Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin I împotriva sentinței civile 1694/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind, Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat recurenților; se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 3938/99/17.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată a sporului de confidențialitate în procent de 15%, începând cu data de 01.02.2009 și până la data pronunțării hotărârii, dar și în continuare, pe viitor, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, conform Ordinului nr. 1833/C/02.07.2008.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția primilor trei pârâți fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este încadrată ca muncitor telefonist la ribunalul Iași, având atribuții de exploatare a sistemelor telefonice de comunicații ale acestei instituții și este singura persoană care deservește centrala telefonică astfel încât, a considerat reclamanta că, raportat la sarcinile sale de serviciu, activitatea sa se încadrează între cele cu caracter confidențial prevăzute de Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008.
A mai arătat reclamanta că, prin sentința civilă nr. 143/30.01.2009 a Tribunalului Iașis -a anulat parțial Hotărârea nr. 32/17.09.2008 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Iași și s-a dispus obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată a sporului de confidențialitate în procent de 15% numai de la 02.07.2008 și până la 31.01.2009, deși Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008, consacră dreptul la acest spor ca și un drept permanent.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că între el și reclamantă nu există raporturi juridice și că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate să aloce fondurile necesare. A mai susținut pârâtul că, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plăților drepturilor solicitate.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu se încadrează în dispozițiile punctului IV.2 din Anexa nr. 1 Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008, pe considerentul că activitatea de exploatare și întreținere a sistemelor de comunicații revine unui specialist care asigură buna funcționare a acestui sistem și nu se reduce la persoana care asigură legăturile telefonice.
Și pârâta Curtea de APEL IAȘIa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu este îndreptățită la sporul de confidențialitate, în condițiile în care respectarea secretului de serviciu este o obligație de serviciu a reclamantei, fiind stipulată la pct. 6 din fișa postului acesteia, conform art. 39 alin 2 lit. f din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 1694/28.10.2009, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să achite reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate pentru perioada 01.02.2009 - 28.10.2009 și în continuare, pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata acestor drepturi bănești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, și a respins-
Calitatea procesuală pasivă a Ministerul Economiei și Finanțelor nu decurge din existența unui contract de muncă încheiat cu reclamanta, dar,în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Potrivit art. 3 alin 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005 modificată și completată, privind organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice si a Agenției Naționale de Administrare Fiscală,:" (1) În realizarea funcțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: 2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
De asemenea, art. 19 lit. a, d, și g din Legea nr. 500/2002 modificată și completată, privind finanțele publice prevede că: "În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; d) emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea; g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor".
Așadar, raportat la obiectul acțiunii, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor este dată de textele de lege redate anterior, care stabilesc ca principală atribuție elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și atribuții de elaborare și control a bugetelor cum este prevăzut expres prin art. 28 alin 1 din Legea nr. 500/2002 modificată și completată, privind finanțele publice.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 131 din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată și completată, privind organizarea judiciară, conform cărora, activitatea instanțelor judecătorești și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Așadar, în cauza de față există pe deplin dovedită identitatea dintre pârâtul Ministerul Finanțelor și subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecății, acesta având atribuții privind elaborarea bugetului de stat și a rectificărilor acestuia, buget de la care sunt finanțate instanțele judecătorești și parchetele, fiind singura instituție abilitată a asigura fondurile necesare efectuării plăților salariale solicitate. Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, se poate reține calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamantă.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008 al Ministrului Justiției prevede că personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești care efectuaează activitățile și lucrările cu caracter confidențial enumerate în anexa 1 la acest ordin, beneficiază de un spor de confidențialitate în procent de 15% aplicat la salariul de bază, iar în anexa 1, punctele IV.2 și IV.4 printre activitățile care beneficiază de acest spor sunt menționate și activitățile privind "IV.2 exploatarea și întreținerea sistemelor de comunicații", și "IV.4 activitatea de dispecerat ".
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, începând cu data de 01.02.2009 și până la data pronunțării hotărârii dar și în continuare, pe viitor, conform Ordinului nr. 1833/C/02.07.2008.
Conform fișei postului ( filele 5-7) reclamanta are atribuții de exploatare sistemelor telefonice și dispecerat art. IV punctele 1 - 3.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 1833/C/02.07.2008 al Ministrului Justiției privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, care prevăd, în anexa 1, punctele IV.2 și IV.4 printre activitățile care beneficiază de acest spor și activitățile privind "IV.2 exploatarea și întreținerea sistemelor de comunicații", și " IV.4 activitatea de dispecerat ".
Astfel, sarcinile de serviciu ale reclamantei, cuprinse în fișa postului (semnată la 03.10.2008) la punctele 1 - 3 se încadrează fără dubiu în activitățile care beneficiază de acest spor, menționate în anexa 1, punctele IV.2 și IV.4.
Instanța nu a reținut susținerile pârâtului Ministerul Justiției conform cărora activitatea de exploatare și întreținere a sistemelor de comunicații revine unui specialist care asigură buna funcționare a acestui sistem și nu se reduce la persoana care asigură legăturile telefonice, deoarece este evident că exploatarea presupune folosirea sistemelor și nu asigurarea bunei lor funcționări, cu atât mai mult cu cât, la punctul IV.2 sunt menționate distinct atât exploatarea cât și întreținerea.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, îndreptățirea reclamantei la acordarea acestui spor a fost constatată irevocabil și prin sentința civilă nr. 143/30.01.2009 a Tribunalului Iași, astfel încât această problemă nu mai comportă discuții.
De asemenea, Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008 nu prevede o dată limită până la care se acordă acest spor, așa încât reclamanta este îndreptățită la plata acestuia și pentru viitor.
