Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 691/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.691/R-CM
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B, Sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.196/F-CM din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, precizează că recurentul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a expediat trei cereri de recurs, inclusiv recursul de față, cu același plic. Pentru a face dovada că recursul de față a fost formulat în termen legal, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior, depune la dosar dovada expedierii și confirmării de primire a celor trei recursuri.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 03 noiembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 13 februarie 2008 la zi, actualizat în raport de rata inflație până la data plății efective, precum și în continuare pe viitor, până la intervenirea de modificări legislative, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
La data de 17 noiembrie 2008, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamantei să se dispună ca acesta să fie obligat la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție solicită respingerea acțiunii reclamantei în primul rând ca inadmisibilă, întrucât instanța nu poate dispune plata și în continuare a sporului solicitat, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta a solicitat acordarea sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, invocând decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, însă aceasta putea solicita sporul respectiv numai pentru perioada anterioară datei de 03 februarie, când a intrat în vigoare nr.OG8/2007, care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47.
Instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, întrucât fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.388/31 decembrie 2007, care nu cuprinde un capitol distinct pentru diferențele de drepturi salariale.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor invocă lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei au ceilalți pârâți, între această instituție și reclamantă neexistând raporturi de muncă.
Prin sentința civilă nr.196/F-CM pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2008 de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, și au fost obligați pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, să plătească reclamantei drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 13.02.2008 și până în prezent, precum și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cât și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, se constată că:
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Pe fondul cauzei, apărările formulate de același pârât sunt nefondate.
Reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni. Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut prin această decizie că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă. Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario aart. 147alin.1, cu referire laart. 126alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, ÎNALTA CURTEa concluzionat că art.I pct.42 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor, Curtea o apreciază ca întemeiată.
În primul rând abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa, ÎNALTA CURTEa stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Rezultă deci că reclamanta este îndreptățită să solicite acest spor și pe perioada februarie 2008 (data angajării) - până la pronunțarea prezentei hotărâri, precum și pentru viitor, situație față de care va admite acțiunea și va obliga pe pârâți să plătească acesteia drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 13.02.2008 la zi și pe viitor.
Daunele-interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite vor fi stabilite în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii, iar efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă va fi dispusă în baza art.40 alin.2 lit.g) coroborat cu art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Față de aceste considerente, instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs recurentul - pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Acest recurs a fost reținut spre soluționare de către Curtea de APEL PITEȘTI, chiar dacă această instanță a soluționat pricina ca primă instanță, întrucât Curtea Constituțională prin Decizia nr.104/20.01.2009 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, excepție ridicată din oficiul, în temeiul art.146 lit.d) din Constituție, de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizie care este definitivă și general obligatorie.
Cum ulterior aceste decizii a Curții Constituționale, Curtea de Apel a redevenit competentă material să judece recursul de față, și pentru a evita un formalism inacceptabil de rigid prin trimiterea acestui recurs către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție care să-l retrimită Curții de APEL PITEȘTI spre competentă soluționare, precum și pentru a asigura celeritatea soluționării cauzei, a unui proces echitabil prin evitarea unei durate excesive a procedurii în sensul art.6 CEDO, recursul formulat de recurentul - pârât PÎCCJ a fost reținut spre soluționare.
În recursul său recurentul - pârât critică soluția statornicită de către instanța de fond pentru următoarele motive:
1.- Se apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât prin art.30 alin.1 lit.a din OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996, astfel încât acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Se arată că prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Recurentul apreciază însă că efectele aplicării acesteia încetează după data de 3 februarie 2007, ce corespunde cu momentul intrării în vigoare a OG nr.8/2007, act normativ care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Legea nr.50/1996, deci și art.47 din aceasta.
Instanța supremă statuează că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, dar nu precizează întinderea în timp a acestei aplicări.
Prin acest motiv de solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
2.- Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Aceasta pentru că fondurile alocate Ministerului Public sunt stricte, pe anul 2008 fiind aprobate prin Legea bugetului de stat nr.388/2007, iar potrivit art.14 alin.2 din legea nr.500/2002, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, cheltuielile având destinație precisă și limitată potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele publice.
Recurentul apreciază că dispoziția instanței privind plata către reclamant a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, sunt obligații neîntemeiate și nejustificate;
3.- Este nefondată obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI la obligarea privind operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința atacată a menționării lor în carnetul de muncă, aceasta întrucât potrivit art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în acesta este retribuția tarifară de încadrare, precum și a altor drepturi ce se includ în aceasta.
Se susține de către recurent că sporul solicitat de intimata reclamantă este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare, dar nu se include în aceasta, sporurile și adausurile salariale reprezentând o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
4.- În mod nelegal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în situația în care a admis acțiunea reclamantei.
Greșit s-a reținut că Dispoziția 60-63 din codul d e pr. civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă, întrucât drepturile izvorâte în raportul de muncă atât din Codul muncii cât și din legile speciale se completează cu cele ale Codului d e pr.civilă.
Au fost ignorate dispozițiile legale potrivit cărora rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Recurentul -pârât, în calitatea sa de ordonator principal de credite este obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate și admise în această cauză.
5.- În mod nelegal instanța de fond a dispus plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
Aceasta întrucât numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, instanțele judecătorești nefiind abilitate să creeze și să adopte legi și doar să le aplice pe cele existente.
