Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 76 din 18.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au atașat dosarele nr- și nr- ale Curții de APEL IAȘI.
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare în instanță pentru intimatul Primarul Comunei. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Consilier juridic solicită respingerea contestației în anulare, nu sunt întrunite prevederile articolelor 317 și 318 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față.
Prin decizia civilă nr.76 din 18.02.2009, Curtea de APEL IAȘIa respins contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 503 din 3.12.2008 a aceleași instanțe.
Contestatorul a fost obligat să plătească Primarului comunei, județul I suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, prin decizia civilă 503 din 3.12.2008 a Curții de APEL IAȘI, s-a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.18 din 12.01.2007 a Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că pârâtul-recurent în calitate de chiriaș nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria din anul 1995, conform clauzelor contractuale, că în cauză nu a făcut dovada posesiei legitime ca proprietar al bunului și prin actele invocate în apărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra locuinței.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 Cod procedură civilă (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Potrivit art.317 al.1 pct.2 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
Așadar excepția de necompetență a fost invocată de contestator, dar instanța de recurs a respins-o, situație în care nu se mai poate folosi de contestația în anulare care este o cale de atac de retractare și nu de reformare, încât dispozițiile art.317 al.1 pct.2 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește motivul de contestație ce vizează faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze excepția de nelegalitate a contractului de închiriere nr.674/15.05.1992, Curtea a reținut că excepțiile de nelegalitate a actelor ce au stat la baza contractului de închiriere nr.674/15.05.1992, de asemenea, au fost soluționate în sensul respingerii acestora prin sentința nr.653/CA din 23.05.2008 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia 435/CA din 13.10.2008 a Curții de APEL IAȘI, încât sub acest aspect instanța de recurs a constatat că nu se impune suspendarea judecării recursului.
Nu poate fi deci vorba despre o omitere a analizării acestui motiv de recurs precum susține contestatorul, atâta timp cât din considerentele deciziei contestate rezultă că instanța a abordat și acest motiv, apreciind că lipsește o încălcare a legii în raport de care nelegalitatea contractului de închiriere să poată fi reținută.
Astfel, în cauză nu este incident nici motivul de contestație ce s-ar circumscrie dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă.
a formulat contestație în anulare susținând că decizia nr. 76/2009 este nelegală, deoarece completul de judecată care a soluționat contestația în anulare specială a fost compus din aceeași judecători care au soluționat calea de atac a recursului prin decizia civilă nr. 503/2008.
Arată contestatorul că judecătorii care au pronunțat hotărârea din contestația în anulare au încălcat dispozițiile art.24 alin. 1 Cod procedură civilă și au menținut eroarea din decizia civilă nr. 503/2008 referitoare la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 32/2001 pentru a nu da o soluție contradictorie în aceeași cauză.
Contestatorul învederează că, în baza art. 319 Cod procedură civilă, a cerut suspendarea începerii executării silite și a formulat și cerere de ajutor public judiciar, conform OUG nr. 51/2008, pentru plata cauțiunii prevăzute de art. 403 Cod procedură civilă, însă acest drept i-a fost încălcat de către completul de judecată.
Mai susține contestatorul că principiul priorității dreptului comunitar, prevăzut de art. 148 al. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României nu se mai aplică de instanțele judecătorești, astfel că el consideră ca fiind nulă decizia civilă nr. 76/2009.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe disp. art. 317-321 Cod procedură civilă.
Primarul comunei a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată, deoarece, în cauză, nu este incident nici unul dintre motivele prevăzute de art. 317 -318 Cod procedură civilă, iar contestatorul urmărește doar tergiversarea judecății cauzei pentru a nu se putea pune în executare silită decizia civilă nr. 503/2008.
Intimatul afirmă că, potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata cauzei în apel sau recurs și nici în caz de rejudecare după casare, astfel că nu poate fi vorba de incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat contestația în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile formulate de părți și de prevederile legale incidente, Curtea reține a fi neîntemeiată contestația în anulare formulată de.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Articolul 317 Cod procedură civilă prevede două motive de contestație în anulare: - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
și-a întemeiat, în drept, contestația în anulare pe ambele motive prevăzute de art. 317, însă nici unul dintre acestea nu este operant în speță.
În ceea ce privește primul motiv prevăzut de art. 317 Cod procedură civilă, Curtea reține că -motivând în fapt contestația în anulare - nu a formulat nici o critică referitoare la nelegala sa citare pentru ziua când s-a judecat pricina, finalizată prin decizia civilă nr. 76/18.02.2009.
Criticile contestatorului vizează, în principal, incompatibilitatea completului care a judecat contestația în anulare și care ar fi avut aceeași componență ca și cel care a soluționat recursul.
Însă, motivul prevăzut de art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă nu poate fi utilizat pentru invocarea încălcării normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea, chiar dacă sunt așezate de legiuitor în Cartea Iac odului, intitulată "Competența instanțelor judecătorești", sunt norme de organizare judecătorească, iar nu de competență.
Criticile referitoare la modul de judecată a cererilor de suspendare a executării silite pe durata soluționării contestației în anulare și de ajutor public judiciar și la aplicarea principiului priorității dreptului comunitar în raport de normele de drept interne nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac de retractare, neputând fi încadrate în prevederile art. 317 Cod procedură civilă.
Mai mult, aceste critici privesc pretinse greșeli de judecată ale completului care a soluționat contestația în anulare și nu pot fi analizate de către C, întrucât contestația în anulare ar deveni o cale extraordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs, care, cel puțin, s-ar adresa unei instanțe superioare.
Deși contestatorul și-a întemeiat contestația și pe motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, hotărârea atacată nu poate forma obiect al contestației în anulare specială, deoarece este pronunțată ca urmare a soluționării unei contestații în anulare și nu ca urmare a soluționării recursului, așa cum prevede textul.
Față de cele ce preced, se va respinge contestația în anulare formulată de și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 76 din 18.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.06.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-
-
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Adriana
