Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.73
Ședința publică de la 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC DE TRANSPORT FEROVIAR B SA, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, sector 1, având punctul de lucru în P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.987 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, Cartier II,.32 F,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Intimatul-reclamant depune la dosar concluzii scrise și arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile părților și, constată cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Susține în esență că intimatul-reclamant a solicitat plata orelor suplimentare în procent de 175% din salariul brut, instanța de fond neluând în seamă prevederile art.10 lit. h din CCM în care se precizează că orele suplimentare se vor plăti cu un spor de 100% din salariul de bază dacă nu se pot compensa cu zile libere.
Mai arată că la efectuarea lucrării dispusă de instanța de fond, experta a avut în vedere numai foile de parcurs, care sunt întocmite în mod unilateral de intimat nu și foile colective de prezență care atestă situația de fapt reală, efectuarea normei de lucru fiind verificate de către șeful de tură și de șeful ierarhic superior.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată în esență că la angajare societatea hotărât să îi asigure regimul de muncă lunar, lucru care nu a fost pus în practică și cum a depășit norma de lucru trebuia să i se acorde ore libere luna următoare celei în care depășea norma de lucru, ori cum nici în a doua lună următoare nu a primit zile libere a solicitat punerea în plată a acestora.
Curtea
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC DE TRANSPORT FEROVIAR B SA împotriva sentinței civile nr. 987 din data de 10 iunie 2008 Tribunalului Buzău, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Compania de Transport Feroviar B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata c/valorii unui număr de 119 ore suplimentare, efectuate pe perioada iulie 2006- octombrie 2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că începând cu luna iulie 2006 a fost angajatul pârâtei Compania de Transport Feroviar B în funcția de mecanic de locomotivă, lucrând la această societate până la data de 30.10.2007, dată la care relațiile de muncă au încetat în temeiul art. 79 alin.4 din Codul Muncii.
Reclamantul a mai relatat că, în toată perioada menționată, în afara orelor normale de lucru, a lucrat un total de 119 ore suplimentare, iar conform Contractului Colectiv de Muncă și Contractului Individual de Muncă, orele suplimentare trebuiau plătite cu 175% din salariul brut și, întrucât societatea nu i-a achitat niciuna din acest ore a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamantul a depus la dosar decizia nr.304 din 30.10.2007, calcul personal al numărului de ore suplimentare efectuate.
În cadrul primului termen de judecată, reclamantul a formulat o cerere precizatoare în care a indicat ca număr total de ore suplimentare este cel de 186 de ore, iar ulterior, în cererea completatoare, s-a solicitat alături de plata orelor suplimentare și dobânda aferentă contravalorii acestora, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în perioada iulie 2006-30.10.2007, reclamantul a primit suma de 4316 lei, reprezentând salariu dormitor, fiindu-i achitate toate sumele de bani restante acestuia.
Pârâta a depus la dosar copie de pe ștatele de plată din perioada iulie 2006 - 30.10.2007 și de pe pontajele din același interval.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Buzău prin sentința sus-menționată a admis acțiunea așa cum a fost completată și a obligat pârâta să achite reclamantului contravaloarea unui număr de 170 ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2006- iunie 2007, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu indicele de inflație, cu începere de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. De asemene, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 01.07.2006, în funcția de mecanic locomotivă de tren, până la data de 30.10.2007, dată la care au încetat raporturile de muncă dintre părți în urma demisiei acestuia.
Reclamantul a solicitat contravaloarea numărului de ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2006- iunie 2007, iar din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert, a rezultat că în acest interval reclamantul a prestat un număr de 170 ore.
Din cuprinsul raportului de expertiză, instanța a mai reținut că în perioada supusă expertizei, reclamantul a fost plătit lunar pentru orele aferente unei norme întregi de lucru, procentul de realizare fiind de 100%, cu un salariu tarifar de încadrare de 970 de lei în perioada analizată.
A mai reținut instanța că durata timpului de lucru conform este de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână, însă în realitate reclamantul a lucrat în regimul de muncă în turnus, iar pârâta a susținut că din orele suplimentare a fost acoperită diferența din lunile când reclamantul nu efectua norma mai mare de lucru.
Sub acest aspect, în CCM al societății se prevede în art. 17 al.3 modalitatea regimului de muncă în turnus, iar din verificarea documentelor de către expert, acesta a reținut că în luna noiembrie 2006, reclamantul a realizat 156 de ore, mai puțin cu 20 de ore, situație repetată și în luna ianuarie 2007, când orele realizate sunt mai puține decât norma lunară cu 45 de ore, iar în luna mai 2007 diferența în minus este de 15 ore, astfel încât, cuantumul orelor nerealizate față de norma lunară este de 80 de ore.
Pe parcursul desfășurării expertizei pârâta a recunoscut un număr de 88 de ore suplimentare neplătite, însă din verificarea de către expert a foilor de parcurs a rezultat că reclamantul a efectuat în perioada iulie 2006 - iunie 2007 un număr de 186 de ore suplimentare. În condițiile în care orele înscrise în foile de parcurs nu se regăsesc în foile de prezență și în ștatele de salarii, expertul a concluzionat că acestea reprezintă numai orele pentru un regim normal de lucru.
Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni de către societatea pârâtă, iar în răspunsul formulat de expert s-a menținut ca număr de ore suplimentare cele 170 precizate în raportul inițial, la care reclamantul este îndreptățit să fie remunerat.
