Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1690/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.598 A
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.918 din 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI EXPLOATARE A ROMÂNIA SA.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 01.10.2008, eliberată de Baroul București (fila 18 dosar), lipsind intimata-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a România SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că pricina a fost suspendată la data de 02.10.2008, în baza dispozițiilor art.242 pct.1 din Codul d e procedură civilă și că la data de 22.10.2009, din oficiu, s-a repus pe rol în conformitate cu dispozițiile art.252 din Codul d e procedură civilă în vederea discutării perimării, acordându-se termen în acest sens la data de 19.11.2009.
Avocatul apelanților-reclamanți arată că pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI se află înregistrat dosarul nr- (2241/2009), privind apelul formulat de România SA, împotriva soluției pronunțate în contestația împotriva deciziei emisă în baza Legii nr.10/2001 și această pricină justifică menținerea măsurii suspendării dispusă în cauza pendinte.
Curtea reține cauza spre soluționare față de incidentul procedural al perimării, în raport de dispozițiile art.248 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 16857/-, la data de 15.05.2007, reclamanții și, au solicitat în contradictoriu cu Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a "România-film" A, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie, imobilul compus din teren în suprafață de 3000 mp și construcție cu destinație de Laboratorul de compus din subsol, parter și etaj, situat în B, Șos.--5, sector 1, urmând a constata că titlul reclamanților de proprietate este mai bine caracterizat, fiind primul în timp și cel mai puternic în drept.
În ședința publică din data de 20.05.2008, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 918/20.05.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții și.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 24.06.2008 au declarat apel reclamanții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei România-film la restituirea imobilului situat în B, Șos.-, sector 1.
În motivarea apelului, apelanții-reclamanți au arătat că sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond, întrucât dispozițiile art.21 din Constituția României consacră accesul liber la justiție ca drept fundamental, prevăzându-se că "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Acest drept fundamental este prevăzut și în art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor sale ".
Acțiunea în revendicare este remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea lui în natură. . exercițiului acestei acțiuni ar reprezenta o încălcare a însuși dreptului de proprietate și a principiului liberului acces la justiție, întrucât alt mijloc procedural în justiție pentru apărarea acestui drept de proprietate, nu există.
Legea nr.10/2001, respectând dispozițiile art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale și ale art.21 din Constituția României, nu prevede nicăieri o interdicție privind formularea acțiunii în revendicare de către adevăratul proprietar.
Or, unde legea nu interzice, este permis. Legea nr.10/2001 nu prevede în mod expres posibilitatea acestei acțiuni în revendicare pentru simplul motiv că această cerere nu cade sub incidența acestei legi, ci rămâne supusă Codului Civil.
Între Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate.
Pentru toate aceste considerente, apelanții-reclamanți apreciază că excepția inadmisibilității cererii invocate de către instanță este neîntemeiată și trebuie respinsă.
a achiziționat cele 1500 de acțiuni de la acționarul unic al Române, la începutul celui de-al doilea război mondial.
Toate acțiunile au fost plătite din fondurile propriii ale lui, J din aceste acțiuni au fost trecute de către pe numele fratelui său, conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv convențiunea nr.36991/11 septembrie 1946 și 36992/01.10.1946.
Încă din anul 1942 Guvernul României a încercat prin diverse metode să treacă în proprietatea statului Română, reușind să facă acest lucru până în 1946 - după război - când a redobândit societatea.
În continuare, Guvernul României a încercat alte metode pentru a confisca Română, punând tot felul de piedici în dezvoltarea societății.
După îndelungate presiuni și amenințări, i-a cerut lui să fixeze un preț în schimbul corporației, însă cum acesta nu dorea să cedeze, l-a arestat pe fratele său, în calitate de acționar, pe, în calitate de contabil și directorul tehnic, reușind să iasă din țară.
În arest, a fost torturat și amenințat, scos forțat și obligat să prezideze adunarea extraordinară a acționarilor la data de 14 aprilie 1948, la care a fost obligat să anunțe dezvoltarea societății.
După această ședință extraordinară, a fost achitat și obligat să părăsească România. De la acea dată, acționarilor nu le-a mai fost permis să pătrundă în incinta societății Română.
Așa cum au arătat în fața instanței de fond, deși au obținut o sentință judecătorească prin care pârâta România era obligată să le dea reclamanților decizie privind restituirea în natură a imobilului, aceasta a refuzat, motiv pentru care reclamanții au formulat prezenta acțiune.
La termenul de judecată din 02.10.2008, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.242 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 22.10.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 19.11.2009.
La termenul din 19.11.2009, curtea a invocat din oficiu excepția perimării cauzei.
Analizând cu prioritate acest incident procedural, în condițiile impuse de art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, aplicabile în cauza potrivit dispozițiilor art. art. 298 Codul d procedură civilă, curtea reține următoarele:
La termenul de judecata din data de 02.10.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 1 din Codul d procedură civilă, reținând că, părțile au solicitat luarea acestei masuri în cauza și că există acordul părților în sensul suspendării judecării cauzei.
Art. 248 Cod Proc.Civ. prevede că orice cerere de apel se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Curtea reține totodată și dispozițiile art. 250 Cod Proc.Civ. din a căror interpretare rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruință a părților în judecată, cursul perimării nu este suspendat, astfel încât în cauza de față termenul de perimare a început să curgă la data de 02.10.2008, când judecata a fost suspendată la solicitarea părților, așa cum s-a reținut mai sus, așadar din pricina lipsei de stăruință a părților în judecată.
Prin urmare, fiind aplicabile dispozițiile art. 248 alin. 1 și 2 Cod Proc.Civ. cum între data de 02.10.2008 și până la data redeschiderii din oficiu a judecății, părțile nu au îndeplinit nici un act de procedură care să întrerupă cursul perimării, se constată că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an.
Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, care operează de drept la împlinirea termenului de un an de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, sancțiune care nu poate fi înlăturată prin nici un alt act de procedură îndeplinit după împlinirea termenului perimării, văzând și dispozițiile art. 252 și următoarele Codul d e procedură civilă, curtea va constata perimată cererea.
Văzând și prevederile art. 253 alin. 2.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți și, domiciliați în B,-,. 6,.6,.69, sector 1, împotriva sentinței civile nr.918 din 20.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV - a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE ȘI EXPLOATARE A ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - MARI -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact../CS
2 ex./27.11.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ilie
