Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 528/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 528/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Complet de judecată pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții, domiciliat în C, str.- nr.100, județul C, cu domiciliul în C,-,.28,.A,.1, județul C, A, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C și intervenienții, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, cu domiciliul ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.132 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiilor art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
, -, și OG au declarat recurs la 18 aprilie 2008 împotriva sentinței civile nr.132 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanții, - și au solicitat obligarea pârâților Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice să le remunereze munca cu aceleași drepturi salariale ca și în cazul grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni și să fie obligați pârâții să le achite aceste drepturi salariale începând cu data de 01.01.1005 până în prezent.
În motivare au arătat următoarele: prin Decizia nr. 71/14.02.2005 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a dispus transformarea posturilor de arhivar - registrator în posturi de grefier - registrator începând cu 01.01.2005; Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar între care și funcția de grefier arhivar, nefăcându-se distincție între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă la aceste ședințe; salarizarea diferențiată constituie o discriminare prin prisma prevederilor Codului Muncii și raportat la atribuțiile de serviciu pe care le au; discriminarea constă în aceea că deși art.70 din Legea nr. 567/2004 nu face nici o distincție, numai grefierii statisticieni și documentariști beneficiază de aceleași drepturi ca grefierii care participă la ședințele de judecată, nu și grefierii - arhivari; deși grefierii arhivari au studii superioare, nu beneficiază de aceleași drepturi ca grefierii cu studii superioare care participă la ședințele de judecată; față de un volum de muncă mai mare și atribuții mai numeroase, primesc drepturi salariale mai mici. În continuare au fost prezentate atribuțiile de serviciu și s-au invocat prevederile OG nr. 137/2000.
În dovedire s-au depus înscrisuri privind raporturile de muncă (inclusiv fișa postului pentru funcția de grefier, grefier documentarist, grefier statistician și de grefier - arhivar) și s-a administrat proba cu expertiza pentru determinarea drepturilor salariale la care ar avea dreptul reclamanții - expert.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu are calitate procesual pasivă motivând că între reclamanți și acest minister nu există raporturi de muncă, Curtea de APEL CONSTANȚA având calitatea de angajator, solicitând de asemenea respingerea acțiunii ca nefondată. În acest sens s-a arătat că diferențierea salarială nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar; complexitatea activității precum și pregătirea de către Școala națională de grefieri în stagii speciale au fost alte aspecte invocate pentru a justifica salarizarea diferită. De asemenea s-a arătat că nu poate fi vorba de un tratament discriminatoriu întrucât reclamanții nu se găsesc în situații comparabile cu ceilalți grefieri.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică întrucât nu are calitate în litigiu, atribuțiile sale fiind numai de administrare a bugetului de stat care este însă aprobat de Parlament, sens în care a reprodus textele legale incidente.
Pârâții Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes alăturat de către, OG, și.
Motivele invocate au fost în esență aceleași cu cele invocate în cererea introductivă de către reclamanți, în sensul existenței unei discriminări de natură salarială în raport cu restul personalului auxiliar.
Ulterior, și au depus în scris o declarație de renunțare la cererea de intervenție astfel încât nu s-a mai făcut aplicarea art.52 Cod.proc.civ. și ca urmare cererea de intervenție a acestora nu va mai fi avută în vedere la soluționarea cauze.
Prin sentința civilă nr.132 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, și OG în contradictoriu cu pârâții Curtea De APEL CONSTANȚA, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-au respins ca nefondate cererile de intervenție în interes alăturat formulate de, și OG.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la cererea introductivă:
a) Calitatea reclamanților:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar - grefier registrator în cadrul Curții de APEL CONSTANȚA, astfel cum rezultă din Decizia nr. 71/14.02.2005 emisă de Președintele Curții de APEL CONSTANȚA.
b) Calitatea Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor:
Sigur că în cazul litigiilor de muncă, în principiu, persoana care are pretenții de natură salarială trebuie să se îndrepte împotriva angajatorului. Dar, existența raporturilor de muncă sau a raporturilor asimilate acestora este o chestiune de fond, care privește temeinicia acțiunii formulate împotriva pârâtului, întrucât existența acestor raporturi este esențială pentru stabilirea existenței drepturilor de natură salarială, astfel încât această problemă nu se poate analiza doar sub aspectul calității procesual - pasive ci trebuie să constituie obiect al cercetării în cadrul cercetării fondului cauzei în raport cu fiecare capăt de cerere.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că raporturile de muncă în care sunt părți reclamanții au un caracter special, stabilit de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar aceștia sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea, în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea (art. 37 din Lege). Pe de altă parte, curțile de apel sunt numai ordonatori secundari de credite, în timp ce Ministerul Justiției este ordonator principal de credite.
Pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea și administrarea bugetului de stat care include bugetul Ministerului Justiție, astfel încât trebuie analizată existența unor obligații ale acestui minister în raport cu reclamanții odată cu analizarea fondului cauzei și în raport de fiecare capăt de cerere.
Cu privire la fondul cauzei:
1.) Referitor la primul capăt de cerere:
Reclamanții sunt salarizați potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art. 3(1) din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
În Anexa 1 la acest act normativ se stabilesc de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea (art.3 al.4).
Pentru funcția de grefier arhivar se stabilesc însă coeficienți de multiplicare diferiți față de cei stabiliți pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști.
Or, în aceste condiții nu pot fi obligați pârâții să salarizeze pe reclamanți în alt mod și cu aplicarea altor coeficienți de multiplicare decât prevede actul normativ aplicabil, întrucât aceasta ar echivala cu crearea unei noi legi ceea ce nu este permis instanțelor de judecată.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art.37 din Legea nr. 567/2004, câtă vreme încadrarea într-o anumită funcție, făcută prin Decizia nr. 71/14.02.2005 emisă de Președintele Curții de APEL CONSTANȚA nu este schimbată, nu se poate schimba coeficientul de multiplicare prin aplicarea căruia se determină indemnizația reclamanților.
Reclamanții invocă discriminarea de natură salarială în susținerea acțiunii, dar art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Acest text legal nu poate însă permite anularea de către instanță a unui act normativ precum o ordonanță de guvern sau o lege, întrucât s-ar depăși limitele atribuțiilor puterii judecătorești.
Ceea ce poate hotărî o instanță de judecată poate fi doar acordarea de despăgubiri, restabilirea situației anterioare sau înlăturarea situației create prin discriminare, deși în mod impropriu actul normativ se referă la "anularea situației", în condițiile în care nulitatea, ca sancțiune de drept civil poate viza numai actele juridice nu și situații de fapt.
Instanța nu poate obliga pârâții să acorde pentru viitor aceste drepturi salariale, întrucât nu există la acest moment un prejudiciu, un prezumtiv prejudiciu determinat de menținerea legii speciale de salarizare în aceeași formă, nefiind cert, neputând fi avut în vedere.
De asemenea, instanța nu poate obliga pârâții să modifice un act normativ întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrat de Constituția României, prin interferarea cu atribuțiile de elaborare și adoptare actelor normative care aparțin Guvernului și Parlamentului.
Cu privire la al doilea capăt de cerere:
Reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizația acordată și indemnizația cuvenită unui grefier începând cu data de 01.01.2005 până în prezent.
Este adevărat că art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri.
În acest sens este însă necesar a se constata existența unei situații discriminatorii.
Cu caracter general, trebuie reținute dispozițiile constituționale cuprinse în art. 20 și 53 din Constituția României.
Potrivit art.6(3) din Codul Muncii, pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.
Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, statuează în art.1 al.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. Astfel art.1(2) lit. e din OG nr. 137/2000, stabilește că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturi enumerate de acest text, între care și drepturile economice, sociale și culturale, în special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
(ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuință;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale;
(v) dreptul la educație și la pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) și (3) din OG nr. 137/2000, potrivit acestei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Sunt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cazul de față existența unei salarizări diferențiate în privința personalului auxiliar este stabilită de lege și nu este în discuție.
Criteriul care a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat diverselor subcategorii de personal auxiliar poate fi considerat "categoria profesională".
Se pune problema în această situație dacă diferențierea salarială constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozițiilor constituționale și legale evocate sau nu.
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Mai întâi, trebuie să genereze un tratament diferențiat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, în cazul de față fiind vorba de o excludere a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești.
Apoi, trebuie să existe un criteriu de discriminare - în cazul de față este vorba de categoria profesională.
Tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege - în cauză efectul constă în obținerea unei indemnizații de serviciu mai mică.
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate și necesare.
Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situația reclamanților raportat la situația altor persoane aflate în situații analoage și comparabile.
