Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.530/CM
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1286 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 4006/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți, )., A, I, A,,, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C, intimații intervenienți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C, cu domiciliul procesual ales la Penitenciarul Ploiești, județul P,,,, și, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚAcu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL JUSTIȚIEIcu sediul în B,-, sector 5 șiTRIBUNALUL BUCUREȘTI,cu sediul în B,--4, sector 4, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești spor vechime judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că la data de 13 iunie 2008, prin fax Ministerul Justiției a depus întâmpinare și de asemeni la data de 16 iunie 2008, au fost comunicate relațiile solicitate de instanță de la Compartimentul Resurse Umane al Curții de APEL CONSTANȚA.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
La 08.11.2006, reclamanții, (), I, I și, judecători la Tribunalul Constanța, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata către reclamanți de despăgubiri civile echivalente valoric cu sporul de vechime ce nu le-a fost acordat pe perioada care a curs de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și până la 31.10.2006, precum și în continuare, până la încetarea stării de discriminare.
Reclamanții au solicitat ca plata acestor despăgubiri să se realizeze cu
actualizarea acestor sume cu rata inflației.
În considerente, reclamanții au arătat că de la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, judecătorii nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă, aspect care, conform Hotărârii din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie un caz de discriminare.
Reclamanții au menționat că în aceste condiții au fost prejudiciați ca urmare a neacordării acestui spor, dreptul nefiind prescris întrucât potrivit art. 21 2 din nr.OG 137/2000, termenul pentru introducerea cererii, de trei ani, curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Ori, reclamanții au luat cunoștință de existența discriminării atunci când Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat această situație printr-o hotărâre.
La 21.11.2006 a fost formulată în cauză cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului, judecător la Tribunalul Constanța, acțiunea sa având același petit ca și cel al cererii principale.
Ulterior au fost depuse cereri de intervenție, cu același conținut, de către următorii judecători/asistenți judiciari:
- la data de 23.11.2006 -, care a menționat că la 01.05.2004 a operat promovarea sa la Tribunalul Prahova;
- la data de 27.11.2006 - în prezent judecător la Judecătoria sector 5 B, care a precizat în cuprinsul cererii că detașarea la instanța menționată a operat începând cu 12.06.2006;
- la data de 28.11.2006, și ( foști și actuali asistenți judiciari la Tribunalul Constanța );
- la 25.01.2007;
- la 26.02.2007;
- la 20.03.2007 - în prezent judecător la TRIBUNALUL BUCUREȘTI;
- la 5.06.2007, care a menționat că activitatea sa de judecător a încetat ca urmare a pensionării.
La termenul din 25.05.2007, reclamanta și-a precizat cadrul procesual, menționând că înțelege să-și îndrepte acțiunea și față de pârâtul TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având în vedere că pe perioada 01.11.2003 - 01.11.2006 a deținut funcția de judecător la acea instanță.
Reclamanta a menționat, totodată, că pentru restul perioadei ( respectiv, a celei avute în vedere de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și până la 01.11.2003 și ulterior, între 01.11.2006 la zi ), calitatea procesuală pasivă revine Tribunalului Constanța.
Prin întâmpinare, MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin raportare la prevederile art. 21 1 din nr.OG 137/2000.
Prejudiciul invocat de reclamanți este rezultatul adoptării unui act normativ - nr.OG 83/2000 - care a înlăturat sporul de vechime pentru magistrați. Prin urmare, termenul de trei ani curge de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, care constituie în acest caz data săvârșirii faptei care a determinat situația de discriminare la care se referă reclamanții.
Asupra fondului, pârâtul a apreciat că susținerile reclamanților sunt nefondate.
Sporul de vechime a fost reglementat prin art. 33 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, dispoziție care s-a aplicat atât judecătorilor, cât și personalului auxiliar de specialitate până la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Prin art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 a fost introdus 3 al art. 33, care dispune că,prevederile 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
S-a menționat că în speță nu este vorba despre un caz de discriminare, situația neputând fi încadrată în definiția discriminării date de nr.OG 137/2000 și nici în jurisprudența CEDO.
