Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 730/
Ședința publică din 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, -, -, I, -, toți cu domiciliul ales în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.4/F/11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, intimații - pârâți TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambele instituții cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3 sector 1, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, JUDECĂTORIA PANCIU, jud. V, JUDECĂTORIA ADJUD, jud. V, JUDECĂTORIA FOCȘANI, cu sediul în F,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, recurenții - reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă și și-au exprimat poziția față de excepția de necompetență materială invocată de instanță la termenul anterior; intimata - pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa depus precizări față de excepție.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu la termenul anterior.
CURTEA
Asupra recursului de față, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Prin cererea înregistrată sub nr.1898/91/16.05.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții, a, I, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, TRIBUNALUL VRANCEA, JUDECĂTORIA FOCȘANI, JUDECĂTORIA ADJUD și JUDECĂTORIA PANCIU, solicitând obligarea la plata despăgubirilor echivalente cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu( diferențele dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților calculate în funcție de treapta profesională a acestora și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști și respectiv drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a reclamanților și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefierii registratori), diferențe calculate începând cu luna ianuarie 2007 și până la încetarea discriminării;
-să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate;
-să fie recunoscute reclamanților, grefieri arhivari și grefieri registratori studiile superioare la acordarea drepturilor salariale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de grefieri arhivari și grefieri registratori la instanțele sus-menționate.
Aceste funcții au fost reglementate urmare adoptării Legii nr.17/2006 pentru completarea și modificarea Legii nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, potrivit căreia funcțiile de arhivar și registrator au fost transformate în funcții de grefieri- arhivari și grefieri registratori.
Deși statutul grefierilor arhivari și al grefierilor registratori este identic cu cel al celorlalți grefieri sub aspectul numirii, promovării, suspendării din funcție, eliberării din funcție, detașării, transferului, a drepturilor și obligațiilor profesionale și a răspunderii profesionale, în ceea ce privește salarizarea sunt discriminați în raport cu ceilalți grefieri, aceștia fiind menținuți în continuare la nivelul personalului conex, potrivit prevederilor legale de dinainte de adoptarea Legii nr.17/2006, care a legiferat schimbarea statutului arhivarilor și registratorilor în grefieri.
Potrivit prevederilor din OG nr.8/2007, coeficienții prevăzuți pentru funcțiile de grefieri de ședință, informaticieni, statisticieni și documentariști sunt superiori celor prevăzuți pentru funcțiile de grefieri arhivari și registratori, ceea ce reprezintă o discriminare.
De asemeni, în mod discriminatoriu nu s-a prevăzut în OG nr.8/2007 posibilitatea acordării grefierilor arhivari și registratori în raport cu ceilalți grefieri, a coeficienților în funcție de absolvirea de studii superioare.
Au considerat astfel că sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, deși munca prestată este cel puțin la fel de solicitantă ca și cea desfășurată de celelalte categorii de grefieri.
În drept reclamanții au invocat dispozițiile art.3 al.1, 4 din OG nr.8/2007, Legea nr.53/2003- Codul muncii, art.2 al.1 și 2 din OG nr.137/2000, art.16 din Constituția României, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
Prin întâmpinare pârâtul TRIBUNALUL VRANCEAa solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind neîntemeiată, invocând existența unor atribuții specifice ale grefierilor arhivari și registratori față de grefierii de ședință, statisticieni sau documentariști, fapt ce a determinat o salarizare diferită, fără a constitui o formă de discriminare.
În ceea ce privește recunoașterea studiilor superioare ca și criteriu în grila de salarizare, aceste situații trebuie reglementate printr-un act normativ iar o instanță de judecată nu poate decât să aplice legislația în vigoare și nu să stabilească noi reguli având asemenea caracter.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că acțiunea reclamanților are caracterul unei "obligații de a da" iar pentru repararea pagubelor cauzate prin discriminare nu are nici o atribuție, răspunderea pentru modalitatea de legiferare revenindu-i autorității legislative, respectiv Parlamentului României.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea pretențiilor ca nefondate, salarizarea grefierilor neputând fi egală ci în raport de funcția deținută, studii, grad sau trepte profesionale.