Un tratament diferențiat devine discriminatoriu prin prisma condițiilor enunțate anterior numai dacă determină distincții între persoane aflate în situații analoage și comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenenței la o categorie care constituie și motivul tratamentului diferențiat.
În aceste condiții, regăsirea reclamanților în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, devine o situație premisă a oricărui act de discriminare.
În consecință, dacă reclamanții nu se regăsesc în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, nu se poate pune problema unei discriminări, condițiile enunțate anterior nemaigăsindu-și aplicabilitatea.
Trebuie avut în vedere că aceasta este o chestiune de fapt, în sensul că trebuie determinat de la caz la caz, în concret, dacă persoana care reclamă o discriminare se regăsește într-o situație analogă și comparabilă cu alte persoane la care se raportează și care beneficiază de un tratament diferențiat, favorabil.
Ca urmare, simpla includere tuturor categoriilor de personal din cadrul instanțelor în funcția de grefier, nu constituie un element care în sine să determine constatarea că toate sub categoriile de grefieri se regăsesc în aceeași situație sau în situații analoage și comparabile, fiind necesar a se verifica dacă activitatea desfășurată, conform atribuțiilor de serviciu, este una comparabilă.
Pe de altă parte însă, activitatea desfășurată fiind în strânsă legătură cu atribuțiile de serviciu, este posibil ca, în unele cazuri, din simpla analiză a atribuțiilor de serviciu stabilite de legi și regulamente să rezulte în mod neechivoc că persoana care reclamă o discriminare nu se putea afla într-o situație analogă cu persoanele la care se raportează, dispozițiile legale împiedicând-o să desfășoare activități similare cu persoanele la care se raportează. Existența acestei posibilități nu conduce însă deîndată la concluzia că aceste activități sunt desfășurate în fapt, fiind necesar a se analiza fișa postului ocupat.
Din această perspectivă este relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea a stabilit că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol din Convenție, când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În acest sens s-a decis că pentru ca o încălcare a art. 14 din Convenție să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (hotărârea din 18.02.1991 în cauza Fredin contra Suediei, din 23.06.1993 în cauza Hoffman contra Austriei, din 28.09.1995 în cauza Spadea și Scalambrino contra Italiei, din 22.10.1996 în cauza Stubbings și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord). În Hotărârea din 06.04.2000, în cazul Thlimmenos contra Greciei, Curtea a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci cînd statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.
Cu alte cuvinte, tratarea egală a unor persoane aflate în situații diferite poate constitui un tratament discriminatoriu pentru acele persoane care, urmare a situației deosebite în care se află, ar avea dreptul la un tratament diferit, favorabil.
În cauză, reclamanții se raportează la grefierii care participă la ședințele de judecată, la grefierii statisticieni și la grefierii documentariști.
Trebuie analizat așadar dacă reclamanții se regăsesc în situații similare sau analoage cu acești grefieri.
În acest sens trebuie analizate mai întâi atribuțiile de serviciu ale reclamanților și grefierilor care participă la ședințele de judecată, ale grefierii statisticieni și ale grefierii documentariști.
Potrivit art.62 al.1 și 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, grefierii informaticieni au următoarele atribuții:
a) primesc, înregistrează și repartizează la secții și la celelalte compartimente actele de sesizare a instanței, dosarele de la celelalte instanțe și restul corespondenței;
b) expediază dosarele soluționate și corespondența;
c) primesc și înregistrează dosarele intrate, țin evidența acestora și a circulației lor;
d) întocmesc conceptele pentru citarea părților din procese, întocmesc citațiile pentru primul termen și urmăresc expedierea acestora;
e) pun dosarele la dispoziția publicului și țin evidența persoanelor care primesc dosarele spre studiu;
f) pregătesc dosarele pentru ședințele de judecată și asigură circulația acestora în cadrul instanței, precum și trimiterea lor la alte instanțe;
g) informează persoanele care au calitatea de părți ori sunt împuternicite de acestea, conform legii, asupra datelor solicitate din dosarele în care acestea sunt direct interesate;
h) la judecătorii și tribunale, înaintează instanțelor superioare dosarele în care s-a declarat apel sau recurs, iar la secții, le predau la registratura generală pentru înaintare;
i) asigură păstrarea în bună stare a dosarelor și registrelor;
j) păstrează, pe ani, dosarele soluționate, mapele de hotărâri, registrele și condicile de ședință;
k) participă anual la activitatea de arhivare și întocmesc lista dosarelor aflate în conservare în arhiva instanței;
l) participă anual la activitatea de triere a dosarelor arhivate, la expirarea termenului de păstrare.
m) îndeplinesc, în limitele funcției, și alte atribuții stabilite de președintele instanței sau al secției, potrivit legii.