Astfel, CEDO a reținut în jurisprudența sa că,diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14. numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin sentința civilă nr.1286 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Justiției și au fost respinse ca prescrise acțiunea și cererile de intervenție, sub aspectul drepturilor născute pe perioada anterioară celor trei ani calculați până la data formulării acțiunilor în justiție.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților, (), I, I și precum și cererile de intervenție ale intervenienților, Și,formulate în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CONSTANȚA, MINISTERUL JUSTIȚIEI sector.5 și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța să achite reclamanților, -, I, - și, despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 08.11.2003 - 12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BUCUREȘTI să achite reclamantei despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 08.11.2003 - 01.11.2006.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța să achite reclamantei despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada 01.11.2006 - 12.03.2007.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța să achite intervenienților, și despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, astfel:
- pentru, pentru perioada 21.11.2003 - 12.03.2007;
- pentru, pentru perioada 23.11.2003 - 01.05.2004;
- pentru, pentru perioada 28.11.2003 - 12.03.2007;
- pentru, pentru perioada 28.11.2003 - 30.06.2004;
- pentru, pentru perioada 28.11.2003 - 12.03.2007;
- pentru, pentru perioada 28.11.003 - 10.02.2006;
- pentru, pentru perioada 27.11.2003 - 12.06.2006;
- pentru, pentru perioada 25.01.2004 - 12.03.2007;
- pentru, pentru perioada 26.02.2004 - 12.03.2007;
- pentru, pentru perioada 20.03.2004 - 01.10.2006;
- pentru, pentru perioada 05.06.2004 - 01.10.2004.
În motivarea cererii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Reclamanții au pretins acordarea de despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime de care nu au mai beneficiat de la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, dar au considerat că situația de discriminare a fost identificată odată cu pronunțarea în acest caz a Colegiului Director al CNCD, la 06.07.2006.
Momentul în care - conform textului enunțat - cei interesați au fost în măsură să constate nemijlocit existența unei situații de discriminare și să acționeze în consecință, pe cale judiciară, a fost cel al intrării în vigoare a actului normativ apreciat ca discriminatoriu, în raport de dispozițiile art. 27 2 din nr.OG 137/2000 republicată, excepția invocată va fi admisă.
Sub aspectul perioadei în care operează prescripția dreptului la acțiune, instanța va constata că aceasta este cuprinsă între momentul intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 ( oct. 2000 ) și data sesizării instanței cu acțiunea principală, respectiv a cererilor de intervenție, formulate de către fiecare dintre intervenienți.
Referitor la fondul acțiunii, a constatat:
Reclamanții sunt/au fost judecători sau asistenți judiciari la Tribunalul Constanța, perioada de activitate la această instanță fiind menționată conform datelor consemnate prin acțiune și în adresa emisă de Curtea de APEL CONSTANȚA, în prezenta cauză.
La data de 01.10.2000 a intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prin pct. 32 introdus 3 al art. 33 din lege, cu următorul conținut, Prevederile (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."
Potrivit art. 16 3 Codul muncii, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă, iar conform art. 32 5, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Legiuitorul a înțeles așadar să distingă între criteriul vechimii în muncă și cel al vechimii în meserie și/sau în specialitate, întrucât în mod evident o persoană poate avea o vechime în muncă mai mare sau cel puțin egală cu vechimea într-o anumită activitate.
Magistrații ( judecători și procurori ) pot beneficia, astfel, de o vechime totală în muncă prin înglobarea vechimii efective în magistratură, alături de perioadele de activitate neasimilate acesteia, conform legii.
Asistenții judiciari sunt, la rândul lor, supuși - cât privește criteriul salarizării - dispozițiilor art. 171din Legea nr. 50/1996 modif. prin nr.OG 83/2000, iar ulterior celor prevăzute prin art. 15 din nr.OUG 177/2002, în prezent salarizarea acestora fiind reglementată prin art. 16 din OU. nr. 27/2006.
Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, fost reglementată distinct vechimea efectivă în magistratură ( art. 4 din nr.OUG 27/2006 ) de vechimea în muncă ( art. 41din nr.OUG 27/2006 ).
Această reglementare nu poate susține punctul de vedere conform căruia nu a existat, până la data de 14.03.2007, cadrul legislativ necesar acordării acestui spor, întrucât plata sporului de vechime în muncă unei categorii profesionale, pe o perioadă determinată și negarea aceluiași drept pentru o altă perioadă constituie o încălcare a unui drept câștigat în domeniul salarizării, și aceasta independent de creșterea sau de diminuarea salariului acordat.
Se va reține, totodată, că în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, că dispozițiile art. 33 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că,Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Cu privire la critica adusă de pârâtul Ministerul Justiției, legată de indicatorul solicitat de reclamanți pentru reevaluarea acestor despăgubiri, instanța va reține că trimiterea la dispozițiile art. 1088 cod civil nu poate fi reținută în cauză, temeiul juridic al răspunderii civile fiind cel delictual, iar nu contractual.