Din examinarea legii rezultă că diferențierea de salarizare între categoriile de grefieri nu este arbitrară și are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
A invocat atribuțiile specifice ce revin grefierilor arhivari și grefierilor registratori, fiind fără relevanță faptul că atribuțiile lor sunt mai numeroase, din punct de vedere cantitativ decât al celorlalți grefieri.
Complexitatea sarcinilor de serviciu ar fi motivul pentru care legiuitorul nu recunoaște aceiași coeficienți de multiplicare prevăzuți pentru celelalte categorii de grefieri, fiind opțiunea legiuitorului ca asemenea funcții de grefieri arhivar și grefier registrator să poată fi exercitate de persoane fără studii juridice.
Orice persoană este liberă să-și valorifice pregătirea profesională și nu constituie discriminare faptul că persoanelor cu studii juridice li se recunoaște, pe durata exercitării funcției, vechimea în specialitate juridică.
A mai arătat că modalitatea de reglementare printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unei persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, act normativ invocat de reclamanți în susținerea acțiunii.
Funcțiile de grefieri arhivari și grefieri registratori nu sunt identice cu ale celorlalte categorii de grefieri sub aspectul naturii funcției, complexității atribuțiilor, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu poate avea o asemenea calitate în proces, competențele sale fiind stabilite expres de dispozițiile art.16-20 și 27 din OG nr.137/2000.
Pe fondul cauzei a invederat condițiile ce trebuiesc îndeplinite, formele și criteriile pentru care o faptă poate fi considerată ca având caracter discriminatoriu.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive generată de inexistența unor raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
Răspunzător de realizarea prevederilor bugetare este, Guvernul iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are cum să asigure unui alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr.500/2002.
Prin încheierea de ședință din data de 8.07.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de APEL GALAȚI pentru soluționare, fiind invocate prevederile art.1 al.1 din OUG nr.75/2008.
Cauza a fost înregistrată sub nr.1898/91/14.07.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Prin Sentința Civilă nr. 4/F/11.09.2008 Curtea de APEL GALAȚIa respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin adresa nr- din 22.12.2008 cauza fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție B și ulterior restituită în baza unei proceduri administrative, invocându-se Decizia Curții Constituționale nr. 104/2009.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de APEL GALAȚI cu nr-.
cu recursul declarat de reclamanți, curtea a invocat din oficiu la termenul din 29.06.2009, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Excepția astfel invocată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 4/F/11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță de fond, potrivit dispozițiilor art.I din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Prin Decizia nr.104/20.01.2009 Curții Constituționale au fost constatate ca fiind neconstituționale dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008.
Ulterior, nr.OUG75/2008 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor nr.OUG75/2008, nu a mai fost prevăzută instanța competentă în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel.
Într-o asemenea situație devin aplicabile normele generale care reglementează competența instanțelor judecătorești înscrise în prevederile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește competența în materie a curților de apel, dispozițiile art.3 pct.3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.284 al.1 Codul muncii care fac trimitere la aceleași dispoziții înscrise în Codul d e procedură civilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.71 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanțele judecătorești competente să judece cereri referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
Din coroborarea tuturor textelor de lege enunțate, se reține că aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a prezentului recurs, sens în care urmează să-i fie declinată cauza.
Soluția se impune și din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă și de reformare în speță, recursul adresându-se unei instanțe superioare în grad în scopul exercitării controlului judiciar vizând legalitatea și temeinicia unei hotărâri dată fără drept de apel.
În același sens și reglementările privind organizarea judiciară cuprinse în art.21 din Legea nr.304/2004 care stabilesc în favoarea secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționarea a cauzei având ca obiect recursul declarat de reclamanții, A, -, -, I, -, toți cu domiciliul ales în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.4/F/11.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr-, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29 Iunie 2009.
Pt. Președinte Pt. Judecător Judecător
A în CO, conf. art. 261 A în CO, conf. art. 261
c semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Grefier,
: /01.07.2009
:DC/2 ex/06.07.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mihaela Neagu, Alina Savin
