Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 647/R-CM

Ședința publică din 28 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător

JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona

Grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.626/CM din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, intimații-reclamanți și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.722/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A, același apărător pentru intimații-reclamanți și.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Apărătoarea intimaților-reclamanți depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Apărătorul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

Apărătoarea intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 19.10.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.

Motivând acțiunea, reclamantul arată că n contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 alin.(1), că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamantul a mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale i-au fost introduse în salariul de bază, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.

La data de 03.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar prin sentința civilă nr.1271/03.12.2007 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

La data de 19.10.2007, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta A, solicitând obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamantul a mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale i-au fost introduse în salariul de bază, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.

La data de 03.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar prin sentința civilă nr.1274/03.12.2007 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru aceleași motive, la data de 19.10.2007, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație.

La data de 27.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar prin sentința civilă nr.1201/27.11.2007 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

La data de 19.10.2007, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație. Motivele cererii au fost cele descrise mai sus.

La data de 27.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar prin sentința civilă nr.1199/27.11.2007 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Tribunalul Argeșa dispus reunirea tuturor cauzelor sub nr- prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.04.2008.

Prin întâmpinare, pârâta a formulat următoarele apărări:

Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens fiind negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.

Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la "republicarea" contractului colectiv de muncă, după negocierile purtate anual, textul art.168 din contractul colectiv de muncă fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.

Prin Decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.

Pârâta a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerând că ererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

A mai arătat că promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.

Modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită, în opinia pârâtei, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte.

În fine, se arată, inexistența debitului conduce la inexistența oricăror daune, așa încât a fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.

Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescrierii dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.

Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit.c a aceluiași text legal.

Pe fond, din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamanții sunt/au fost salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.

Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.".

La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004 - 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă alineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma "în anul 2003 salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.

Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.

Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.

În acest sens se poate observa că în procesul-verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit, la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul s-a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.

La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.

Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.

După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.

prevăzute în contractul colectiv de muncă vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.

De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fi alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.

Mai mult, s-a reținut, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 din Codul muncii.

S-a considerat că sunt incidente în cauză prevederile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă coroborat cu art.236 alin.4 din Codul muncii și cu art.969 Cod civil.

Ca urmare, prin sentința civilă nr.626/CM/25.06.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a bligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare (în cuantum net) neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 19.10.2004 - decembrie 2005, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.

A obligat pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 250 de lei.

Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii, iar cheltuielile de judecată au fost stabilite cu aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

- La soluționarea acțiunii au fost încălcate normele de procedură care sancționează cu nulitatea refuzul reclamanților de a preciza câtimea obiectului cererii de chemare în judecată.

Acestea sunt dispozițiile art.112 pct.3 Cod procedură civilă.

- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.

Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.

Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.

- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.

De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.

- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al contractului colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.

În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.

Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.

Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.

Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.

Dacă ar fi fost administrată expertiză contabilă, probă care a fost respinsă nejustificat, s-ar fi determinat modul în care a pus în aplicare clauzele contractului colectiv de muncă privind atașarea primelor de paște și C prin plățile efectuate lunar și persoanele care au beneficiat de aceste plăți.

Pe de altă parte, s-ar fi stabilit prin calcul matematic valoarea eventualelor creanțe după perioada lucrată și prin scăderea datoriilor la bugetele de stat.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.

Recursul nu este fondat.

salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.

Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.

Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a doua al art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.

În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.

Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.

În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.

Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în contractul colectiv de muncă pe 2006.

Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, este lipsită de eficiență.

Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.

De altfel, așa cum susține și pârâta menținerea alineatului 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă în aceeași formă chiar și după anul 2003, în care au fost incluse în salariul de bază, trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, cu atât mai mult cu cât clauza contractuală vorbește despre suplimentarea drepturilor salariale, și nu despre mărirea salariului de bază.

Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.

Aceasta, deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe

Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.

Pe de altă parte expertiza contabilă încuviințată în cauză la cererea reclamanților avea drept obiectiv stabilirea cuantumului net al drepturilor salariale cuvenite. Cu privire la această probă a fost aplicată sancțiunea decăderii prevăzută de art. 170 alin. 3 pr.civ. pentru neplata onorariului de expert.

Sarcina probei faptului includerii suplimentărilor solicitate în salariul de bază pe anii menționați în acțiune revenea angajatorului potrivit art. 287 din Codul muncii.

A rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.

Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.

Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.

Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a primelor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.

Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind deja mărit, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.

Este relevantă sub acest aspect și stabilirea suplimentărilor salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.

O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art. 168 alin. 1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.

Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate de pârâtă, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul declarat de aceasta să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.626/CM din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./28.11.2008

Jud.fond: /Gh.

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Pitesti