Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 529/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.529/CM
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2131 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 șiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (diferențe salariale corespunzătoare încadrării în funcția de grefier cu studii superioare gradul I).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 12 iunie 2008, prin serviciul registratură, Tribunalul Constanța - Serviciul contabilitate de depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, însoțite de copie de pe statul de plată al reclamantei pe luna martie și copie de pe decizia nr.56 din 5.04.2006. Totodată, învederează instanței că la data de 29 mai 2008, prin poștă, intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la recurs, redactată într-un singur exemplar.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Cu privire la recursul de față, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța solicitând obligarea acestora să îi acorde diferența de drepturi salariale cuvenită de la data de 01.03.2006 până în prezent, corespunzător gradului I de salarizare pentru grefieri cu studii superioare.
A precizat reclamanta, că din 1995 și până la 28.02.2006 a fost încadrată la Judecătoria Mangalia ca grefier dactilograf treapta I având un coeficient de multiplicare de 4,41.
La data de 01.03.2007, după absolvirea cursurilor facultății de drept, a fost avansată la funcția de grefier cu studii superioare gradul II, care însă nu a condus la o creștere a salariului, aplicându-se același coeficient de multiplicare.
Întrucât la data promovării avea o vechime totală în domeniu de 13,6 ani și 23 ani în funcții administrative, reclamanta apreciază că în mod greșit a fost încadrată ca grefier cu studii superioare treapta II în condițiile în care potrivit Legii nr. 50/1996 pentru a fi încadrat în treapta I era necesară o vechime de 6 ani.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu are în atribuții, promovarea personalului auxiliar.
Prin sentința civilă nr.2131 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Reclamanta a solicitat pe de o parte, despăgubiri constând în diferența de salariu între funcția de grefier cu studii superioare gradul II și gradul I iar pe de altă parte, critică modul în care s-a făcut încadrarea sa prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA, apreciindu-se că ar fi greșită.
Întrucât la finalul cererii se invocă prevederi privind discriminarea, instanța de fond a apreciat că cererea de despăgubiri apare ca având caracter accesoriu unei contestații împotriva deciziei de încadrare în funcție dar, în finalul acțiunii apare ca o cerere principală întemeiată pe prevederile OG nr. 137/2000, independent de criticile aduse deciziei de încadrare.
Ca urmare, Tribunalul Constanța, pentru a asigura o cercetare a cauzei sub toate aspectele va verifica corectitudinea încadrării reclamantei atât din
Cu privire la încadrarea reclamantei în funcția de grefier cu studii superioare gradul II, Tribunalul a constatat că această încadrare s-a făcut corect, deoarece pentru grefier gradul I se cerea, conform pct.5 de la litera A din Anexa 2 la Legea nr. 50/1996 o vechime în funcții juridice sau auxiliare de specialitate de 7 ani.
Din carnetul de muncă rezultă că anterior datei de 15.12.1995 reclamanta nu a ocupat funcții juridice sau auxiliare de specialitate în sensul legii.
Prin Decizia nr. 56/05.04.2006 a Președintelui Curții de APEL CONSTANȚA, reclamanta a fost încadrată începând cu data de 01.03.2006 în funcția de grefier cu studii superioare gradul II.
Potrivit punctului 4 al Notei la litera A din Anexa 2 la Legea nr. 50/1996, pentru personalul care, înainte de absolvirea învățământului superior, a ocupat funcții medii de specialitate, se poate lua în calcul și cel mult J din timpul cât a lucrat în funcțiile respective.
Din carnetul de muncă depus în copie rezultă că reclamanta a fost încadrată la Judecătoria Mangalia în funcția de grefier dactilograf în data de 15.12.1995.
Prin urmare, la data de 01.03.2006 când i s-a schimbat încadrarea avea o vechime în specialitate de 10 ani, 2 luni și 15 zile, astfel încât i se putea lua în considerare pentru funcția de grefier cu studii superioare o vechime de 5 ani, o lună și 7 zile.
Ca atare, reclamanta nu poate pretinde că i s-a provocat un prejudiciu prin neacordarea unei indemnizații superioare întrucât nu era îndreptățită la aceasta și nu există nici o faptă ilicită astfel încât cererea de despăgubiri este nefondată.
În ceea ce privește posibila discriminare suferită de reclamantă prin încadrarea în gradul II în loc de gradul I, Tribunalul a reținut că o astfel de discriminare nu există, deoarece încadrarea a fost corectă din punct de vedere al Legii nr. 50/1950.
Ca urmare, singura discriminare care s-ar putea avea în vedere de către reclamantă ar fi una derivată din prevederile legii, care stabilește o salarizare diferită a grefierilor cu studii superioare în funcție de gradul profesional obținut, la determinarea căruia se are în vedere criteriul vechimii.
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Mai întâi, trebuie să genereze un tratament diferențiat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, în cazul de față fiind vorba de o excludere a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești.
Apoi, trebuie să existe un criteriu de discriminare - în cazul de față este vorba de categoria profesională.
Tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege - în cauză efectul constă în obținerea unei indemnizații de serviciu mai mică.
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate și necesare.
Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situația reclamanților raportat la situația altor persoane aflate în situații analoage și comparabile.
