Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 5743/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3066/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5743/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.3007 din data de 08.04.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45583/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și lor, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B-având ca obiect "litigiu asigurări sociale".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimații-pârâți Ministerul Justiției și lor, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții intimate prezente asupra cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate la data de 09.06.2009 în baza dispozițiilor art.155 ind. 1 Cod proc. civ.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea cauzei pe rol în baza dispozițiilor art.151 Cod proc. civ.
Intimatul-reclamant întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că a formulat acțiune pentru recalcularea sporului de 30-40%, având în vedere faptul că la data de 19 mai 2003 - data pensionării - îndeplinea funcția de procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ulterior, prin sentința civilă nr.181/14.01.2008 a Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale i s-a recunoscut acest drept în cadrul unui litigiu de muncă, prilej cu care, instanța a obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata despăgubirilor și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carentul de muncă.
Așa fiind, apreciază că hotărârea instanței de judecată a reparat un prejudiciu cauzat prin tratament discriminatoriu și a restabilit un drept pe care ar fi trebuit să îl aibă încă din 11.04.2002.
Față de aceste considerente, față de cele arătate pe cale de întâmpinare, intimatul-reclamant concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și obligarea acestuia la emiterea unei adeverințe care să includă și sporul de 40% până la data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar reprezentând cheltuieli privind transportul.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.05.2009, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința civilă nr.3007/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, arătând că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative privind competența materială, prin încadrarea și aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește includerea sporului de 30-40% în baza de calcul a pensiei, cât și în privința obligării sale la reactualizarea sumelor, obligație imposibil de executat prin prisma calității recurentei de instituție bugetară.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3007/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45583/3/AS/2007, instanța de fond a admis în parte acțiunea, obligând recurentul la eliberarea unei adeverințe tip care să cuprindă și sporul de 40%, actualizat cu rata inflației, începând cu data de 1.10.2004 și să comunice această adeverință pârâtei CNPAS.
Prin aceeași sentință, intimata Casa de Pensii a Municipiului Baf ost obligată să actualizeze drepturile de pensie începând cu 01.10.2004, fiind respinse pretențiile aferente perioadei 21.05.2004-01.10.2004 și cererea de acordare a reducerii cu 50% a impozitului pe venitul din pensii ca neîntemeiate, iar capătul de cerere având ca obiect pretenții anterioare datei de 21.05.2004 ca prescrise, urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În motivarea pretențiilor pentru care a fost exercitată calea de atac a recursului, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.181/14.01.2007 a Tribunalului Bucureștia fost recunoscut dreptul reclamantului la plata despăgubirilor reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru cercetarea infracțiunilor de corupție pentru perioada 11.04.2002-15.05.2003, împrejurare față de care, la momentul actualizării pensiei de serviciu, trebuie luat în considerare și sporul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, reclamantul aflându-se într-o situație identică cu cea a magistraților care la data pensionării beneficiau de acest spor.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civilă, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.156 din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București ) cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
petitului cererii de chemare în judecată permite Curții observația potrivit căreia în litigiul judecat de Tribunalul Bucureștia figurat ca parte pârâta CNPAS, ceea ce îndreptățea competența materială pe fond a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere că reclamantul domiciliază în B, având reședința stabilită în S- Chiar și în ipoteza în care s-ar putea considera că în cauză este vorba despre un litigiu de asigurări sociale în privința căruia ar fi incident textul tezei a II-a din art.156 din Legea nr.19/2000, Curtea remarcă faptul că recurentul-intimat, pârât în dosarul de fond, are sediul în Municipiul B, ca de altfel și pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, împrejurare care atrage tot competența materială a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Toate cele mai sus expuse converg către concluzia potrivit căreia instanța de fond era competentă material la momentul judecății și pronunțării sentinței recurate.
În legătură cu motivul de recurs fondat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, Curtea reține că legea, respectiv dispozițiile art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000 (în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată) atribuie instanțelor judecătorești (în speță tribunalului) atribuția de a se pronunța asupra refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, precum și în ceea ce privește modul de stabilire și de plată a pensiilor.
Dispozitivul sentinței recurate arată că recurentul a fost subiectul unei obligații de a face, respectiv de a emite intimatului-reclamant o adeverință în care să figureze anumite date și calcule. Prin urmare, prin sentință, recurentul nu a fost obligat la vreo plată către reclamantul-intimat, ci doar la eliberarea unei adeverințe, obligație stabilită în sarcina sa în baza dispozițiilor legale.
