Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 549
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul declarat de
recurentul împotriva sentinței civile nr. 78 din 15 01 2009 Tribunalului Vaslui
intimați fiind MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și consilier jr. pentru intimații Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției nulității recursului, acesta nefiind motivat în termenul prevăzut de lege, art. 306 Cpc, de la data comunicării sentinței instanței de fond.
Recurentul consideră că a motivat cererea de recurs.
Consilier jr. solicită admiterea excepției față de data înregistrării motivelor de recurs.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă numărul 78 din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii V,iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse - Casa Județeană de Pensii V, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții obligarea acestora la recunoașterea dreptului la pensia de serviciu în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/1994, fiind încadrat ca șofer, face parte din personalul conex personalului auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui având o vechime neîntreruptă în muncă de peste 28 ani. Că, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. 1, cu o vechime de cel puțin 25 ani în specialitate beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80 % din baza de calcul reprezentată de salariul brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării și consideră discriminatorie înlăturarea personalului conex de la beneficiul acestor drepturi.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de dispozițiile art. 27, alin. 1 din nr.OG 137/2000 care stabilesc în competența judecătoriei soluționarea cererilor întemeiate pe acest act normativ. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că excepția de necompetență materială a instanței de judecată, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,este neântemeiată și a respins-o ca atare, întrucât, în speță, s-a solicitat acordarea pensiei de serviciu, iar conform art. 155 din Legea nr. 19/2000, competența de soluționare a cauzei aparține alului, în complet specializat în litigii de muncă.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Pensii V, motivat de faptul că această instituție are atribuții în stabilirea și plata drepturilor de pensie, potrivit legii.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a solicitat emiterea deciziei de pensionare în calitate de șofer ca personal conex personalului auxiliar de specialitate. Această solicitare a reclamantului a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2007, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, aprobată și modificată prin Legea nr. 97/2008. Potrivit acestui act normativ " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. 1, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu în cuantum de 80 % din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării", legiuitorul menționând la art. 3 al acestui articol faptul că de pensia de serviciu beneficiază și personalul auxiliar cu o vechime între 20 și 25 de ani în această funcție, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. 1 se micșorează cu 1 % pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2007 a intrat în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, respectiv a Ordonanței de Guvern nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, pe ale cărei prevederi își întemeiază reclamantul acțiunea sa. Drept urmare, rezultă că și asimilarea funcției de șofer cu cea de personal auxiliar de specialitate devine validă la data intrării în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 8/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 31 ianuarie 2007. Ca atare, este evident că reclamantul, care îndeplinește funcția de șofer, nu are vechimea în specialitate cerută de textul de lege citat întrucât conexarea sa la personalul auxiliar de specialitate s-a făcut începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, astfel încât nu se poate considera că îndeplinește condiția privitoare la vechimea în specialitate de 25 de ani.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că este discriminat față de personalul auxiliar de specialitate, beneficiar al prevederilor art. 68 din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate. A reținut în acest sens instanța că prin Hotărârea nr. 152 din 02.07.2007, dată într-o speță similară Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat că faptele sesizate nu constituie discriminare, conform art. 2 alin. 4 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Casa Județeană de Pensii V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul ,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul nu a depus însă motivele de recurs pentru care critică hotărârea primei instanțe decât la data de 13.03.2009 cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din legea 168/1999,comunicarea considerentelor sentinței recurate fiind făcută la data de 26.02.2009.
Ori potrivit dispozițiilor articolului 303 alin.(1) cod procedură civilă,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit alin.(2) al aceluiași articol termenul de depunere a motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii,chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În consecință,Curtea constată că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor suscitate,astfel încât va da eficiență dispozițiilor articolului 306 cod procedură civilă,care prevăd că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,cu excepția cazurilor prevăzute în alin.(2).
Și cum potrivit dispozițiilor art.137 cod procedură civilă,instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte,cercetarea în fond a pricinii,Curtea va constata nulitate a recursului astfel promovat,fără a mai intra în cercetarea motivelor de recurs,analiza acestora devenind de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 78 din 15 01 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./22 VI 2009
.V - Judec-.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