Împotriva sus menționatei sentințe, au declarat recurs recurenta reclamantă și pârâtul Ministerul Justiției.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de reclamanta, a vizat în esență următoarele:
Funcționarul din cadrul compartimentului Resurse Umana a interpretat eronat dispozițiile legale, comunicând instanței o situație cu vechimea în muncă, pe baza căreia de altfel și expertul a efectua un calcul extrajudiciar al drepturilor bănești cuvenite, calcul ce urma a fi avut în vedere de Biroul contabilitate.
Instanța de judecată a solicitat Biroului Resurse Umane situația cu vechimea în muncă, în baza căreia a și pronunța hotărârea, Chiar dacă în dispozitiv nu este menționată vechimea concretă, ci sintagma "corespunzător vechimii în muncă", este evident că sentința se întemeiază pe situația comunicată de Biroul resurse Umane, pe care o consideră eronată în ceea ce o privește.
De asemenea,mai susține că nu trebuie pierdut din vedere faptul că o hotărâre judecătorească nu este suficient să recunoască generic un drept, ci instanța trebuie să hotărască în concret, pentru a se evita alte litigii ulterioare.
Legea nr.7/2007, privind aprobarea și completarea OUG nr.148/2005 a reparat o nedreptate și o discriminare la care au fost supuși judecătorii, care erau practic"sancționați" cu neplata sporului cuvenit pentru vechimea în muncă pe motivul efectuării concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Astfel, art.18 7 din OUG nr.148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că "Perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap, constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acesta".
În continuare art.26/1 introdus prin Legea nr.7/2007 prevede în mod expres că prevederile OUG nr.148/2005 se aplică și persoanelor care au beneficiat până la data de 31.12.2005 de drepturile prev. la art.79 4 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor (adică cele privind indemnizația aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani), prin urmare de dispozițiile art.18 7, beneficiază și judecătorii.
În consecință, începând cu data de 01.01.2006, trebuia să beneficieze de sporul de 15% corespunzător perioadei de 10 ani de vechime în muncă și nu din 1.02.2007, cum eronat s-a considerat.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de pârâtul Ministerul Justiției, au vizat în esență următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea intervenienților, și, foști și actuali asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Constanța.
În susținerea acestei critici învederează următoarele aspectele:
Drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistraților consultanți) au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr.92/1992 privind organizarea judecătorească.
Drepturile salariale de care au beneficiar asistenții judiciari nu au inclus sporul de vechime în muncă, art.III din OUG nr.179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească stabilit exhaustiv care sunt drepturile salariale ale acestora: "Art.III - Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II, în raport de timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate".
Este de observat că de la data adoptării OUG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații nu au mai putut beneficia de sporul de vechime în muncă, în absența unui text de lege care să le confere/recunoască acest drept.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, prin dispozițiile OG nr.83/2000 a fost eliminat sporul de vechime în muncă pentru magistrați, și respectiv pentru asistenții judiciari.
Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite (doar) de OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie de personal.
Nici OUG nr.27/2006, act normativ care a abrogat OUG nr.177/2002 și care a stabilit salarizarea magistraților și a asistenților judiciare nu a mai reglementat sporul de vechime în muncă, ci doar sporul privind vechimea efectivă în magistratură, însă aceasta doar pentru magistrați, iar nu și pentru asistenții judiciar.
Ca atare, dreptul la sporul de vechime în muncă nu este un drept complementar prin adoptarea acestor acte, intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa exhaustiv drepturile salariale ale magistraților și ale celorlalte categorii salarizate în temeiul acestui act normativ și de a abroga orice altă dispoziție legală.
Prin Decizia nr.447 din 15.09.2005 s-a statuat "Printre măsurile de protecție socială de care beneficiază salariații, art.41 (2) din Constituție prevede "instituirea unui salariu minim brut pe țară". În afară de această obligație constituțională, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Așa cum rezultă chiar din Constituția României, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege, tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda și abroga acordarea acestor măsuri, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi ce sunt prevăzute expres în Codul muncii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de reclamantă:
Prin cererea introdusă la instanța de fond, reclamanta a solicitat alături de ceilalți reclamanți obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța la plata de despăgubiri civile echivalente sporului de vechime ce nu le-a fost acordat pe perioada care a curs de la data intrării în vigoare a nr.OG83/2000 până la 31.10.2006, precum și în continuare până la încetarea stării de discriminare, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr.1286/3.08.2007 a Tribunalului Constanțaa fost admisă în parte cererea reclamanților, pârâții fiind obligați să achite acestora despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective pentru perioada 8.11.2003 - 12.03.2007.
Au fost respinse ca prescrise drepturile solicitate pentru perioada anterioară celor trei ani anteriori promovării cererii de chemare în judecată.