Aceste atribuții se regăsesc și în fișele postului reclamanților.
Același Regulament prevede atribuțiile de serviciu pentru grefierii care participă la ședințele de judecată, grefierii statisticieni și grefierii documentariști.
Astfel:
În conformitate cu art. 54(1) și (2) grefierul de ședință, are următoarele atribuții:
a) participă la ședințele de judecată, îndeplinind atribuțiile prevăzute de lege și de prezentul regulament, sub controlul președintelui completului de judecată;
b) întocmește conceptele pentru citarea părților din proces;
c) întocmește actele de procedură dispuse de completul de judecată;
d) completează borderourile și predă corespondența pentru expediere;
e) completează condica ședințelor de judecată, în care se trec dosarele din ședința respectivă, în ordinea înscrisă în lista cauzelor, cu următoarele mențiuni: numărul curent, numele sau denumirea părților, numărul dosarului și obiectul cauzei, termenul acordat, cu indicarea motivului amânării cauzei sau, după caz, soluția pronunțată, pe baza minutei întocmite de către președintele completului; în cazul amânării pronunțării se va indica data acesteia;
f) comunică hotărârile judecătorești în termenul prevăzut de lege;
g) tehnoredactează hotărârile judecătorești și alte lucrări repartizate de conducerea instanței; hotărârile vor cuprinde, în final, inițialele redactorului, ale tehnoredactorului, data tehnoredactării și numărul de exemplare; la instanțele de control judiciar se trece, în plus, compunerea completului de judecată a instanței a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar, cu indicarea, dacă este cazul, a caracterului reformării;
h) transcrie înregistrările audio sau stenogramele ședințelor de judecată, în condițiile legii;
i)îndeplinește, în limita funcției, orice alte sarcini de serviciu date de președintele instanței sau de președintele completului de judecată.
În plus, grefierul care participă în procedura insolvenței are atribuții specifice determinate de Legea nr. 85/2006, în special citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență (art.7).
Potrivit art. 60(1), grefierul statistician are următoarele atribuții:
a) efectuează zilnic înregistrările de statistică judiciară, întocmește periodic dările de seamă statistice și completează fișele inculpaților;
b) exploatează aplicația de statistică judiciară, colaborând sub acest aspect cu inspectorul sau referentul de specialitate;
c) grefierul statistician de la tribunal verifică și îndrumă personalul de la tribunalele specializate și de la judecătorii care înregistrează și centralizează datele statistice;
d) efectuează lucrările de statistică judiciară dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, pe care le înaintează la Biroul de statistică la datele fixate, și orice alte situații statistice solicitate de Consiliul Superior al Magistraturii, președintele curții de apel sau de președintele tribunalului, precum și de Ministerul Justiției;
e) are în păstrare dările de seamă statistice și fișele inculpaților, pe care le îndosariază anual în mape speciale și le conservă potrivit dispozițiilor legale privind termenele de păstrare a documentelor;
f) colaborează cu comisiile județene de statistică în vederea alcătuirii și predării buletinelor statistice, precum și în legătură cu alte activități specifice.
g) îndeplinește orice alte atribuții stabilite de președintele instanței, potrivit legii.
De asemenea, în conformitate cu art. 61, grefierul documentarist are următoarele atribuții:
a) ține evidența legislației, jurisprudenței și doctrinei;
b) informează periodic despre necesarul de carte sau de alte publicații;
c) ține evidența și gestiunea bibliotecii;
d) întocmește, la cererea conducerii instanței, lucrări privind modificările legislative;
e) informează zilnic judecătorii instanței la care funcționează cu privire la actele normative nou-apărute și la jurisprudența publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
Rezultă astfel că, prin prisma atribuțiilor de serviciu, reclamanții, în mod obiectiv, nu se pot regăsi niciodată într-o situație similară sau comparabilă cu grefierii care participă la ședințele de judecată, cu grefierii statisticieni sau cu grefierii documentariști, neputând exercita atribuții care aparțin altor funcții decât cea ocupată.