Un tratament diferențiat devine discriminatoriu prin prisma condițiilor enunțate anterior numai dacă determină distincții între persoane aflate în situații analoage și comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenenței la o categorie care constituie și motivul tratamentului diferențiat.
În aceste condiții, regăsirea reclamantei în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, devine o situație premisă a oricărui act de discriminare.
În consecință, dacă reclamanta nu se regăsesc în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, nu se poate pune problema unei discriminări, condițiile enunțate anterior nemaigăsindu-și aplicabilitatea.
Aceasta este o chestiune de fapt și trebuie determinat de la caz la caz, dacă persoana care reclamă o discriminare se regăsește într-o situație analogă și comparabilă cu alte persoane la care se raportează și care beneficiază de un tratament diferențiat, favorabil.
În cauză, reclamanta se raportează la grefierii care au gradul I și studii superioare, adică aveau o vechime în funcții juridice sau de personal auxiliar de specialitate de cel puțin 7 ani la aceeași dată la care s-a schimbat încadrarea reclamantei conform legii în vigoare la acea dată.
În acest sens reclamanta, se poate considera într-o situație similară cu grefierii care au studii superioare întrucât la rândul său a absolvit cursurile unui facultăți de drept.
Dar, criteriul vechimii în muncă nu poate fi considerat discriminatoriu prin prisma prevederilor constituționale și ale actelor normative în vigoare, astfel că nu se poate reține în privința reclamantei un tratament discriminatoriu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, recurenta reclamantă, care a formulat următoarele critici:
- Cu toate ca prin decizia nr. 56/05.04.2006 a președintelui Curții de APEL CONSTANȚA, a fost încadrata în funcția de grefier cu studii superioare gradul II, așa cum rezultă din statele de plată, acest drept i-a fost acordat începând cu septembrie 2006 și nu cu data de 01.03.2006, cum prevede decizia, fiind prejudiciată cu salariul cuvenit conform acestei încadrări, pe perioada 01.03.2006 - septembrie 2006.
- La încadrarea sa, nu s-a ținut cont de perioada 26.03.1969-16.06.1970, în care a lucrat ca grefier la Judecătoria Fetești, astfel că la data deciziei de schimbare a încadrării, avea în specialitate, vechimea de 12 ani si 6 luni vechime.
- Recurenta apreciază că a fost salarizată discriminatoriu față de alte colege care au aceeași vechime în specialitate și beneficiază de încadrarea în gradul
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că atât dispozițiile art. 44 din Legea nr. 567/2004 cât și art. 3 din OG nr. 8/2007 prevede că promovarea personalului auxiliar de specialitate pe grade sau trepte profesionale, se face pe bază de concurs, în raport de vechimea în specialitate, competența profesională și rezultatele obținute în activitate.
Prin urmare este la latitudinea Președintelui instanței, potrivit Regulamentului de ordine interioara, să dispună atât cu privire la numirea cât și la promovarea sau sancționarea personalului auxiliar, potrivi legii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Prima critică se referă la prejudiciul suferit de recurentă ca urmare a achitării cu întârziere a drepturilor cuvenite noii încadrări.
Se arată că deși a fost încadrată pe post de grefier cu studii superioare începând cu 01.03.2006, salariul cuvenit acestei funcții I s-a plătit abia din 01.09.2006.
Din adresa nr.10A/226/11.06.2008 transmisă de Biroul contabilitate din cadrul Tribunalului Constanța, rezultă că recurenta a beneficiat în perioada martie - septembrie 2006 de drepturile salariale stabilite prin decizia nr. 56/05.04.2006 emisă de președintele Curții de APEL CONSTANȚA.
Aceasta decizie stabilește că salariul lunar cuvenit în urma încadrării pe funcția de grefier gradul II, studii superioare, este de 1134 lei, iar din statele de plată depuse pentru perioada de referință, rezultă că acesta a fost salariul plătit recurentei în toată această perioadă.
Așadar, nu se poate reține existența unui prejudiciu ca efect al aplicării cu întârziere a deciziei nr. 56/2006.
- In celelalte două critici, recurenta se referă la greșita sa încadrare, pe post de grefier gradul II în loc de grefier gradul I, precizând că îndeplinea condițiile de vechime în specialitate pentru a primi gradul
In raport de obiectul cererii dedusă judecății, instanța nu poate aprecia dacă încadrarea recurentei pe acest post s-a făcut corect și dacă aceasta îndeplinea condițiile pentru o alta funcție.
Acesta deoarece, reclamanta nu a înțeles niciodată să conteste decizia nr. 56/2006 și atâta vreme cât nu a fost contestată în termen legal, această decizie a rămas definitivă și își produce efectele atât cu privire la încadrare, cât și cu privire la salariu.
Nu se pot aplica dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 137/2000, care statuează în art.1 al.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, deoarece recurenta nu se poate compara cu alte persoane care beneficiază de o altă încadrare și implicit de o altă salarizare, astfel că, nu justificădespăgubirile solicitateca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu.
In raport de această situație de fapt, în mod corect prima instanță a respins cererea privind acordarea de despăgubiri constatând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 2 si art.27 din OG nr. 137/2000, soluție ce va fi menținută și de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Mangalia, cu sediul în M, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2131 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/2ex.
Tehnored.gref.RD/08.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