În consecință, instanța a constatat că acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată în raport de prevederile art.117, 120 al.1, 155 și 161 Codul Muncii, astfel încât a admis-o așa cum a fost completată și a dispus obligarea pârâtei să achite acestuia contravaloarea unui număr de 170 ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2006- iunie 2007, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu indicele de inflație, cu începere de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, instanța apreciind ca întemeiat și capătul de cerere formulat de reclamant, în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, a obligat pârâta să achite acestuia suma de 850 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În fapt a arătat aceasta că din luna iulie 2006 și până la 30.10.2007 reclamantul a fost angajat în cadrul societății în funcția de mecanic de locomotivă, conform contractului individual de muncă.
O primă critică vizează faptul că instanța de fond a admis acțiunea formulată și a obligat recurenta la plata orelor suplimentare în favoarea reclamantului în cuantum de 175% din salariul brut, deși conform contractului colectiv de muncă, art. 10 lit. h, acesta avea dreptul la un spor de 100% din salariul de bază.
Un alt aspect criticat vizează faptul că expertiza întocmită în cauză a fost realizată pe baza unor înscrisuri,"foaie de parcurs", care a fost întocmite unilateral de către reclamant, fără a fi avizate și ștampilate de către societate. Aceste înscrisuri nu au nici o valoare în condițiile în care nu sunt recunoscute sau însușite de către societate.
Mai mult susținerile expertului referitoare la faptul că foile de parcurs au fost întocmite de către reclamant, dar au fost vizate de către șeful de tură, nu sunt confirmate, în accepțiunea recurentei în condițiile în care pe nici una din aceste înscrisuri nu apare semnătura șefului de tură.
Învederează recurenta faptul că foile colective de prezență sunt singurele înscrisuri care atestă situația de fapt, întrucât acestea sunt verificate de către șeful de tură și de către șeful ierarhic superior al reclamantului.
A mai arătat recurenta că reclamantul intimat a lucrat în regimul de muncă in turnus, motiv pentru care potrivit cap. II art. 17 alin. 3 "societatea este obligată să asigure norma lunară de lucru " și întrucât reclamantul timp de mai multe nu și-a putut îndeplini norma de lucru societatea l-a plătit pentru o normă întreagă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin. 9 din pr.civ.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău.
A arătat acesta că deși programul de lucru conform contractului individual de lucru este de 8 ore, pe zi, în realitate atât el cât și ceilalți mecanici de locomotivă au lucrat în regimul de muncă în turnus conform prev. cap. III art. 17 alin. 3 din CCM.
În perioada iulie 2006 - iunie 2007 a efectuat un număr de 170 ore suplimentare pe care pârâta nu i le-a plătit. Precizează acesta că în, la capitolul sistemul de salarizare se prevede un spor de 100% din salariu de bază pentru orele suplimentare.
Recurentul menționează și faptul că la plecarea în cursă primea de la șeful de tură foaie de parcurs, pe care o completa și la întoarcere o preda șefului ierarhic împreună cu discheta care înregistra automat mișcările locomotivei, iar acesta întocmea foaia colectivă de prezență.
Examinând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Sub aspectul primei critice formulate, Curtea constată că prima instanță nu a procedat, conform susținerilor recurentei, în sensul că ar fi obligat-o la plata orelor suplimentare reținute ca fiind prestate de reclamant în favoarea sa, prin aplicarea unui spor de 175% din salariul de bază brut, ci instanța a dispus ca recurenta să achite intimatului contravaloarea unui număr de 170 ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2006- iunie 2007. Rezultă deci că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii sale, cuantificarea sumei pe care recurenta urmează să o achite intimatului, urmând să se realizeze fie prin înțelegerea părților, cu respectarea prevederilor aplicabil, fie de către executorul judecătoresc care va da eficiență dispozițiilor art. 3712alin. 2 pr.civ. Rezultă deci că această critică este nefondată.
În privința celui de-al doilea aspect criticat de către recurentă, Curtea reține că în cauză a fost administrat probatoriul necesar pentru justa soluționare a cauzei. Astfel, din raportul de expertiză întocmit a rezultat cu certitudine faptul că reclamantul a efectuat în favoarea recurentei în perioada iulie 2006 - iunie 2007 un număr de 170 ore suplimentare. Expertul a stabilit aceste elemente prin cercetarea probelor din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor care i-au fost prezentate de către părți, așa cum acest lucru rezultă din cuprinsul raportului de expertiză.
De asemenea, expertul a răspuns la toate obiecțiunile formulate de recurentă, precizând faptul că orele suplimentare reținute, sunt, în conformitate cu prevederile art. 117 Codul Muncii, cele prestate de către reclamant în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal.
Pentru prima oară, în motivele de recurs formulate, se invocă faptul că foile de parcurs, pe baza cărora a fost realizată expertiza tehnică, nu au valoare probatorie deoarece acestea sunt întocmite unilateral de către reclamant, fără a fi vizate sau aprobate de către un reprezentat al societății, respectiv șeful de tură sau șeful ierarhic superior al reclamantului. În accepțiunea recurentei, singurele înscrisuri care atestă situația de fapt, cu privire la timpul efectiv lucrat de către reclamant sunt foile colective de prezență.
Curtea nu poate reține aceste critici deoarece din probele dosarului nu rezultă faptul că înscrisurile nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a avea valoare probatorie, expertul menționând că foile de parcurs au fost semnate și ștampilate de către reprezentanții recurentei. În conformitate cu prevederile art. 287 muncii recurentei îi revenea sarcina de a face proba sub acest aspect, obligație pe care aceasta nu a respectat-
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC DE TRANSPORT FEROVIAR B SA, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, sector 1, având punctul de lucru în P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.987 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B, Cartier II,.32 F,.6, județul B ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - --- - - -- -
Grefier
Tehnored.
2 ex./20.02.2009
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
