Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 584/R-CM
Ședința publică din 24 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.474 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și apelul declarat de reclamanții, împotriva încheierii camerei de consiliu din 2 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în baza delegației nr.1559 /2007 și pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza împuternicirii nr.1238/III/5/2009, lipsind recurentul-chemat în garanție, apelanții-reclamanți, intimații-reclamanți și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile și apelul sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție depune la dosar, ca practică judiciară, copie de pe sentința nr.227/F-CM din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor, calificând, în prealabil, apelul formulat de reclamanții, -, împotriva încheierii camerei de consiliu din 2 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, ca fiind recurs, potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Reprezentantul recurentului-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, având cuvântul, susține oral recursul declarat de instituția pe care o reprezintă, așa cum a fost formulat, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Solicită respingerea recursului formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 02.11.2007, reclamanții, a, G, G, a, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt discriminați în raport cu procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sub aspectul remunerării diferite a muncii, fiind încălcate prevederile art.1 alin.2 lit.e pct.I din nr.OG137/2000, să se constate că sunt prejudiciați cu sumele aferente diferenței dintre indemnizațiile efectiv primite și indemnizațiile le care sunt îndreptățiți și în consecință să fie obligați acești pârâți la înlăturarea pentru viitor a discriminării și la repararea prejudiciului cauzat începând cu data de 01.01.2005, cu plata dobânzilor legale și a sumelor indexate, precum și la efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii, se arată că prin Legea nr.508/2004, a fost creată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Procurorii din cadrul acestei direcții trebuie să se adrese instanțelor de judecată competente a judeca în fond pentru luarea măsurilor preventive.
Judecarea în primă instanță și apel a cauzelor instrumentate de T se face de către judecătorii sau tribunale cu participarea procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe. Este evident că atât judecătorii de la judecătorii și tribunale, cât și procurorii de la parchetele de pe lângă judecătorii și tribunale sunt discriminați întrucât pentru aceeași muncă și competență ca și a procurorilor de la.T au salarii mult inferioare.
Acțiunea mai este întemeiată pe prevederile Protocolului nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și pe dispozițiile Constituției României care consacră egalitatea în drepturi și principiul nediscriminării.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor solicitate.
Prin întâmpinare, același pârât a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul că T funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG137/2000, apreciind că este competentă judecătoria în soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ.
Prin întâmpinare, pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că angajatorul reclamanților este Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, precum și excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile raportat la dispozițiile imperative ale art.7 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
Prin sentința civilă nr.474/23.05.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepțiile invocate și a admis în parte acțiunea, obligând pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturile salariale rezultate din diferențele dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6 - 13 la nr.OUG27/2006 cu modificările ulterioare, începând cu data dobândirii gradului și a funcției deținute, despăgubiri actualizate cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A respins cererea de plată a dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești cuvenite.
A obligat aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a examinat cu prioritate excepțiile invocate, reținând următoarele:
Conform art.7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, iar potrivit Legii nr.500/2002 și nr.HG208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și de elaborarea a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În consecință, a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței, tribunalul a reținut că art. 36 alin.2 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea magistraților nu-și are aplicabilitate în cauză, chiar dacă are caracter special față de reglementarea comună, deoarece se referă la acele litigii care privesc sistemul de salarizare, or în cauză nu este vorba de drepturi salariale neacordate în baza sistemului de salarizare necontestat.
Pe același considerent a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii, văzând și temeiul acțiunii - prevederile art.1 din nr.OG137/2000.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și a parchetelor de pe lângă judecătoriile din raza județului V, iar salarizarea acestora se realizează în baza prevederilor Legii nr.45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG27/2006.
Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de remunerare precedent, discriminare constatată prin hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Or, potrivit art.75 și 74 din Legea nr.303/2004, republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face având în vedere locul și rolul justiției în statul de drept de răspunderea și complexitatea funcției de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, iar indemnizația este stabilită, confort art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite de lege.