Ca urmare, nefiind îndeplinită situația premisă care condiționează constatarea unei discriminări, restul susținerilor reclamanților și analiza tratamentului diferențiat nu mai au relevanță și nu se vor mai realiza, neputându-se constata în nici un caz o situație discriminatorie în care să se regăsească reclamanții.
Ca urmare capătul de cerere este nefondat.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor se mai constată și împrejurarea acesta este terț față că raporturile de serviciu în care sunt părți reclamanții. Chiar dacă acesta are atribuții în realizarea proiectului bugetului de stat și în administrarea acestuia, nu are atribuții în recrutarea personalului auxiliar și nici în remunerarea activității acestuia.
Față de dispozițiile art.274 Cod.proc.civ. și soluția preconizată cu privire la fond, nu se puteau acorda cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererile de intervenție în interes alăturat:
Având în vedere caracterul cererii de intervenție - în interes alăturat întemeiată pe prevederile art.49 al.3 Cod.proc.civ., față de soluția pronunțată, a fost respinsă și cererea de intervenție.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. În mod nejustificat instanța de fond nu a ținut seama de faptul că în motivarea cererii au fost invocate și disp. art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000. Au învederat că nu au solicitat instanței modificarea nr.OG8/2007.
Au invocat de asemenea disp. art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.567/2004 care au introdus arhivarii și registratorii în corpul profesional al grefierilor, dându-li-se această titulatură.
Art.21 din același act normativ face distincție între grefierii cu studii juridice și grefierii fără studii juridice sub aspectul perioadei de pregătire la Școala Națională de grefieri.
Au fost invocate de asemenea în susținerea motivelor de recurs dispozițiile art.60 și art.70 din Legea nr.567/2004 referitoare la salarizare respectiv la împrejurarea că legea nu face nici o distincție între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă la ședințele de judecată.
2. Referitor la C de-al doilea capăt de cerere, de asemenea respins de către instanță, aceasta a reținut în motivare că în cazul de față existau la unii salarizări diferențiate în privința personalului auxiliar este stabilită de lege și nu este pusă în discuție.
Criteriul care a stat la baza tratamentului diferențial aplicat diverselor subcategorii de personal auxiliar poate fi considerat "categorie profesională".
Motivarea instanței referitoare la cele două capete de cerere este contradictorie.
Art.5 din Codul Muncii reglementează egalitatea persoanelor în fața legii, fără discriminare.
În conformitate cu art.6 din Codul Muncii tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru munca egală, iar art.39 din Codul Muncii consacră dreptul salariatului la salarizare pentru munca depusă.
Au fost invocate de asemenea disp. art.154, 157, art.40 alin.2 din Codul Muncii.
Referitor la salarizarea grefierilor în raport de atribuțiile de serviciu în cadrul grefierilor cu studii medii nu există diferențiere de salarizare raportat la categoria de grefier de ședință sau la categoria celor care nu participă la ședințele de judecată.
Conform Directivei 2000/EC/78 trebuie prevenită și înlăturată orice discriminare, în scopul de a crea un tratament egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare.
Discriminările care se fac sub aspectul salarizării reclamanților sunt următoarele:
a) deși art.70 din Legea nr.567/2004 nu distinge între grefierii care participă la ședințele de judecată și cei care nu participă, aceștia din urmă (grefier documentarist, grefier statistician) beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și grefierii de ședință;
b) absolvenților cu studii juridice superioare li se acordă drepturi salariale mai mici decât cele cuvenite celor fără studii juridice superioare;
c) la un volum de muncă mult mai mare și la atribuții mult mai numeroase grefierii arhivari primesc o remunerație mult mai mică decât aceea a grefierului documentarist, grefierului statistician.
Declarația universală a Drepturilor Omului, consacră în art.7 și 23 dreptul la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări.
Art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, ratificat prin.nr.212/1974, garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice.
Art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, dreptul la muncă egală, remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.8 și 9 și art.312 alin.3 cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții și-au structurat motivele de recurs după capetele de cerere pe care le-au formulat în acțiune astfel că, instanța de recurs le va analiza în consecință.
Art.3(1) din Legea nr.567/2004, dispune următoarele: "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarist, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".
Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate, desprindem următoarele concluzii: textul de lege are un caracter enunțiativ, categoriile de personal auxiliar fiind reglementate în mod distinct.
Legiuitorul a intenționat să facă o diferențiere între categoriile de personal auxiliar de specialitate încă din momentul recrutării, arătând în mod expres că pentru grefieri recrutarea se face prin concurs de admitere în Școala Națională de Grefieri.