Recurenta reclamantă critică hotărârea întrucât prin aceasta se recunoaște generic dreptul la sporul de vechime, fără să se hotărască în concret cuantumul acestuia, susținând că acesteia i se cuvine un spor de 15% în loc de 10%.
Prin cererea formulată, reclamanta este cea care a solicitat într-un mod generic obligarea pârâților la plata sporului de vechime. Aceasta nu a avut un capăt de cerere separat prin care să se constate că sporul de vechime cuvenit este în cuantum de 15% începând cu 1.01.2006 și nu de 10%.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că a contestat în contencios administrativ Ordinul Ministrului Justiției prin care s-a stabilit că i se cuvine un spor de vechime de 10% în loc de 15%, cum apreciază reclamanta că era îndreptățită.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate obliga pârâții la plata către reclamantă a unui spor de vechime de 15% începând cu 1.01.2006 și nu cu februarie 2007, întrucât reclamanta nu a sesizat prima instanță cu un astfel de capăt de cerere, iar în recurs nu pot fi formulate cereri noi potrivit dispozițiilor art.313 coroborat cu art.294 1 cod procedură civilă.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a sesizat prima instanță cu un astfel de capăt de cerere, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs referitoare la fondul cauzei, respectiv dacă reclamanta este îndreptățită la un spor de vechime de 15%, în loc de 10%, și dacă aceasta a fost discriminată raportat la ceilalți judecători prin neluarea în calcul la sporul de vechime a perioadei în care s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Cu privire la recursul formulat de Ministerul Justiției:
Ministerul Justiției a înțeles să critice hotărârea primei instanțe numai cu privire la admiterea acțiunii și obligarea sa la plata sporului de vechime față de intervenienții asistenți judiciari.
Instituția asistenților judiciari a fost reglementată pentru prima dată prin OUG nr.179/1999, care a modificat Legea nr.91/1992, prin introducerea art.17 (1)/1, potrivit cu care cauzele privind conflictele de muncă în litigiile de muncă se judecă în primă instanță cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele.
Prin art.III din același act normativ se stabilea că asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul relativ lucrat.
Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.
Prin art.17/1 din Legea nr.50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, legiuitorul a stabilit salarizarea asistenților judiciari la nivelul acordat unui judecător cu o vechime de 1-2 ani corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 7.5 prevăzut la poziția nr.29 din capitolul A al anexei nr.1.
Prin nr.OUG20/2002 de modificare și completare a Legii nr.92/1992, la art.II s-a stabilit că magistrații consultanți (asistenți judiciari) beneficiază în raport cu vechime în specialitate juridică de drepturile de salarizare prevăzute de Legea nr.50/ 1996 pentru judecătorii de la judecătorii.
OUG nr.177/20002, stabilește prin art.15 că magistrații consultanți (asistenți judiciari) numiți în condițiile Legii nr.92/1992 sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la pozițiile 28-32 din capitolul A al anexei nr.1, în raport cu vechimea în funcții juridice respectiv 11,5 coeficient stabilit pentru judecătorii cu peste 4 ani vechime în magistratură.
OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 stabilește prin art.16 că asistenții judiciari sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz la lit.A din anexă; nr.crt.28-31, în raport de vechime în funcții juridice.
(2) prevede că: Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art.4/1(spor de vechime în muncă), art.5, art.7, art.18, art.24 și art.25.
Din analiza actelor normative enunțate mai sus, rezultă că asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și judecătorii, precum și de sporurile recunoscute și acordate acestora.
Atât timp cât prin Decizia în interesul legii nr.XXXVI din 7.05.2007 a s-a constatat că judecătorii beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu raportat la celelalte categorii de salariați care au vocație la un asemenea spor,Curtea apreciază că aceeași discriminare operează și în privința asistenților judiciari care sunt remunerați în raport de indemnizațiile și sporurile acordate judecătorilor, pentru identitate de rațiune.
A considera că asistenților judiciari nu li se cuvine sporul de vechime, deși aceștia sunt remunerați în raport de indemnizațiile și sporurile acordate judecătorilor, ar contraveni principiului egalității în drepturi, instituit prin art.16 din Constituția României, cât și dispozițiile privind interzicerea discriminării cuprinse în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod procedură civilă, Curtea a respins recursurile ca nefondate și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1286 din 3 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 4006/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți, )., A, I, A,,, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C, intimații intervenienți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C, cu domiciliul procesual ales la Penitenciarul Ploiești, județul P,,,, și, cu domiciliile procesuale alese la Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚAcu sediul în C,-, județul C,MINISTERUL JUSTIȚIEIcu sediul în B,-, sector 5 șiTRIBUNALUL BUCUREȘTI,cu sediul în B,--4, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/ 2ex.
Tehnored.gred./11.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