Se apreciază că este inadmisibil capătul de cerere prin acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare pentru reclamantă.
Se solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 4 și 9 din codul d e pr.civilă, cu aplicarea art.3041din același cod, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, a respingerii ca inadmisibilă a capătului de cerere privind acordarea sporului și pentru viitor, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În baza art.242 alin.2 din codul d e procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât prin referatele grefierului de ședință a fost sesizată împrejurarea că recursul recurentului - pârât - MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție B este declarat și motivat tardiv, instanța în baza art.137 Cod pr.civilă se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de procedură care face de prisos, în totul, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția nu se verifică pentru următoarele considerente:
Termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este cel de 10 zile de la comunicare, astfel cum rezultă din dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Recurentului - pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție i-a fost comunicată sentința civilă nr. 196/F-CM/18 noiembrie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie la data de 27.11.2008 ( 46 dosar), astfel încât potrivit art.101 (1) Cod pr.civilă, fiind vorba de un termen pe zile libere pentru care nu intră în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, rezultă astfel că termenul de declarare a prezentului recurs a expirat la data de 08.12.2008.
În recurs, recurentul a depus înscrisul de la fila 83, copie de pe confirmarea de primire a Curții de APEL PITEȘTI prin care se atestă primirea la data de 09.12.2008 a corespondenței înaintată de pârâtul - recurent.
Din același înscris rezultă că prezentarea trimiterii, respectiv a recomandatei nr.15518, s-a realizat la data de 5 decembrie 2008, ea conținând printre altele corespondența cu privire la nr.1666 a Biroului juridic aparținând pârâtului - recurent.
Cercetând actele dosarului rezultă că nr.1666 J/2008 se referă la dosarul nr-, dosar care prin repartizarea aleatorie a recursului a primit nr- și că respectiva corespondență conține recursul împreună cu motivele de recurs formulat de recurentul - pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin urmare, cum expedierea prezentului recurs s-a făcut la data de 5 decembrie 2008, anterioară celei de expirare a declarării recursului - 08.12.2008, rezultă că recursul de față cu motivarea acestuia nu este formulat în stare de tardivitate astfel încât această excepție nu se verifică.
Trecând la analizarea sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale invocate,Curtea constată că recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
1.- Acest motiv încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă în sensul că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă, este nefondat și urmează a fi respins.
Susținerile recurentului - pârât în sensul că efectele aplicării deciziei nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, publicată în Of. din 13 iunie 2008, încetează după data de 3 februarie 2007 când a intrat în vigoare OG nr.8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, sunt neîntemeiate, astfel încât în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului începând cu data prevăzută în dispozitivul sentinței civile a cărei soluție a fost recurată.
Prin această decizie pronunțată de instanța supremă, s-a statuat că și în prezent dispozițiile legale care reglementează sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% nu și-au încetat aplicabilitatea, astfel că față de disp.art.329 din codul d e pr.civilă, în mod legal prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă prin care a solicitat ca pârâții să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 13.02.2008 și în continuare,este întemeiată fiind corect admisă.
Din analiza prevederilor art.1 și 30 din OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din cadrul justiției, rezultă că sunt abrogate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ dispozițiile Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, însă numai cele referitoare la salarizarea acestei categorii de personal.
Prin urmare critica nu se verifică.
2.- Nu se verifică nici această critică, atâta timp cât baza legală pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă o constituie prezenta hotărâre judecătorească prin care s-a statornicit soluția față de acțiunea introdusă de intimata - reclamantă, constituind titlu executoriu pentru toate părțile litigante.
3.- Susținerea recurentului - pârât în sensul că în mod greșit a fost obligat să opereze pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, nu se verifică în raport de disp.art.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit acestui text de lege, rezultă că în carnetul de muncă se înscriu printre altele, datele cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
De asemenea în conformitate cu art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel încât prima instanță n mod corect a admis și capătul de cerere formulat de reclamantă referitor la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă, atâta timp cât este vorba de un spor, respectiv de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
4.- Se verifică critica în sensul că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în situația în care a admis acțiunea reclamantei. Aceasta întrucât acest minister trebuia obligat să aloce recurentului - pârât fondurile necesare achitării drepturilor bănești pentru care a fost admisă acțiunea reclamantei.
Reținerea calității procesuale pasive are în vedere art.19 și urm. din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Prin urmare față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite reclamantei, în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, recurentul - pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-ar afla în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamanți.
Aceste considerente justifică calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și implicit modificarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în garanție față de Ministerul Finanțelor Publice și obligarea acestuia să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale reclamantei, cu menținerea în rest a celorlalte dispoziții.
5.- Nu se verifică acest motiv de recurs, întrucât în mod legal instanța de fond a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pe viitor, aceasta întrucât potrivit art.110(2) Cod pr.civilă "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau alte prestațiuni periodice".
Cum plata salariului,inclusiv sporul în litigiu constituie o prestație periodică, rezultă legalitatea admiterii acestui capăt de cerere.
Față de aceste considerente urmează ca în baza art.312 (1) Cod pr.civilă să fie admis în parte prezentul recurs, modificată în aceeași modalitate sentința civilă în sensul precizat la considerentele dezvoltate la pct.4 a motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.196/F-CM din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Modifică decizia în parte în sensul că admite cererea de chemare în garanție față de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și obligă pe acesta să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale reclamantei.
Menține în rest sentința
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
28.04.2009
Jud.fond:.
.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