Distincția nu este arbitrară și are în vedere atribuțiile de serviciu diferențiate pentru fiecare categorie de personal auxiliar de specialitate.
Din cuprinsul prevederilor art.54 și art.62 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar și grefierului de ședință sunt în mod evident diferențiate, inclusiv sub aspectul complexității.
Împrejurarea că atribuțiile grefierului arhivar sau grefierului registrator sunt mai puțin complexe decât atribuțiile celorlalte categorii de personal auxiliar de specialitate este și motivul pentru care legiuitorul nu recunoaște grefierilor arhivari și registratori beneficiul unui adaos salarial în situația în care aceștia au studii superioare și de specialitate juridică.
Salarizarea diferențiată a fiecărei categorii de personal auxiliar de specialitate este prevăzută ca atare prin Ordonanța nr.8/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007.
de multiplicare pentru stabilirea salariului personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzuți la lit.A din anexa 1 - parte integrantă din OG nr.8/2007.
Așa cum se poate ușor observa, legiuitorul a prevăzut salarii diferențiate din perspectiva de multiplicare, dar și al studiilor, încadrând grefierul arhivar și grefierul registrator la nivelul mediu de studii, cerința studiilor superioare juridice sau de specialitate corespunzătoare funcției fiind prevăzute în anexa mai sus arătată numai la nr.crt.1-4.
Pe de altă parte, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unei categorii de personal excede cadrului legal stabilit prin ordonanța Guvernului nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, act normativ invocat de reclamanți în susținerea acțiunii și a motivelor de recurs.
Art.2 din.137/2000 oferă definiția discriminării "Din analiza acestei definiții observăm că legiuitorul are în vedere orice deosebire, excludere, restricție sau preferință ce are ca efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței și exercitării nu a oricăror drepturi, ci numai a drepturilor recunoscute de lege.
Din această perspectivă este fără putință de tăgadă că reclamanții recurenți nu invocă o situație de discriminare ce izvorăște din restrângerea unui drept recunoscut de lege, ci invocă discriminarea față de omisiunea legiuitorului de a-i fi încadrat numai din punct de vedere al salarizării cu aceeași coeficienți de multiplicare, precum cei cuveniți grefierilor, grefierilor statisticieni, grefierilor documentariști, grefierilor informaticieni.
Recurenții nu au în vedere și disp. art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 conform cărora "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile ".
După cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie să beneficieze de un tratament preferențial. Or, așa cum am arătat, în cauză diferențierea are drept cauză atribuțiile diferite din perspectiva complexității acestora.
Mai mult, Curtea Europeană prin practica sa a statuat că este posibilă o diferențiere chiar dacă cele două situații sunt comparabile, însă sub condiția existenței unei justificări obiective și rezonabile și dacă diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Discriminarea invocată de recurenții reclamanți în materie de salarizare trebuie analizată nu doar prin prisma apartenenței la categoria de personal auxiliar de specialitate, dar și din punct de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară care prevăd în mod concret cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții cât și conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Din această perspectivă instanța de recurs își însușește în totalitate considerentele reținute de instanța de fond în pronunțarea sentinței.
Apreciem că nu au fost încălcate nici disp.art.154 Codul Muncii în nici unul dintre alineatele sale, salarizarea grefierilor registratori și grefierilor arhivari, făcându-se ținând cont de toate criteriile mai sus arătate.
Nu sunt incidente nici dispozițiile Directivei 2000/EC/1978, nefiind vorba de un tratament diferențiat de salarizare decât din perspectiva atribuțiilor îndeplinite de către fiecare categorie de personal auxiliar de specialitate.
Nu poate fi vorba de discriminare nici din perspectiva art.7 din pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 care prin art.7 prevede obligația statelor de a asigura persoanelor un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, atât timp cât legiuitorul român a statuat că nu este vorba de o muncă de valoare egală sub aspectul atribuțiilor și complexității pentru toate categoriile de personal auxiliar de specialitate.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, domiciliat în C, str.- nr.100, județul C, cu domiciliul în C,-,.28,.A,.1, județul C, A, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C și intervenienții, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța,-, județul C, cu domiciliul ales la Curtea de APEL CONSTANȚA,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.132 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.Jud.-/2ex.
Tehnored.gref.RD/10.07.2008.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