În ceea ce privește modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, s-a acordat eficiență numai parchetului în cadrul căruia aceștia funcționează, dar nu s-a acordat relevanță vechimii în magistratură ca o condiție necesară pentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel.
În cazul procurorilor din structurile și a fost eliminată în mod privilegiat legătura dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul parchet, astfel încât aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art.44 alin.1 lit.c din Legea nr.303/2004.
procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin.11 și art. 87 alin.9 din Legea nr.304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, deci nu dobândesc definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Potrivit art.5 alin.1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale similare celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță revine, de regulă, tribunalelor.
Prin urmare, este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19-23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de 15, fiind afectat însuși principiul unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
În aceste condiții, instanța a apreciat că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și, în ceea ce privește salarizarea cu procurorii din Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în detrimentul reclamanților, întrucât este normal că atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală, cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond să aibă același nivel de salarizare.
A mai făcut referire la Decizia nr.VI/2007 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.
Apărarea pârâtului MINISTERUL PUBLIC în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 nu a fost primită față de statuările Curții Constituționale consemnate prin Deciziile nr.1/1994 și nr.135/1996 conform cărora un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, tribunalul a considerat că plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care, spre deosebire de dobânda legală, ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Primul dintre recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. Acțiunea, fiind întemeiată pe prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, putea fi soluționată potrivit dreptului comun de judecătorie.
- Prin acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune, în considerarea discriminării pretinse, instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților.
În cazul de față lipsește orice dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind asimilarea salarizării reclamanților cu cea a procurorilor din cadrul
- Soluția instanței de fond este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale, analiza discriminării se sprijină pe un raționament juridic speculativ, deoarece nu poate exista discriminare decât în condițiile în care două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează potrivit coeficienților de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Așadar, salarizarea procurorilor are în vedere nivelul parchetului din cadrul Ministerului Public.
Prin urmare, în cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul dintre criteriile arătate în dispozițiile art. 2 din nr.OG137/2000.
- Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației.
Ca instituție bugetară, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Legea bugetului de stat nr. 388/2007 nu cuprinde un capitol distinct pentru anul 2008 de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.
Mai mult, se arată, actualizarea cu indicele de inflație constituie un mijloc de constrângere pentru executarea obligației asumate, obligație ce apare ca fiind lipsită de cauză juridică.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de recurentul- chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice sunt următoarele:
- Contrar celor reținute la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, obligația acestei părți este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza datelor transmise de către ordonatorii principali de credite.
Numai aceștia din urmă au obligația de a vira către angajații proprii sumele aprobate prin legea bugetului de stat.
Pe de altă parte, reclamanții nu au vreun raport de serviciu cu Ministerul Finanțelor Publice, care să justifice chemarea în judecată a acestei părți.
- Apărarea privind lipsa îndeplinirii procedurii prealabile potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 nu a fost examinată prin hotărârea atacată.
- Pe fondul cauzei, tribunalul nu a ținut seama de faptul că procurorii funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar salarizarea diferă în funcție de gradul de jurisdicție aplicabil.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.07.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa scos dosarul de pe rol și a trimis cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza prevederilor art. 2 alin.3 din nr.OUG75/2008, potrivit cărora recursurile formulate împotriva hotărârilor prin care sunt soluționate cereri având ca obiect drepturi salariale solicitate de personalul din sistemul justiției sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanții, arătând că declinatorul de competență intitulat în speță "scoatere de pe rol" este pronunțat cu încălcarea procedurii de rezolvare a excepției de necompetență care, imperativ, presupune dezbateri contradictorii.
Hotărârea atacată a fost pronunțată fără citarea părților.
Reclamanții au mai susținut că prin ordonanță de urgență nu pot fi modificate norme de procedură cuprinse în lege astfel încât să fie schimbată competența soluționării unor litigii de muncă numai cu privire la anumite categorii de salariați.
De aceea au solicitat sesizarea Curții cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art.I, II, III și V din nr.OUG75/2008, prin care se stabilește altă competență materială decât cea generală pentru soluționarea litigiilor de muncă.
