Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 5398/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5398
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2601 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții G, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura nelegal îndeplinită datorita lipsei domiciliului partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2601 din 03 martie 2008 respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimatul Ministerul Justitiei.
A admis acțiunea formulată de petentii G, -, împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj.
A obligat intimatii Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice sa vireze către Curtea de APEL CRAIOVA, care sa vireze catre Tribunalul Gorj drepturile salariale reprezentand sporul de vechime pe perioada 01.01.2001-01.09.2003 astfel:
G-17640 lei, -18991 lei, -4666 lei, --10583 lei, -17121lei, sume nete actualizate la data platii efective.
A obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petenților,prin evidențierea acordării procentuale a sporului de vechime.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de intimații Ministerul, s-a avut in vedere ca pretențiile petentului se întemeiază pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a căror proprietate conferă petentului dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constituție coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, reținerea prescripției ar echivala cu nesocotirea prevederilor constituționale si cele ale reglementarilor internaționale asumate de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958.
Petenții, în calitate de magistrați au beneficiat în baza art.33 din Legea nr.50/1996, integral și procentual de sporul de vechime în muncă.
Prin sentinta civila nr.2371/11.10.2006 a Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, le-au fost recunoscute drepturile salariale constand in sporul de vechime pentru perioada 30.08.2003-30.08.2006, sentinta irevocabila prin respingerea recursului.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța a apreciat că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța amai reținut că existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Astfel, în Titlul III art.73 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, se menționează în mod expres că " salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin Legea privind indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică ", iar în anexa 2/2 a Legii nr.154/1998 actualizată, erau prevăzute și indemnizațiile judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 prevedeau în mod expres că " dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt .sporul de vechime în muncă etc.rămân în vigoare ".
Această reglementare demonstrează că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au beneficiat pe toată perioada în litigiu, până la intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006 de spor de vechime în muncă, fapt ce înlătură apărarea intimatei privind neaplicarea prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că " diferența de tratament devine discriminare, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ".
Chiar după adoptarea nr.OUG27/2006, instanța a constatat existenta discriminării intre categoria sociala a magistraților Înaltei Curți de Casație si Justiție si celelalte categorii de magistrați.
Astfel, art.41 lit. b din nr.OUG27/2006 prevede abrogarea unor reglementari din Legea nr.56/1996 privind salarizarea magistraților Înaltei Curți de Casație si Justiție si a altor drepturi fara a specifica expres dispozițiile abrogate.
Verificând starea actuala a acestui act normativ, ca urmare a abrogărilor anterioare, rezulta ca prevederile art. 10 privind sporul de vechime in munca, art.14 si 15 privind sporul pentru condiții grele si sporul pentru ore suplimentare, precum si alte prevederi nu au fost abrogate, urmând a fi aplicate in continuare.
Discriminarea anterioară între cele două categorii de magistrați, privind acordarea sporului de vechime în muncă nu s-a bazat pe o justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum prevede art.14 din CEDO.
Sporul de vechime, ca un drept corelativ dreptului la muncă are un caracter permanent și obligatoriu și are drept scop stimularea salariatului și recunoașterea vechimii în muncă desfășurată de acesta, neexistând nici un motiv pentru instituirea unui tratament diferențiat între diverse categorii sociale în raport cu complexitatea, felul și importanța muncii depuse.
Tratamentul diferențiat se reflecta, in special, asupra persoanelor care au desfășurat activitati si alte domenii anterior intrării in magistratura, respectiv consilierii juridici, avocați, notari, economiști, cadre didactice, etc. fara ca aceasta perioada sa poată fi valorificata, neputând fi vorba de o asimilare a sporului de vechime in munca cu sporul de fidelitate acordat in baza nr.OUG27/2006.
Intimatul Tribunalul Gorj va fi obligat să efectueze mențiunile necesare în carnetele de muncă ale petenților, privind evidențierea acordării sporului procentual de vechime în muncă în procentele prevăzute de art.33 din Legea nr.50/1996
Neevidențierea procentului privind sporul de vechime în muncă, care să se calculeze la indemnizația de încadrare brută lunară și care are un caracter permanent, ar afecta în mod substanțial cuantumul indemnizației brute lunare, care urmează să fie avută în vedere la calculul drepturilor de pensie cuvenite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate.
MEF a invocat faptul ca are atribuții doar in ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, neputând sa aloce si sa vireze in mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Se invoca lipsa calității procesuale pasive.
Ministerul Justiției a invocat faptul ca in mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, momentul de început al curgerii termenului este stabilit de nr. 167/1958.
Ca acest drept curge distinct pentru fiecare prestație lunara din momentul plații acestuia.
Ca începutul cursului prescripției trebuia sa se determine potrivit prevederilor D nr. 167/1958 si art. 283 Codul muncii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamanții au chemat in judecata paratii pentru ca instanța sa-i oblige pe aceștia la plata sporului de vechime pe perioada 01.01.2001 - 01.09.2003.
Prin cererea de chemare in judecata aceștia nu si-au precizat domiciliul, iar cerea a fost semnata de doar 3 din cei 5 reclamanți.
Pentru acest motiv la termenele din datele de 12.11.2007, 26.11.2007, 10.12.2007, 07.01.2008.
La termenul din data de 21.01.2008, deși partile au lipsit si aceștia nu si-au precizat domiciliile, reclamanții au capăt termen in cunoștința.
Nici la termenele următoare si nici cu ocazia soluționării cauzei, reclamanții nu s-au prezentat si nici nu au prezentat domiciliul.
Nici cu ocazia soluționării recursului intimații nu au precizat domiciliul, situație in care procedura de citare a fost viciata. Potrivit rt. 112 Codul d e procedura civila, ererea de chemare în judecată va cuprinde: 1. numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 6. semnătura. Potrivit rt. 114 Codul d e procedura civila, la primirea cererii de chemare în judecată președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea. Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra și i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poștă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu mențiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu mențiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligațiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecății. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecății se pronunță prin încheiere potrivit dispozițiilor art. 339. Potrivit rt. 114 Codul d e procedura civila, reședintele p., de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură, îl dă în cunoștință reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părți vor fi citate potrivit legii. Aceste elemente ale cererii de chemare in judecata au importanta sub aspectul individualizării părtilor, stabilește locul pentru citarea lor in fata instanței de judecata, pentru determinarea competentei generale a instanței. Imposibilitatea de identificare a părtilor conduce la neconstituirea raportului procesual civil si pe cale de consecința la imposibilitatea exercitării acțiunii civile. Textul de lege a impus o dubla obligație, pe de o parte, in sarcina reclamantului de a indica in cuprinsul cererii elementele prevăzute de art. 112 si, pe de alta parte, in sarcina instanței de judecata de a verifica existenta acestor elemente si, in lipsa acestora, de a aplica procedurile prevăzute de art. 114 Codul d e procedura civila.
Instanța de fond nu a urmărit îndeplinirea obligațiilor de către parți si nu si-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau astfel incat derularea procesului s-a făcut fara o stabilire corecta a raportului procesual civil si a determinat ca in recurs Curtea sa se afle in imposibilitatea stabilirii acestuia si a realizării obligațiilor ce-i revin cu privire la citarea părtilor si analiza cauzei sub toate aspectele.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmează sa admită recursurile, sa caseze sentința si sa trimită cauza in vederea identificării raportului procesual si al respectării obligațiilor imperative amintite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.2601 din 03 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții G, -, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
3ex/
Red.jud..11.2009
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Elena Stan