În consecință, instanța a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, începând cu data de 01.02.2009 și până la data pronunțării hotărârii dar și în continuare și pe viitor.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, și a admis-
În consecință, instanța a obligat pârâții pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să achite reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15% pentru confidențialitate pentru perioada 01.02.2009 - 28.10.2009 și în continuare, pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale la care au fost obligați pârâții prin prezenta sentință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâțiiJustiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților susține că, prin Hotărârea nr. 32/17.09.2008 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Iașis -a stabilit că activitatea de telefonist nu se încadrează în nici una dintre categoriile de activități enumerate la punctul IV din Anexa 1 la Ordinul ministrului justiției nr. 1833/C/02.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate, iar pe de altă parte Curtea de APEL IAȘIa arătat că reclamantei nu i s-au stabilit în fișa postului atribuții privind întreținerea sistemelor de comunicații. Cu toate acestea, instanța de fond a stabilit că activitatea reclamantei de a răspunde apelurilor telefonice și de a face legăturile telefonice se înscrie în atribuțiile de exploatare a sistemelor de comunicații. La punctul IV. 2 din Anexa 1 la Ordinul ministrului justiției nr. 1833/C/02.07.2008 este menționată activitatea de,exploatare și întreținere a sistemelor de comunicații", ceea ce înseamnă că persoana care este beneficiara sporului de confidențialitate trebuie să fie un specialist care să asigure funcționarea și întreținerea sistemului de comunicații, iar nu persoana care asigură legăturile telefonice, cum greșit a reținut instanța de fond. Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurenta Curtea de APEL IAȘIa arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta este îndreptățită la acordarea sporului de confidențialitate, în condițiile în care, prin fișa postului, nu i-au fost stabilite atribuții privind întreținerea sistemelor de comunicații. A mai arătat recurenta că reclamanta nu este îndreptățită la sporul de confidențialitate, în condițiile în care respectarea secretului de serviciu este o obligație de serviciu, fiind stipulată la pct. 6 din fișa postului acesteia, conform art. 39 alin 2 lit. f din Codul Muncii. Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate. Mai consideră recurentul că, pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile salariale solicitate, era necesar ca aceasta să fi obținut în prealabil un titlu executoriu, în temeiul căruia ordonatorul principal de credite să solicite alocarea sumei respective. Recurentul solicită să se aibă în vedere și faptul că, în ședința din 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională și statuând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. Intimații nu au formulat întâmpinare. În recurs nu s-au depus înscrisuri noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumelor necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Contrar susținerilor recurentului, deși constituie infracțiune neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind plata salariilor, hotărâre definitivă, nu irevocabilă, recurentul nu a asigurat fondurile necesare plății acestor drepturi. De asemenea, în contextul în care nu se asigură, în bugetul ordonatorului principal de credite, fondurile necesare plății drepturilor salariale, nu există nici un impediment ca, prin aceeași hotărâre judecătorească, definitivă, care constituie titlu executoriu, ordonatorul principal de credite, care este o instituție publică, să fie obligat la plata drepturilor salariale, iar recurentul să fie obligat la alocarea sumelor necesare. În ceea ce privește decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, Curtea reține că recurentul solicită ca această decizie să fie avută în vedere la soluționarea prezentului recurs. Or, această decizie a Curții Constituționale nu influențează soluționarea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice, recurs care vizează calitatea procesuală pasivă a acestuia în cererea privind obligarea sa la alocarea unor fonduri. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat. Nefondate sunt și recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI. Astfel, îndreptățirea reclamantei la acordarea sporului de confidențialitate a fost constatată prin sentința civilă nr. 143/30.01.2009 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.360/10.04.2009 a Curții de APEL IAȘI, astfel încât această problemă nu mai comportă discuții.Prin hotărârea judecătorească s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr.32/17.09.2008 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Iași, doar în ceea ce o privește pe reclamanta, și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași la plata către reclamantă a sporului de confidențialitate în cuantum de 15% începând cu data de 02.07.2008 și până la data de 30.01.2009 (data pronunțării sentinței), reținându-se că nu se poate prezuma faptul că pârâții nu vor plăti aceste drepturi bănești pe viitor dacă vor fi îndeplinite condițiile legale.
Ori, condițiile legale avute în vedere la acordarea sporului de confidențialitate reclamantei s-au menținut: Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008 nu prevede o dată limită până la care se acordă acest spor, așa încât reclamanta este îndreptățită la plata acestuia și pentru viitor, iar sarcinile de serviciu ale reclamantei, cuprinse în fișa postului (semnată la 03.10.2008) la punctele 1 - 3 se încadrează fără dubiu în activitățile care beneficiază de acest spor, menționate în Anexa 1, punctele IV.2 și IV.4 din Ordinul nr. 1833/C/02.07.2008 " IV.2 exploatarea și întreținerea sistemelor de comunicații", și "IV.4 activitatea de dispecerat".
În mod corect a reținut prima instanță că nu pot fi avute în vedere susținerile pârâtului Ministerul Justiției conform cărora activitatea de exploatare și întreținere a sistemelor de comunicații revine unui specialist care asigură buna funcționare a acestui sistem și nu se reduce la persoana care asigură legăturile telefonice, deoarece este evident că exploatarea presupune folosirea sistemelor și nu asigurarea bunei lor funcționări, cu atât mai mult cu cât la punctul IV.2 sunt menționate distinct atât exploatarea, cât și întreținerea.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursurile și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP I, împotriva sentinței civile nr.1694/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
05.02.2010 - 02 ex. Tribunalul Iași -,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
