Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.55/CM
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, OG, și toți cu domiciliul ales în M,-, împotriva Încheierii din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți: STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea art.87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că urmare solicitării instanței, a fost înaintat dosarul nr- de către Tribunalul Constanța.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții, OG, și au chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 676/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosar nr-.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului menționat, au solicitat instanței acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază, atât până la data formulării acțiunii, cât și în continuare. Deși în considerentele hotărârii instanța a făcut referire la acest capăt de cerere, a omis a se pronunța și prin dispozitiv.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar copia cererii de chemare în judecată formulată în Dosarul nr- și Sentința civilă nr. 676/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în același doar.
În apărare, pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu au propus probe.
Prin precizări scrise depuse la dosar la termenul din 13.05.2009, reclamanții au învederat că obiectul acțiunii îl constituie înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul hotărârii judecătorești, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 281.proc.civ.
Prin încheierea din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dmis cererea formulată de reclamanți și în consecință s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul sentinței civile nr.676/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în sensul acordării sporului pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază și în continuare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții au solicitat instanței acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004 și până la data de 14.09.2007, precum și în continuare.
Prin Sentința civilă nr. 676/30.05.2008, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța la plata către reclamanți a sporului de 50% calculat la indemnizația brută lunară pentru intervalul de timp 01.08.2004-14.09.2007, corespunzător perioadei efectiv lucrate.
Soluția de admitere în parte a acțiunii a fost determinată de respingerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și respingerea cererii formulate de reclamantul ca nefondată.
Prin urmare, analizând fondul pretențiilor deduse judecății, instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate, prin raportare la art.47 din Legea 50/1996 și decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008 reclamanții fiind îndreptățiți la obținerea sporului de risc și suprasolicitare de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși în considerentele hotărârii se face referire la cererea reclamanților de acordare a sporului de 50% și pentru viitor, instanța a omis a dispune cu privire la această perioadă ulterioară pronunțării hotărârii.
Potrivit art.281 proc.civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
În cauza de față, instanța care a pronunțat hotărârea a reținut, în considerarea prevederilor legale aplicabile, temeinicia pretențiilor reclamanților, însă a indicat în mod greșit în dispozitiv perioada pentru care aceștia urmează a primi sporul de 50%. A fost omisă, din acest punct de vedere, susținerea reclamanților referitoare la acordarea acestui spor și ulterior datei de 14.09.2007, în condițiile menținerii reglementărilor legale incidente, precum și a calității de personal auxiliar din domeniul justiției.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că sunt incidente prevederile art.281 proc.civ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: cererea formulată de reclamanți reprezintă o cerere de completare a dispozitivului sentinței în sensul art. 2812Cod.pr.civ. iar nu o cerere de îndreptare a erorii materiale în sensul art.281 Cod.pr.civ.; în mod abuziv instanța de fond a calificat cererea ca fiind una de îndreptare a erorii materiale cu consecința considerării ei ca fiind formulată în termen; reclamanții au indicat în mod expres că instanța a omis să se pronunțe astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 2812Cod.pr.civ.; față de această calificare a acțiunii, cererea este tardiv formulată; dacă există nelămuriri privind înțelesul sentinței se poate cere lămurirea acesteia în condițiile art. 2811Cod.pr.civ.; în cauză s-a cerut în realitate completarea dispozitivului sentinței care are autoritate de lucru judecat; instanța de fond a procedat practic la interpretarea deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu a sentinței nr. 676/30.05.2008 care nu suportă în fapt lămuriri și interpretări întrucât cele statuate de instanța de fond erau extrem de clare, respectiv admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru intervalul de timp 01.08.2004 - 14.09.2007; reclamanții au vizat în realitate critici cu privire la soluționarea în fond a acțiunii, pe care avea posibilitatea să le formuleze pe calea recursului, capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a drepturilor pretinse fiind respins.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs s-a atașat pentru verificare dosarul nr- al Tribunalului Constanța.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 14.09.2007 sub nr- reclamanții, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța obligarea în solidar a pârâților Statul Român, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004 și până în prezent precum și acordarea acestui spor și în continuare.
Prin sentința civilă nr.676/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a hotărât, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței, după cum urmează:
" Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M,- în contradictoriu cu pârâții STATUL R prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANTA, TRIBUNALUL CONSTANTA și cu citarea CONSILIULUI NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, - - nr.1-3.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța către reclamanții, -, -, OG, și la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară pentru intervalul de timp 01.08.2004-14.09.2007, corespunzător perioadei efectiv lucrate.
Respinge cererea în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea formulată de reclamantul ".
În minuta hotărârii întocmită în conformitate cu art.258(1) Cod.pr.civ. s-a consemnat după cum urmează:
"Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța către reclamanții, -, -, OG, și la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară pentru intervalul de timp 01.08.2004-14.09.2007, corespunzător perioadei efectiv lucrate.
