Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5399/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5399
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1196 din 05 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.1196 din 05 iulie 2007 respins acțiunea formulată de reclamantii, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egala cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2005-2006 și pe viitor, actualizată cu rata inflației, la data efectuării plății.
Potrivit dispozițiilor art. 411, alin 1 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. I, pct. 38 din OUG nr. 83/2000 " magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Inițial dreptul la prima de vacanță a magistraților a fost suspendat până la data de 31.12.2003 potrivit dispozițiilor art. III, al. 2 din OUG nr. 33/2001.
Ulterior, însă prin OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 01.01.2003 s-a prevăzut la art. 50, al. 2 că " pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare."
Prin urmare, având în vedere faptul că prin dispoziții legale succesive inițial dreptul la prima de vacanță a fost suspendat, iar ulterior prin dispozițiile ce au reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților (OUG nr. 177/2002) nu a mai fost prevăzut în mod expres acest drept, instanța a apreciat că reclamanții nu mai sunt îndreptățiți la drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006.
Instanța a apreciat că, în lipsa unei prevederi legale care sa prevadă în mod expres dreptul magistraților și personalului de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete la prima de vacanță, acestora nu li se pot acorda aceste drepturi decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului separației puterilor în stat așa cum a fost acesta consacrat prin art. 1, al. 4 din Constituție.
Mai mult decât atât, instanța a constatat că prin decizia nr. XXIII 12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 411, al. 1 din legea nr. 50/1996, prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată, această decizie fiind obligatorie pentru instanțele judecătorești așa după cum rezultă din dispozițiile art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivare se arata ca Parlamentul considerând ca s-a făcut o discriminare atunci când a abrogat dispozițiile legale prin care se acordase acest drept a adoptat 45/2007.
Ca urmare luând in considerare consecventa cu care, pe de o parte Înalta Curte de Casație si Justiție, a acordat acest drept magistraților si a Parlamentului care a adoptat 45/2007, recurenții considera ca nu poate fi întrerupta perioada de acordare a dreptului, respectiv prima anuala de concediu si in cele din urma acordarea acestui drept a fost legiferata.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamanții, având calitatea de procurori, susțin că 50/1996, Decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casația si Justiție si L/ 50/1996 constituie în favoarea lor dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2005-2006.
Prin majoritatea hotărârilor instanțelor de judecată ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu de odihnă pentru perioada cât acestea au fost suspendate. În acest sens s-a pronunțat inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005.
Astfel Înalta Curte prin Decizia invocata a dispus:
" n aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, stabilesc:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
S-a reținut de către instanța suprema ca:
"Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 411alin. 1, fost introdus în această lege prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 și și-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 411alin. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe."
Acesta este si cazul reclamanților, al căror drept la prima de vacanță, reglementat prin Legea nr. 50/1996 a fost abrogat începând cu data de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OUG nr. 177/2002.
Abia în anul 2007, prin art. 24ind. 1 al OUG nr. 27/2006 (text introdus de nr. 45/2007 ), a fost reglementat din nou dreptul judecătorilor și procurorilor la primă de vacanță.
În intervalul 2003-2006 inclusiv nu a existat vreo reglementare legală care să stabilească dreptul magistraților la primă de vacanță.
Pentru toate aceste motive, Curtea retine ca in mod temeinic si legal instanța de fond a reținut inexistenta dreptului solicitat de reclamanți pe perioada respectiva situație in care urmează sa respingă recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1196 din 05 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
2ex/
Red.jud..11.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