Prin decizia nr.611/26.01.2009, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
A avut în vedere pentru aceasta Decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, dispoziții vizând competența de soluționare a litigiilor de muncă în care reclamanții au calitatea de personal salarizat prin nr.OUG27/2006 și nr.OG8/2007.
Recursul reclamanților a rămas astfel fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
Critica recurentului- pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție vizănd soluționarea acțiunii cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ce se încadrează în cazul de nelegalitate reglementat de disp. art. 304 pct. 4 pr.civ. nu este fondată.
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
În speța de față, dreptul protejat prin interzicerea discriminării este recunoscut de normele interne și internaționale, respectiv de art. 5 și 6 din Codul muncii, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar orice salariat are dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În considerarea celor arătate mai sus și a prevederilor art. 20 din Constituția României, revizuită trebuie reținut că acțiunea este admisibilă, urmând să analizeze dacă soluția instanței de fond în sensul că tratamentul diferențiat de salarizare a judecătorilor și procurorilor, pe de o parte și a procurorilor numiți la și, pe de altă parte, este discriminatoriu este rezultatul aprecierii judicioase a probelor administrate și al aplicării corecte a dispozițiilor legale.
Discriminarea invocată vizând executarea raporturilor de muncă poate fi examinată în cadrul conflictelor de drepturi, a căror soluționare este de competența tribunalelor potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. c) pr.civ. Aceasta este instanța stabilită de dreptul comun la care trimit dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Pe de altă parte, procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, reglementată prin disp. art 67 și următoarele din Legea nr. 168/1999 și de disp. art. 281 și următoarele din Codul muncii nu prevede obligația parcurgerii unei proceduri prealabile.
Prin urmare nu este fondat nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 3 pr.civ. potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
În analiza pretinsei discriminări trebuia stabilit mai întâi dacă reclamanții, procurori la parchetele din raza teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și procurorii care funcționează în cadrul sau se află în situații analoage sau comparabile.
Potrivit art.1 din Legea nr.508/2004, modificată și completată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. Aceasta își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.
Condițiile de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri sunt reglementate de dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și completată.
Aceștia pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar la data încetării activității în cadrul revin la parchetul la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.
Potrivit art.80 din lege, Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Art. 87 prevede că se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului șef al, cu avizul
Avându-se în vedere aceste prevederi, se va reține că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile, întrucât funcționează la instanțe/parchete de grad diferit.
Iar indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și a magistraților asistenți se stabilește, în conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OUG27/2006, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal, stabilită prin anexa la nr.OUG27/2006, la care trimit dispozițiile art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Câtă vreme cele două categorii de personal nu se află în situații analoage, analiza celorlalte elemente ale tratamentului discriminatoriu nu mai este necesară. De astă dată funcționează principiul diferențierii salariilor după funcția îndeplinită.
Nici analiza condițiilor de încadrare sau promovare în funcție a procurorilor în cele două structuri din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu se impune deoarece se invocă drept temei al acțiunii în despăgubire discriminarea în privința plății drepturilor salariale și nu în privința accesului la o funcție.
Se va reține prin urmare că în cauză nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât tratamentul diferit nu vizează persoane aflate în situații analoage.
Netemeinicia cererilor accesorii având drept obiect actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale este determinată de netemeinicia pretenției principale stabilite conform celor de mai sus.
Ca urmare, cererea de alocare de fonduri formulată atât în cuprisul acțiunii, cât și prin cererea de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor Publice a rămas fără obiect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 și art. 3041pr.civ. coroborate cu art. 312 pr.civ, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice vor fi admise, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
Pentru motivele de mai sus, în baza art. 312 pr.civ. recursul reclamanților impotriva încheierii din camera de consiliu, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în data de 2 iulie 2008 va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.474 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva încheierii camerei de consiliu din 2 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./03.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Georgiana Nanu, Nicoleta Simona
