece Legea 168/1999, art 68, 70 și 72 nu are legătură cu prezenta speță, în condițiile în care norma invocată este Codul muncii și.
De asemenea, recurentul a arătat că u s-a ținut cont de articolele invocate din Legea 53/2003 - Codul muncii, cît și de faptul că solicitarea drepturilor bănești s-a făcut și se face și în baza Contractului Individual de Muncă încheiat cu Sud și recunoscut de instanță prin decizia 2407 / 26.09.2008.
A mai arătat recurentul că nu s-a ținut cont de faptul că s-au acordat trei sume de bani: una de 3000 lei, alta de 5000 lei, iar alta de 8000 lei, realizându-se în acest sens o discriminare directă; aceste sume de bani au fost date cu titlu de cadou -bonus fără să existe o anumită obligație cu excepția celei de a pleca din societate în baza art.55 lit. b din Codul muncii.
u au existat 2 sau 3 opțiuni din care să se poată alege o altă suma mai mare, întrucât se știa faptul că se va da 8000 de Ron.
Faptul că diferențierea sumei de bani acordată de fiecare dată s-a făcut prin negociere nu are valoare juridică in aceasta speță, aceste drepturi fiind născute din voința conducerii, in baza programului de plecări voluntare. De asemenea, instanța nu a luat act de cererea recurentului de constatare a nulității clauzelor abuzive introduse în contract. Toate aceste aspecte au determinat motivația deschiderii acțiunii de recurs față de sentința instanței nr. 2407/26.09.2008.
S-a solicitat norariul reprezentând suma pe care ar fi plătit-o recurentul dacă lua un avocat, suma de 17 Ron ce reprezintă taxa de redactare. In drept și- întemeiat recursul pe: ) - ART 303 alin.l si ART. 304 alin 4.,alin.7,alin.8, alin. 9. Cod. Proc. Civ. ) Codul muncii ART.5,ART. 6, ART.38, ART,39.1it. D prevăzut si de M (prin art M.alin.l punctul ) ART.276.lit. ART.57.alin 4 ART.285 Codul muncii. Iar in baza ART 312. alin 3 raportat la ART. 304. alin. 4.7.8 si 9 Cod. Proc.Civilă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
De asemenea, a arătat că n baza programului de plecări voluntare, fiecare salariat are dreptul de a opta pentru plecarea voluntară, ocazie cu care salariatul respectiv primește un număr de salarii, în funcție de vechimea în muncă, plus un bonus stabilit anual de conducerea societății împreună cu reprezentanții sindicatului, în baza unei negocieri patronat-sindicat. Nu există nicio formă de discriminare față de situația că toți salariații care au optat pentru programul de plecări voluntare în octombrie 2006 au beneficiat de aceiași sumă de bani, fără nicio excepție.
Alegerea de a înceta contractul individual de muncă și de a pleca pe baza programului de plecări voluntare, în anul 2006, când bonusul era de 5000 lei, a aparținut în totalitate salariatului, motiv pentru care, societății nu i se poate imputa nici un fel de discriminare, mai ales că reclamantul a cunoscut situația de fapt, a acceptat-o de bună voie și a încasat banii cuveniți.
A mai învederat pârâta, faptul că suma de 217 lei nu poate intra în discuție, pentru că nu este o sumă certă, reclamantul doar presupunând existența acesteia, motiv pentru care consideră solicitarea acestuia ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.2487 din 09.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2407 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " SUD" SA.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, contractul de muncă încetând prin acordul părților, in baza art.55 lit.b din Codul muncii.
În baza programului de plecări voluntare fiecare salariat a avut dreptul de a opta pentru plecarea voluntară, ocazie cu care salariatul respectiv primea un număr de salarii, în funcție de vechimea în muncă, plus un bonus stabilit anual de conducerea societății împreună cu reprezentanții sindicatului, în baza unei negocieri patronat-sindicat. Nu există nicio formă de discriminare față de situația că toți salariații care au optat pentru programul de plecări voluntare în octombrie 2006 au beneficiat de aceiași sumă de bani, fără nicio excepție.