În legătură cu temeinicia acestei dispoziții a instanței de fond, Curtea reține următoarele:
Intimatului-reclamant i-a fost recunoscut dreptul la contravaloarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002-19.05.2003 (reținându-se ca temei OUG nr.177/2002) printr-o sentință definitivă și executorie, respectiv sentința civilă nr.181/14.01.2008.
Ulterior prin OUG nr.24/2004 acest spor a fost păstrat, dar valoarea procentului a crescut de la 30% la 40%, fiind acordat magistraților menționați în art.28 alin.5 din OUG nr.43/2002 până la data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006.
Prin Decizia nr.VI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.01.2007 în recursul în interesul legii, instanța supremă a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 al.1 din OUG nr.177/2008 și a dispozițiilor art.28 al.4 din OUG nr.43/2002, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Pe cale de consecință în perioada 01.10.2004-11.04.2006, magistrații procurori cu o vechime și grad profesional similar cu cel avut de intimatul-reclamant la data pensionării, au încasat contravaloarea sporului de 40% sau trebuia să îl încaseze în conformitate cu Decizia nr.VI/15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
La data pensionării reclamantului-intimat, calculul drepturilor sale la pensie, precum și condițiile de reactualizare a pensiei, erau reglementate de dispozițiile art.103 din Legea nr.92/1992, în forma în vigoare până la 01.10.2004.
Începând cu această din urmă dată, actualizarea pensiei de serviciu s-a făcut în temeiul art.83 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004, forma inițială, potrivit căruia pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate. După republicare, conținutul art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 a fost modificat, specificându-se că pensiile de serviciu se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitatea. Republicarea Legii nr.303/2004 în Monitorul Oficial printr-o nouă numerotare a textelor, s-a realizat la data de 22.07.2005.
Față de dispozițiile legale care au reglementat în perioada 01.10.2004-11.04.2006 modalitatea de calcul a pensiei de serviciu, rezultă că raționamentul instanței de fond cu privire la includerea în adeverința ce urmează a fi eliberată intimatului-reclamant a contravalorii sporului de 40% este pe deplin întemeiat, ținându-se seama de efectele Deciziei nr.VI/15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care toți magistrații în activitate trebuie să primească contravaloarea sporului de 40%.
Prin urmare, chiar dacă eventual nu a plătit magistraților procurori în activitate cu vechime și grad profesional similar cu cel al reclamantului-intimat, indemnizația lunară cu includerea sporului de 30%, respectiv 40%, există în drept un temei legal pentru o asemenea plată reprezentat de Decizia nr.VI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce îndreptățește includerea acestui spor de 40% în veniturile ce urmează a fi evidențiate în adeverința emisă de fostul angajator.
În privința reactualizării sumelor reprezentând acest spor, Curtea subliniază faptul că recurentul nu a fost obligat, în acest dosar, la plata respectivei reactualizări, ci doar la calcularea unor astfel de sume, ceea ce nu reprezintă, câtuși de puțin, o obligație imposibil de executat, câtă vreme indicele de inflație este făcut public de către Institutul Național de Statistică, iar în cadrul recurentului își desfășoară activitatea personal cu atribuții contabile. Tot ceea ce s-a stabilit în sarcina recurentului a fost obligația de a realiza o serie de calcule și de le expune în materialitatea lor în conținutul adeverinței pe care a fost obligat să o emită.
Din această perspectivă este surprinzătoare poziția recurentului exprimată în expunerea motivelor de recurs, din a căror lecturare se poate trage concluzia că recurentul or nu a citit dispozitivul sentinței recurate, or nu a înțeles conținutul dispozitivului, deși acesta este redactat într-o manieră clară și neechivocă. Astfel, recurentul invocă faptul că operațiunea reactualizării stabilește o obligație imposibil de executat întrucât, fiind o instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. În prezenta cauză, recurentul nu trebuie să facă vreo cheltuială, în afara celor necesitate de completarea adeverinței, astfel încât temerea sa este total nejustificată și creează Curții impresia că recurentul nu a citit, în integralitatea sa, sentința împotriva căreia a formulat recurs.
Față de ansamblul argumentelor mai sus expuse și de faptul că prin interpretarea textelor de lege incidente în speță instanța de fond a realizat o corectă aplicare a legii, nefiind fondate motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.3,4 și 9 Cod pr.civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul.
În baza dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, reținând că recurentul a căzut în pretenții față de intimatul-reclamant, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 673,80 Ron reprezentând contravaloarea călătoriilor cu trenul efectuate de intimatul-reclamant pentru prezentarea în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.3007 din data de 08.04.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45583/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și lor, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 673,80 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./19.11.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