Respinge cererea în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea formulată de reclamantul ".
Împotriva acestei soluții a formulat recurs numai reclamantul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 335/CM/09.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Restul reclamanților nu au formulat recurs.
Potrivit art. 281 Cod.pr.civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Așadar, în temeiul acestui text legal se pot îndrepta și omisiuni dar numai acelea care privesc numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul.
De asemenea, se pot îndrepta orice alte erori materiale din hotărâri. În sens larg, în această categorie se poate încadra spre exemplu și omisiunea de a transcrie o parte din minuta hotărârii întocmită în conformitate cu art.258(1) Cod.pr.civ. în dispozitivul hotărârii tehnoredactat după redactarea considerentelor hotărârii, fiind vorba de o simplă eroare de transcriere, în condițiile în care hotărârea luată de judecători este certă și consemnată în acord cu dispozițiile procedurale.
În cauză nu se poate reține o astfel de situație, așa cum rezultă din cele expuse anterior existând deplină concordanță între minuta hotărârii întocmită în conformitate cu art.258(1) Cod.pr.civ. în dispozitivul hotărârii tehnoredactat după redactarea considerentelor acesteia.
Dar, în temeiul art.281 Cod.pr.civ. nu se pot înlătura omisiuni sau erori care constau în nesoluționarea unei cereri, această procedură specială fiind reglementată de art. 2812Cod.pr.civ. care se referă în mod expres la situația în care prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale și care prescrie un anumit termen de formulare a cererii.
Într-un asemenea caz, hotărârea instanței nu există cu privire la anumite cereri și nu este cunoscută părerea judecătorilor care au soluționat cauza cu privire la cererile respective, astfel încât este necesară reluarea judecății și pronunțarea unei noi hotărâri separate astfel cum impune alineatul 2 al art. 2812Cod.pr.civ.
În procedura prevăzută de art. 281 Cod.pr.civ., însă, nu este permisă reluarea judecății asupra unor capete de cerere asupra cărora instanța a omis să se pronunțe ci doar înlăturarea unor simple erori materiale sau omisiuni care însă nu au legătură cu părerea exprimată de judecători și cu soluția propriu-zisă asupra cauzei, pe care nu o influențează în nici un mod.
Or, în cauză, deși în cererea introductiva nu indică temeiul de drept al cererii, reclamanții solicită în mod expres în cuprinsul acesteia "îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 676/30.05.2008" deci este vorba de o cerere de îndreptare a erorii materiale în sensul art. 281 Cod.pr.civ. Cu toate acestea, în cuprinsul cererii reclamanții arată că instanța a "omis a se pronunța cu privire la acest aspect".
Ulterior, prin precizările formulate la 08.05.2009, reclamanții au indicat în mod expres că obiectul cererii lor este înlăturarea omisiunii vădite iar temeiul ei îl constituie dispozițiile art.281 Cod.pr.civ. astfel încât calificarea cererii a fost corect făcută de instanță, în limitele învestirii și respectând principiul disponibilității părților în procesul civil.
Dar, o astfel de cerere nu poate fi soluționată ca cerere de îndreptare a erorii materiale întrucât nu se încadrează în situațiile la care se referă art. 281 Cod.pr.civ. omisiunea de a soluționa un capăt de cerere neputând fi considerată omisiune vădită în sensul art. 281 Cod.pr.civ.
Pentru cazul în care instanța omite să se pronunța asupra unui capăt de cerere,partea are posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 2812Cod.pr.civ. are posibilitatea să formuleze recurs, sau să formuleze cerere de revizuire în condițiile art. 322 pct. 2 Cod.pr.civ.
Instanța de fond, deși reține în considerente că "instanța a omis a dispune cu privire la această perioadă ulterioară pronunțării hotărârii", în mod greșit consideră că o astfel de cerere poate fi soluționată în condițiile art.281 Cod.pr.civ.
Întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea reclamanților vizează o omisiune în sensul art.281 Cod.pr.civ. și a admis această cerere, iar într-o astfel de situație cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia respinsă ca nefondată întrucât omisiunea de a soluționa un capăt de cerere invocată de reclamanți nu constituie eroare materială sau omisiune vădită în sensul art. 281 Cod.pr.civ., restul argumentelor expuse în motivarea recursului nu mai au relevanță astfel încât nu mai este necesar ca instanța de recurs să analizeze dacă cererea a fost formulată în termen și nici să stabilească dacă prin sentința civilă nr. 676/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a omis sau nu s-a omis soluționarea capătului de cerere privind acordarea în viitor a sporului de 50%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți, OG, și toți cu domiciliul ales în M,-, împotriva Încheierii din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți: STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1,--3.
Modifică în tot sentința în sensul că, respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.- /26.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/4ex/26.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
