Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 550
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentințelor civile nr. 77 din 14 X 2008 și nr. 123 din 13 XI 2008 ale Curții de APEL IAȘI, intimați fiind:-, A, G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - LA SEDIUL. V, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă prin cererile de recurs.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.750/89/25.03.2008 pe rolul Tribunalului Vaslui și în urma apariției nr.OUG75/11.06.2008, sub nr.663/45/01.08.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamanții:, A, G, au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu luna noiembrie 2000, până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat în acest sens că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q pct.1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin.(1) din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare Guvernului pentru emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
OG nr. 83/2000 nu vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința civilă nr.77 din 14.10.2008 Curtea de APEL IAȘI admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Admite acțiunea formulată de reclamanții:, a, G, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Bârlad, județul V, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V, str.-. - nr.13, jud.
Obligă primii trei pârâți să plătească reclamanților:, a, G, -, diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.11.2000 și până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective și pe viitor.
Obligă primii trei pârâți să plătească următorilor reclamanți diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada, după cum urmează: reclamantei,începând cu data de 01.08.2002, începând cu data de 09.12.2003, începând cu 01.06.2002, începând cu 01.04.2003, începând cu 01.06.2004, începând cu 02.08.2004, începând cu 23.07.2007, începând cu 01.10.2004.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții:, a, G, -, -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții:, cu domiciliul ales la Judecătoria Bârlad, județul V, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V, str.-. - nr.13, jud.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că este întemeiată, întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamante pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către acestea în desfășurarea raporturilor de muncă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată.
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală și noneducativă.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Conform tabelului depus la filele nr.96-97 dosar nr.750/89/25.03.2008, reclamanții:, a, G, -, -, au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bârlad.
Reclamanții:, au, conform aceluiași înscris, calitatea de șoferi, iar, cea de muncitor, nefăcând parte niciodată din categoria personalului auxiliar de specialitate
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamanții- ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate- sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2000, pentru reclamanții:, a, G, -, Respectiv Începând De La Data Reclamanților:, -, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză și pe viitor.
A fost astfel admisă acțiunea formulată de reclamanții:, a, G, -, cu obligarea primilor trei pârâți la plata către aceștia sporului de 50% începând cu data de 01.11.2000, a se admite în parte cererea reclamantelor:, -, diferențele de drepturi salariale cuvenindu-se acestora în raport cu perioada în care au îndeplinit funcția de grefier ulterior datei de 01.11.2000.
Având în vedere că șoferii și muncitorii nu au făcut niciodată parte din personalul auxiliar al instanțelor, precum și decizia decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să se respingă acțiunea formulată de reclamanții:, .
La data de 05.11.2008, reclamantele:, Și - au formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței nr.77 din 14.10.2008, Curtea de APEL IAȘI - Secția de conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale, în sensul obligării primilor trei pârâți și la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, și în continuare, pe viitor.
Prin sentința civilă nr.123 din 13.11.2008 Curtea de APEL IAȘI admite cererea de completare hotărâre formulată de reclamanții:, -, .
Dispune completarea dispozitivului sentinței nr.77 din 14.10.2008, Curtea de APEL IAȘI - Secția de conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale, în sensul că obligă primii trei pârâți să plătească reclamanților:, Și - sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar și în continuare, pe viitor.
Analizând cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri formulată în cauză de reclamantele:, Și -, instanța reține următoarele:
Conform tabelului depus la filele nr.96-97 dosar nr.750/89/25.03.2008, reclamantele:, Și - au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bârlad.
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamantele- ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate- sunt îndreptățite la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2000, pentru reclamantele:, Și -, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză și pe viitor.
Având în vedere că, prin dispozitivul hotărârii, instanța a omis să se pronunțe și pe cererea reclamantelor:, -, de acordare a sporului de 50% și pentru viitor, în temeiul disp.art 2812Cod.proc.civ. admis cererea acestora.
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În raport de dispozițiile art.3 și 12 din Decretul 167/1958 și art.283 al.1 lit.c din Legea 53/2003 dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 24.03.2005 este prescris. A fost reținută greșit decizia în interesul legii ca justificând imposibilitatea juridică de a-și exercita dreptul la acțiune.
În ceea ce privește acordarea sporului de 50% pentru perioada de după 24.03.2005 și pe viitor, recurentul arată că instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti, acordand un drept pe care legiuitorul a inteles sa nu il mai acorde, abrogand Legea 50/1996 prin OG8/2007.
A mai invocat recurentul ca art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 iar prin Decizia 21 / 2008 Inalta C de Casatie si Justitie s-a referit la acordarea sporului doar pana la data de 01.02.2007, data cand a intrat in vigoare OG8/2007.Acest ultim act normativ a abrogat prin art.30 dispozitiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Nu au fost administrate probe noi, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000- 24.03.2005 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996actualizate în raport cu rata inflației la data plății pentru perioada noiembrie 2000- iunie 2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 24.03.2008 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada noiembrie 2000- 24.03.2005 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
În ceea ce privește perioada de după 24.03.2005 Curtea reține că prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Dacă Înalta Curte de Casatie si Justitie ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrarii in vigoare a OG8/2007 ar fi aratat expres aceasta imprejurare in continutul deciziei, decizie ce a fost pronuntata la data de 10.03.2008, si nu ar fi retinut ca dispozitiile art.47 din Legea 50/1996 nu si-au incetat aplicabilitatea.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința civile nr.77 din 14.10.2008, în sensul respingerii, ca prescrisă a acțiunii privind diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.11.2000 - 24.03.2005. Va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.123 din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.77 din 14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanții:, a, G, -, -, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, privind diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.11.2000 - 24.03.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.77 din 14.10.2008.
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.123 din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored
2 ex, 10.06.2009
Curtea de APEL IAȘI:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