Alegerea de a înceta contractul individual de muncă și de a pleca pe baza programului de plecări voluntare în anul 2006, când bonusul era de 5000 lei, a aparținut în totalitate salariatului, motiv pentru care societății nu i se poate imputa nici un fel de discriminare. Reclamantul a cunoscut situația de fapt, a acceptat-o de bună voie și a încasat banii cuveniți.
Referitor la pretențiile reclamantului de a fi obligată societatea pârâtă la plata diferenței de 3000 lei reprezentând diferența bonus cuvenit, întrucât acest bonus pe anul 2008 fost negociat la suma de 8000 lei, Curtea consideră că această pretenție este neîntemeiată, întrucât alegerea de a înceta contractul individual de muncă cu unitatea și de a pleca pe baza programului de plecări voluntare în anul 2006 când bonusul era de 5000 lei a aparținut reclamantului, situație în care pretențiile acestuia rămân nejustificate în condițiile în care, potrivit art.37 din Codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator si salariat se stabilesc, potrivit legii, prin negociere în cadrul Contractului Colectiv de Muncă și al Contractelor Individuale de Muncă.
În ceea ce privește plata sumei de 217 lei solicitată de reclamant reprezentând onorariu-consultanță juridică în instanță, instanța de control judiciar a apreciat că această sumă nu se poate acorda întrucât nu este o suma certă, reclamantul doar presupunând existenta acestei sume în condițiile în care ar fi fost nevoit să facă o asemenea cheltuială.
Prin cererea adresată instanței și înregistrată la nr.5296,-, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr.2487/9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Revizuentul a invocat ca temei al cererii sale dispozițiile art.322 alin.3 Cod procedură civilă, arătând că obiectul litigiului este acordarea în mod egal cu alți salariați a drepturilor bănești în baza contractului individual de muncă, contractul său de muncă nemaiexistând în acest moment.
A mai arătat revizuentul, că instanța a interpretat în mod greșit actele dosarului reținând eronat că toți salariații au beneficiat de aceeași sumă de bani, neluând în considerare discriminarea care există încă din anul 2006, sens în care în motivarea cererii de revizuire a reiterat aspecte care au fost prezentate cu ocazia judecării recursului.
Curtea examinând cererea formulată prin prisma motivelor invocate precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuentul își întemeiază cererea pe disp.art.322 pct.3 Cod procedură civilă, arătând că obiectul pricinii nu se află în ființă, respectiv în prezent nu mai există contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul său împotriva căruia a formulat cerere de chemare în judecată.
Dispozițiile art.322 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă prevăd, într-adevăr, că revizuirea unei hotărâri (.) dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere și în cazul în care obiectul pricinii nu se află în ființă, însă, acest motiv de revizuire poate fi invocat atunci când, printr-o hotărîre cu o singură condamanare, debitorul a fost obligat să predea un lucru cert și determinat care a pierit, de regulă după pronunțarea hotărârii, scopul revizuentului fiind să obțină contravaloarea lucrului pierit.
Ori, față de obiectul pricinii, respectiv solicitarea revizuentului în sensul pronunțării unei hotărâri prin care intimata SC Sud SA B să fie obligată la plata sumei de 3217 lei reprezentând diferență bonus și onorariu consultanță juridică în temeiul contractului individual de muncă pe care l-a avut încheiat cu aceasta până la data de 13.10.2006, Curtea constată că această situație nu se circumscrie cerințelor de revizuire prevăzute de art.322 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, Curtea constată că susținerile privind fondul cauzei nu pot fi analizate întrucât revizuirea se poate exercita numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de disp.art.322 Cod procedură civilă, deci ea nu poate fi exercitată pentru alte motive așa cum a solicitat revizuentul,fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului.
Pentru aceste motive precum și cu luarea în considerare a faptului că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu îndeplinește condiția prevăzută de lege în sensul de a evoca fondul, reprezentând o decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, Curtea, în temeiul art.322 și următ.Cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.2487 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata în revizuire SC SUD SA, cu sediul în B,--6, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.04.2009
Dosar fond- - Tribunalul Prahova
Judecători fond - -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
